Interviu: Dragos Voicu

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Dragos Voicu a castigat concursul de debut de la Editura Cartea Romaneasca, insa nu e scriitor de profesie, ci politist; lucreaza la Ministerul Administratiei si Internelor, unde se ocupa de chestiuni legate de frontiere. Un subiect palpitant in zilele noastre, care-ar merita candva macar o proza, daca nu chiar un roman.

Dragos Voicu

Dragos Voicu, 33 de ani, s-a nascut la Bucuresti, a locuit cu familia la Giurgiu si a revenit in Capitala pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare si masteratul de Managementul proiectelor la SNSPA. In prezent lucreaza in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. A tradus din limba engleza volumul Sistemul integrat pentru securitatea frontierei (Editura Univers Stiintific, Bucuresti, 2006) si a publicat articole de specialitate in revista Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, Univers ingineresc.In 2008 a obtinut locul I la concursul de povesti cu tema "De ce iubim Bucurestiul", sustinut de Apa Nova si jurizat de Ioan T. Morar, Andi Moisescu, Alexandru Balasescu, Ema Stere, Adrian Majuru si Silviu Man, care urmeaza sa apara intr-un volum cu acelasi titlu. In aceasta primavara a primit Premiul pentru Debut al Editurii Cartea Romaneasca, singurul acordat in aceasta editie, pentru romanul Coada. Dragos Voicu este casatorit; sotia lui asteapta un copil.

Blogul romanului

De ce o carte despre viata din comunism la 20 de ani dupa '89 si de ce venind de la un autor care si-a trait mai mult de jumatate din viata in lumea "libera" de dupa?

Sunt anumite intrebari la care am raspunsuri dezamagitoare, mai ales atunci cand fac referire la lucruri care mi se intampla si care nu vin dintr-o realitate imediata, palpabila, rationala. Incerc sa transform in cuvinte un ridicat din umeri, o ridicare a palmelor si un strans din buze si spun ca pur si simplu aceasta a fost ideea care mi-a venit la trei saptamani dupa ce, din anumite motive, m-am hotarat, in sfarsit, sa scriu o carte. Nu stiu de ce despre comunism, e de dincolo de mine.

Cum se face ca ai ales fenomenul cozilor ca metafora a lumii comuniste?

Nu am cautat o anume metafora a lumii comuniste. Toate au venit la pachet: copilul, coada fara sfarsit si comunismul. N-as vrea sa inventez acum noi intelesuri.

S-a spus despre romanul Coada ca e undeva intre ras si plans - cum a fost pentru tine scrierea acestei carti, mai mult amuzament sau mai mult tristete, nervi, nostalgie?

Cred ca am simtit multa emotie in timp ce scriam cartea. Si in emotie intra tot. Eu am incercat sa fac o treaba foarte serioasa, dar de multe ori nu puteam sa ma abtin sa nu izbucnesc in hohote de ras atunci cand vreo idee nastrusnica cerea sa faca parte din Coada. Bineinteles ca totul a fost impletit si cu nostalgie. De tristete nu-mi prea aduc aminte. In schimb mi s-a intamplat ceva foarte interesant, ceva magic.

Cea mai mare parte a copilariei si-a adolescentei am petrecut-o in dormitorul meu, la birou (am fost cam tocilar), avand un perete in fata si fereastra in partea stanga. Cand am scris Coada, am facut-o intr-o "morfologie" spatiala asemanatoare si, de foarte multe ori, in timpul scrisului, simteam ca sunt acolo, in camera mea de copil, de adolescent si ca sunt la biroul meu, eu, cel de-atunci. Nu mi s-a mai intamplat niciodata, nici inainte, nici dupa. Probabil ca plonjam adanc in cotloanele memoriei si chiar traiam un fel de reintoarcere in timp. Aveam impresia ca auzeam afara zgomotele copilariei mele. A fost o experienta incredibila.   

Coada
Dragos Voicu, Coada, Editura Cartea Romaneasca, Colectia "Proza", 2009, 176 pagini, 20 lei  

Unde ai crescut? Iti amintesti pe pielea ta realitatile cozilor sau ale frigului?

Pana la 18 ani am trait in Giurgiu, la bloc. La coada, recunosc, nu prea am stat, dar frigul a fost exact asa cum e in carte. Nici curent electric nu prea era, asa ca, de multe ori, invatam la lumanare. Da, frigul si intunericul le-am simtit pe pielea mea. O singura coada mi-a ramas pregnant in memorie, o coada la bere la restaurantul Doi papuci, intr-o caldura naucitoare de vara, printre barbati despuiati de tricouri, parosi, agitati si galagiosi, cu pielea sfaraind la soare si descompunandu-se in miasme ucigatoare. Aproape am lesinat. Oricum, nu am prins bere.   

Te-a interesat, scriind aceasta carte, mai mult latura de rememorare a copilariei sau de recuperare a vietii sub comunism?

Categoric latura de recuperare a vietii sub comunism a primat.

De ce ai simtit nevoia unor inserturi fantastice in roman (prozele profului de mate)?

Mi s-a parut ca intelectualul de la coada, proful de mate, are nevoie de niste refugii, are nevoie de putina creatie, de evadare, sa-si manifeste sentimentele intr-o alta lume decat cea inconjuratoare - parca potrivnica lui. Asa am introdus acele inserturi, care sunt, de fapt, primele mele texte exploratorii, dupa ce m-am hotarat sa incep sa scriu.

Mai citisesi carti romanesti despre comunism? A existat vreo documentare (chiar si in sensul de arhiva personala)? Ai discutat cu cineva, ai dat cuiva sa citeasca ce scrii pe masura ce scriai?

M-am documentat in ceea ce priveste poeziile si cantecele din epoca de aur, legamintele, juramintele si indatoririle pionieresti. In rest nu am uitat nimic de atunci. Mai citisem romanul lui Dan Lungu, Sunt o baba comunista! Sotiei mele ii mai citeam cate-un paragraf. Spre final i-am aratat manuscrisul si mamei. M-a rugat sa tai anumite pasaje si i-am respectat dorinta.  

Ce fel de pasaje? S-a recunoscut in ele sau erau pasaje care nu descriau "exact" realitatile pe care le cunostea mama ta?

In acele pasaje intrasem prea mult in intimitatea familiei si cred ca mama s-a simtit putin vulnerabila. Nu erau, oricum, pasaje la care tineam foarte mult, asa ca nu mi-a fost greu sa le inlocuiesc.

Te-ai format mai ales in anii '90 si 2000 si lucrezi intr-un mediu in care, probabil, vezi transformarile sociale la un nivel macro, mai dinauntru - de exemplu, faptul ca si azi stam la cozi, ca ne dorim lucruri pe care nu le putem avea, ca libertatea de miscare, de pilda, nu e chiar atît de mare cum pare sau cum ni se spune ca este. Cum privesti azi, prin prisma "lumii libere" (atat cat este), viata sub dictatura comunista?

Cred ca pentru multi, viata in comunism a fost una foarte trista... Sunt insa si nostalgici. Sunt multi oameni care au fost scosi de comunism dintr-o saracie lucie si carora statul le-a dat casa, butelie si un loc de munca. Pentru care libertatea nu a fost importanta, dar casa, locul de munca si butelia date de stat erau vitale. Eu prefer libertatea! Cred ca e bine sa ne recuperam pe noi, imprastiati intre comunism si capitalism, agatati la nesfîrsit intr-o tranzitie bolnava, cocotati pe acoperisul unei gari, in asteptarea vreunui tren cu vise nespurcate.

Ce alti scriitori iti plac, in afara de Marquez?

Alti scriitori care-mi plac, intr-o ordine aleatoare, ar fi: Alice Hoffman, Jhumpa Lahiri, Carpentier, Borges, Fowles, Boris Vian, Cartarescu, Dan Lungu, Radu Aldulescu etc.

Ai scris si o povestire de succes despre Bucuresti, care urmeaza sa apara in volumul De ce iubim Bucurestiul; este o povestire trista, plina de "mizerie umana", din care se poate intelege ca vinovati de starea orasului sunt si cei care-l administreaza (cei doi infirmieri). Ce te deranjeaza cel mai mult la Bucuresti acum? Ce-ti place (inca) la Bucuresti? Ce putem sa facem pentru el?

Ma deranjeaza: traficul infernal, strazile prost facute si gropile, mitocania urbana, semintele. Imi plac anumite locuri, suspendate parca in timp, cum ar fi Cotroceniul si cateva parcuri. Imi place ca aici se intampla cultura. Am putea sa fim mai curajosi, sa luam atitudine, sa ne tragem de maneca edilii, sa ne educam mai bine copii.

Pe unde iti place sa iesi in Bucuresti?

Imi place sa ies prin parcul Carol, imi place o parte din Herastrau, Cotroceniul si Gradina botanica. Din cand in cand iesim cu prietenii la povesti pe la vreun restaurant. Demult n-am mai calcat intr-un club. In schimb mergem des la teatru. Sunt tare bucuros ca anul acesta am reusit, in sfarsit, sa vad Egoistul, cu Radu Beligan. De mult il vanam si niciodata nu gaseam bilete.

Noua literatura

Selectii din interviul realizat in numarul 24 (mai) al revistei Noua literatura, de Ana Chiritoiu si Gruia Dragomir. Interviul complet se gaseste in paginile revistei.
noualiteratura.ro




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera