Interviu: Jean-Lorin Sterian

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Jean-Lorin Sterian a scos mai multe carti, cea mai cunoscuta si recenta fiind Lorgean. Probabil il mai stiti si din B-24-Fun sau l-ati vazut cantand cu fosta lui formatie: Grupul Sanitar. Fanii Parazitii l-au identificat in videoclipul Jos Cenzura, iar cinefilii il stiu din Moartea domnului Lazarescu si pentru scurt metrajul Principiul dragostei comunicante. Alt nume care s-a lipit de el este Playboy, revista la care a lucrat. Noua ne-a starnit interesul mai ales pentru Lorgean, cam singura carte romaneasca despre high-life-ul bucurestean si despre alte cateva lucruri.

JLS

1. Multi barbati ar da orice pentru cel putin unul din job-urile pe care le-ai avut, ma refer la Playboy. Hunter S. Thompson spunea, nu mai tin minte exact in care carte sau articol, ca o legitimatie de jurnalist pe care scrie Playboy iti deschide orice usa . Cum a fost aceasta experienta pentru tine? Cum a fost sa lucrezi la Playboy-ul din Romania ?


Pentru mine a fost o experienta traumatizanta sa lucrez intr-un trust de presa. Playboy ar fi fost un brand foarte misto daca ar fi fost independent, nu supus toanelor unor nulitati de publisheri din Media Pro. Se lucra intr-o tensiune extrem de daunatoare nervilor. Ce-i drept, numele Playboy deschide multe porti si stirneste zimbete. In special, cind mergeam in strainatate si spuneam unde lucrez, interlocutorii incepeau sa chicoteasca. In rest, era o redactie obisnuita, cu cafea la pahare de plastic, program fix, sefi egocentrici, sedinte plictisitoare. Dar am avut colegi misto, cu care am ramas prieten. Nu mai stiu cum arata revista acum, nu fac parte din target.

2. Cum ai facut trecerea de la Playboy si jurnalism (glossy) la scris? La prima vedere nu par niste domenii tocmai compatibile. Trecutul tau la revista te-a ajutat cumva sa gasesti subiecte, personaje?

Jurnalismul si scrisul au fost dintotdeauna compatibile. Marea majoritate a scriitorilor traiesc, in principal, din scrisul in presa, pentru ca daca s-ar baza pe succesul financiar al cartilor lor, s-ar bate pe locuri cu batrineii care cersesc la metrou. Eu am scris intii proza si abia apoi am intrat in presa. Publicasem deja o carte cind m-am angajat la Playboy. Scrisul zilnic de presa nu cred ca face bine unui scriitor. Viata inseamna mai mult decit a sta in fata unui computer, la serviciu sau in timpul liber, indiferent de ce fel de subiecte abordezi.


3. Lorgean e un roman care atrage, in primul rand, si nu o spun doar eu, pentru ca e prima carte despre mediul monden din Bucuresti si despre cat de superficiala e aceasta lume. Ai fost criticat pentru felul in care ai descris-o? Cu siguranta ai prieteni care fac parte din aceast mediu, cum s-au simtit? Suparari, amenintari, strangeri de mana?   

Inainte de publicare, am trimis fragmente din carte unor persoane care s-ar fi putut simtit, poate, lezate. Si a fost in regula, n-am avut de schimbat mai nimic. Cind apartii unei lumi, e foarte greu sa-ti dai seama cu adevarat cum e aceasta lume. Probabil ca marea majoritate a cunoscutilor mei nu s-au simtit prea maguliti de caracterizarea mediului ca fiind superficiala. Cred ca, peste zece-douazeci de ani, romanul va avea o oarecare valoare documentara despre fenomenul yuppies autohton al anilor 2000. Cit despre cei din presa, au cam ignorat cartea. E greu de recunoscut ca marea majoritate a ziaristilor sint niste piscotari cu legitimatie. 

JLS

5. Tot in Lorgean apare si forma de protest numita starshitting. Cum ti-a venit aceasta idee? Ce inseamna mai exact starshittingul? Oare exista fani care sa puna idea in aplicare?

Starshittingul e o forma benigna, desi usor mirositoare, de protest impotriva starsistemului. Stiu citiva oameni care au prins ideea si s-au manifestat, fie si sub forma unui starpiping. I did it my way.

6. Esti jurnalist, scriitor, te mai ocupi si de filme si pe langa toate astea ai mai avut si o formatie: Grupul sanitar. Cum a fost exeprienta de muzician? De ce s-a terminat? Ai mai repeta-o?

A fost un proiect si fiind doar un proiect, s-a terminat de la sine. A pornit de la un examen la masteratul de management cultural, in care trebuia sa prezint un proiect de PR: Formatia muzicala care sa nu cinte niciodata. Am luat nota 6. De curind,  am montat documentarul care dezvaluie povestea formatiei Grupul Sanitar. Cred ca a fost ceva unic pe scena muzicala romaneasca si nu numai. Astept reactiile strainilor de la festivalurile pe unde l-am trimis. Si mi-e cam dor de un concert, trebuie sa recunosc.

JLS

7. O buna bucata din Lorgean e dedicata festivalului de la Sziget. Prin ce se deosebeste insula “minunat de decadenta, murdara si terfelita ca o femeie dupa un gang-bang” de festivalurile de la noi?

Pentru ca, dupa terminarea concertelor, nu te duci acasa, cu metroul sau taxiul, ci ramii pe insula aia, impreuna cu alte zeci de mii de oameni dornici de destroy, ca si tine.

8. Ota, Web, MNAC sunt doar cateva locuri care apar in ultimul tau roman, pe unde te mai putem intalni sau ce alte iti mai starnesc interesul in Bucuresti (aici ma refer si la parcuri, stradute etc.)?

Acum stau mult prin parcuri. Cismigiu, Luigi Cazzavilan. Cind am calatorit in Germania, am facut acelasi lucru. Acolo imi permiteam si sa atipesc in iarba, ceea ce ar fi cam ciudat aici. Latura mondena mi s-a dizolvat de la caldura.

9. Cum decurge colaborarea cu B-24-Fun?

Eu scriu 1600 de semne o data la 2 saptamini, ei le publica. Uneori, schimb niste mailuri foarte agreabile cu Aneta, redactorul-sef, care scrie foarte bine. Mailuri, ca altceva nu am citit de ea, din pacate. De doua ori pe an, sint invitat de Alex Sandulescu la Motoare/Laptarie unde ma imbat, ca toti cei prezenti. O sa scot un volum in care vor fi publicate toate textele aparute pina acum in 24Fun.

10. Filmele sunt alta pasiunea a ta. Ai scris scenarii, intr-unele ai jucat, cum a inceput totul?

Am avut un rol minuscul in Moartea domnului Lazarescu si am ramas fascinat de atmosfera de pe platou. Am inceput sa transform unele povestiri in scenarii, am primit o camera video cu care am inceput sa ma joc. Am facut un filmulet tot in joaca si m-am trezit cu multe  comentarii rautacioase ca m-as da drept regizor. Daca voi cistiga la concursul CNC din vara asta, voi face un pas important in directia asta. Pina atunci sint doar un cinefil cu o oarecare vocatie de scenarist.

11. Filme care ti-au ramas in cap si de ce?

Deconstructing Harry – Woody Allen, The Sheltering Sky – Bertolluci. Primul, pentru ca ma regasesc foarte mult in poveste, pina indentificare, al doilea, cam din aceleasi motive. Desi nu exista nicio legatura intre cele doua filme.

JLS 

12. Filme mai recente pentru care merita sa dai banii la cinema sau pe DVD?

M-am amuzat recent la The Simpsons. Am revazut acasa Last Tango in Paris si The Dreamers. Ken Park, tot acasa. 4:30, la Union. 4, 3, 2-ul lui Mungiu, la un festival in C-ta.

13. Care sunt autorii care te inspira? Carti preferate?

Sint atit de multi: Kafka, Maugham, Ellis, Palahniuk, Welsh, Bukowski, Murakami, Capote si tot asa. Am devorat cam tot ce s-a tradus din acesti autori.

14. Lucrezi la o noua carte?

Cred ca se scrie singura. O data la citeva luni ma pocneste inspiratia si scriu un text. E vorba de un volum de povestiri care, din perspectiva temelor, se anunta destul de brutal . Se va numi Instincte primare. Cind o sa o termin, nici nu o sa-mi dau seama. Nu ma grabesc deloc, poate sa iasa si peste 3 ani. Nu tin sa am un raft in biblioteca numai cu volumele mele.

15. Ce lipseste Bucurestiului?

Ah, ma enerveaza foarte mult oracaiala actuala a ecologistilor, care s-au trezit brusc la viata. Dar Bucurestiului ii lipseste verdele, desi eu nu ma pling, ca stau linga Cismigiu.  Ii mai lipsesc trotuarele. Eu sint pieton si detest conservele astea pe roti care au invadat strazile si trotuarele.

16. Care sunt lucrurile care te leaga de Bucuresti?

Cismigiul, pe care-l consider un fel de curte a blocului meu, cartierul de case care se intinde intre Magheru si Mosilor, zona de linga Casa Radio, Cotroceniul. In functie de dispozitie, vitalitatea badaraneasca a orasului versus oazele ascunse de burghezie. Si, mai ales, faptul ca aici imi petrec tineretea. E un oras atit de mare si cu atit de multe straturi, incit poti sa ignori destul de usor ceea ce nu-ti convine. Un om care locuieste la Cotroceni traieste in alt Bucuresti decit al celui din Berceni.

17. Cum ti s-au parut evenimentele de anul asta din Bucuresti?

Cu siguranta, Bucurestiul e the place to be. Primavara asta a fost plina de festivaluri si de concerte de toate genurile. Cu toate astea, eu ies tot mai rar din casa. Prefer oricind sa ies la o cafea in timpul zilei, decit sa-mi petrec serile intr-un loc aglomerat.




1 comentariu

Interviu: Jean-Lorin Sterian
GHICI
#1 -

Comentariu nou

ffff dragutz dle gruia?
ce urmeaza? :P

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera