Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Dragos Bucurenci este autorul RealK si al emisiunii tv Cultura Libre. Prefera un mod activ si pragmatic de a iubi Bucurestiul, asta se vede din campaniile sociale in care este implicat si este optimist in ce priveste perceptia generala relativ la adevaratele valori ale poporului roman.
dragos bucurenci

Sa incepem cu Realk. De ce ai ales sa il scrii pe un blog?


Pentru ca nu credeam ca sunt in stare sa scriu un roman. Si ce scriam eu pe vremea aceea nu prindea cheag si mi s-a parut mai firesc sa public pe masura ce scriu si sa obtin feedback-ul cititorilor. Pentru asta singurele medii care iti permit asa ceva sunt fie o revista care publica in foileton fie weblog-ul. La noi reviste care publica in foileton nu cunosc sau oricum au un numar infim de cititori. In plus blog-ul era o tehnologie noua, eu pe vremea aceea ma jucam cu noile tehnologii de comunicare, din asta imi castigam painea si parea firesc sa aleg acest mediu.

Dupa aceea l-ai publicat totusi in forma traditionala.

Da, pentru ca eu in continuare cred in mediul traditional, in hartia tiparita cred ca voi asista in cursul vietii la disparitia acestui mediu insa probabil asta se va intampla mult mai tarziu. In acest moment interesul meu este ca ceea ce scriu sa fie citit de cat mai multa lume ori daca cititorilor mei de webloguri le puteam adauga cititorii unei edituri consecrate, cu atat mai bine.

Dar de ce ai sters insemnarile, de ce pe blog ai sters romanul si ai pus doar cronici?

Din doua motive. Unul este mai prozaic, este legat de faptul ca atunci cand o editura iti publica un roman iti achizitioneaza drepturile de proprietate intelectuala pe acel text pe o periada de “…” In cazul meu 5 ani. Adica eu 5 ani de la publicarea lui RealK nu pot dispune de acel text; asta a fost o cerinta a editurii Polirom.

Pe de alta parte – eu am sters textul inainte de a ajunge la publicare – era o problema legata de textul acela ca obiect artistic; el s-a structurat pe masura ce a fost scris. Nu era genul de blog pe care sa intri si sa citesti in arhiva, pentru ca in momentul in care la 1 ianuarie 2005 cand eu au am incheiat blogul acela – daca intrai pe www.weblog.ro/realk ultima insemnare era cea cand personajul nostru se lasa de droguri. Si asta nu era ceva invitational, mie nici nu-mi placea pentru ca era un spoiler pentru toata povestea. El a avut sens sa existe tocmai in aceasta forma de scriere progresiva; altfel mediul online pe mine nu ma intereseaza pentru RealK, nu am vazut alte avantaje.

Faptul ca oamenii sunt mai liberi si ca gandesc mai deschis pe internet nu m-a interesat. M-a interesat strict lucrul asta, ca putem avea o opera care se construieste impreuna cu cititorii ei. Odata ce opera s-a incheiat, proiectul s-a incheiat, textul a disparut.

Cum il percepeau cititorii, ca pe un text literar “work in progress” sau il priveau prus si simplu ca pe un jurnal online cum e numit blog-ul ca sa zic asa in mod traditional?


Foarte multi il priveau ca pe un jurnal online si erau cativa care erau “ingroziti” de ceea ce facea personajul nostru, nu le venea sa creada ca ar putea fi real; ideea ca ar putea fi vorba de literature era pentru foarte multi o ultima varianta.

Dar tu nu ai spus-o explicit, ca era vorba de literature?

Nu, nu am spus-o nici un moment… si mie se pare greu de imaginat… Pot  spune ca m-a deranjat ce a facut editura cand a scris “roman” pe a doua pagina a cartii. Am inteles ca asa se face; mie mi se pare penibil sa ii spui cititorului ca urmeaza un roman. Cum ar fi de exemplu Mersul Trenurilor de Calatori si dupa aceea sa scrie “ghid.”  

Si de aici mi s-au tras o groaza de probleme… Adica eu nu ma pregatisem sa apar ca roman de acest text, eu habar n-am ce este ca unitate literara… o fi sau n-o fi roman, nu stiu, eu ma pregatisem sa il apar pur si simplu ca “bucata literara.”

Mai scrii literatura? O sa mai citim ceva semnat Dragos Bucurenci in curand?

Da, m-am reapucat anul acesta de scris si vor exista si niste seri de lectura. Un back to back cu Vakulovski, in Frame Club si va exista si o carte noua, dar nu un roman.

Spui pe blog ca esti un produs antipatic al societatii de consum. De ce spui asta, ce a facut societatea de consum din tine?

Era o comparatie de fapt , spuneam ca sunt asemenea unui produs antipatic al societatii de consum despre care vanzatorul poate sa iti spuna pana la ultimul amanunt ce contine dar nu si la ce foloseste.

Eu am scris acea introducere cand editura Polirom imi publica romanul si mi-a cerut o descriere. Mi-am dat seama ca eu nu stiu la ce folosesc in acel moment. Nu sunt un critic al societatii de consum, n-as vrea sa se inteleaga asta, daca cineva m-a tratat ca anticonsumerist  il invit sa reciteasca textul. Eu nu sunt realmente un produs al societatii de consum, sunt in mod particular un produs al acestei societati de tranzitie spre societatea de consum care exista in Romania.

Mi-am intrerupt studiile la jumatate si m-am apucat de o slujba care imi permitea sa traiesc decent, in sensul pe care il dau eu decentei in Romania, si am fost obligat la un moment dat sa privesc in urma sis sa incerc sa ma definesc ca altceva decat un manager, un coordonator de evenimente, un cineva care are calitati foarta vandabile in business dar foarte putin interesante pentru constructia sa personala.

Acum stiu la ce folosesc: ca sa scriu. Dar asta nu se va intampla chiar de acuma, adica eu nu am vreun orgoliu legat de faptul ca scriu foarte bine in acest moment, eu cred ca un scriitor se construieste in timp, dar e foarte important ca el sa fie constient ca asta vrea sa faca. Eu acum sunt constient de lucrul asta, dar refuz sa imi arog titlul de scriitor pentru ca nu mi se pare ca dupa ce  ai scris o carte de poti numi astfel si il prefer pe acela de publicist sau, atunci cand oamenii nu cunosc foarte bine titulatura, pe acela de jurnalist.

Esti implicat in multe campanii sociale. Dau rezultate? Ce efect a avut de exemplu “Salvati zidurile noastre”?

“Salvati zidurile noastre” are ca efect o initiativa legislativa a unui deputat liberal, Horatiu Buzatu, care vrea sa legifereze protestul nostru, adica vrea sa interzica printr-o lege amplasarea de reclamele pe caldirile istorice, in primul rand. Ulterior, evident, vizam si niste reguli foarte stricte si pentru amplasarea reclamelor pe celelalte cladiri. Dar in primul si in primul rand vrem sa protejam cladirile istorice.

Ca sa se inteleaga amploarea acestui protest trebuie sa ne gandim ca pentru a initia o lege – deci pentru a avea drept de initiativa legislativa – trebuie sa se adune 300.000 de cetateni din 10 judete ale tarii diferite. Asta, sau un membru al Parlamentului.

Noi prin protestul nostru am dorit sa atragem atentia unui membru al Parlamentului, pe care nu il cunosteam care a venit el la noi si ne-a spus “vreau sa pornesc acest proiect de lege” Desigur tot procesul de legiferare este foarte lung, pentru ca nu este o prioritate, dar am pornit ceva.

Eu sper ca am pornit un pic mai mult desi am dubii. Sper ca am dat un mic exemplu despre ce inseamna cu adevarat implicarea in viata comunitatii la nivel de individ. Inseamna sa iti alegi o cauza sa lupti pentru ea pana la capat sis a o tratezi ca pe orice proiect, cu scop, obiective, cu grafic de implementare si cu o mocnitorizare a rezultatelor.

Pe de alta parte, a fi activ in viata civica nu inseamna sa te risipesti intr-o suta de mii de proiecte. Numai poriectele pe care le primesc exceed timpul pe care l-ar putea avea la dispozitie orice persoana, daca s-ar adaga la ele si proiectele care-mi plac, sau care imi trec mie prin cap, ar fi nevoie de 7 oameni cat mine ca sa le faca.

Si mie mi se pare ca asa se intampla si este contraproductiv. Mi se pare ca ceea ce obtinem este de fapt un “core” de nemultumiti  si de discutii, dar discutiile sunt bune. Concret, eu imi trec la activ campanii cu adevarat reusite numai trei lucruri: si daca stau si ma uit in istoria mea nu cred ca gasesc multe campanii in care m-am implicat.

In primul rand este Delta Dunarii unde lucrez cu Liviu Mihaiu – initiatorul acestei campanii si unde succesele sunt notabile si nenumarate, nu are sens sa le enumar aici, sunt lucruri absolut concrete. Apoi “Nu distrugeti Muzeul Taranului Roman” unde am obtinut in cele din urma schimbarea conducerii care distrugea mostenira lui Horia Bernea si a Irinei Nicolau si vorbim si de “Salvati zidurile noastre” unde obtinem aceasta initiative legislativa.

In acelasi timp eu urmaresc o groaza de alte campanii. Mai semnez uneori dar nu am legatura cu ele. Si as vrea sa mai fac o precizare urmaresc si proiectul PulaFashion sunt un mare admirator al acestuia dar nu sunt autorul lui, mi-ar fi placut sa fiu.

Multa lume crede ca esti.

Da, stiu asta, mi-ar placea sa ma trezesc dimineata si sa stiu ca sunt autorul tuturor protestelor de pe PulaFashion pentru ca subscriu la fiecare dintre ele. Dar fatalmente nu sunt, sunt doar coordonatorul campaniei “Salvati Zidurile Noastre.”

Dar in general, cum decurg campanile tip “Salvati…” Unde e punctul in care trec de la vorbe goale, petitii semnate – multe  raman in stadiul acela -  spre ceva concret?  

Este punctul in care ne stabilim obiective tangibile. La asta se greseste in general. Sa iti dau un exemplu: toata campania asta pentru salvarea Bucurestiului, este... “in neant” este o salvare de la toate proiectele care se fac acum in Bucuresti, este o salvare care vrea sa trimita Bucurestiul inapoi in miro tempore, in arhitectura de acum un secol. Este un soi de “opriti totul!” Nu se poate face asa ceva.

Eu tot timpul am incercat sa am obiective tangibile si nu pot sa implic in ceva daca nu reusesc sa le indentific. Sunt nenumarate cauze care par foarte nobile si carora eu le pun diagnosticul de cauze pierdute din prima si nu imi irosesc timpul cu ele, nu pentru ca nu ma intereseaza ci pentru ca mi se pare ca in acest proiect si in acest moment dat si in acest context nu se poate face nimic.

Vorbeai despre spiritul civic? Au bucurestenii spirit civic?

Da eu zic ca exista, se formeaza incet-incet. Eu sunt foarte optimist in privinta asta, sunt in general optimist cu privire la civilizarea Romaniei. Si am iar un exemplu - care nu tine de un indicator stabilit de un insititut de analiza – ma uit la politetea soferilor, incet-incet in traficul bucurestean apar unii soferi - eu ii intalnesc des, sa zic aproximativ 2 pe zi, ceea ce e foarte putin pentru ca eu ma plimb mult prin Bucuresti, dar acestia doi nu existau anul trecut.

Sunt genul de soferi care daca merg pe un drum mare cu prioritate si vine cineva de pe strada mica il lasa sa intre; sunt genul de soferi care nu intra in intersectie cand vad ca mai sunt in fata lor multi altii chiar daca sunt claxonati din spate. Sunt genul de soferi care lasa o doamna mai in varsta sa circule pe trecerea de pietoni chiar daca e rosu fara sa claxoneze si fara sa fie deranjati de claxoanele din spatele lor.

Cum apar oamenii astia? A existat o campanie a Politiei Romane pentru asta? Nu. Politia Romana se ocupa de accidente si pune afise morbide pe soselele tarii, nu se ocupa de politetea in trafic. Se fac ore de educatie in scoala? Nu. Si iata totusi ca acesti oameni apar. De unde? Dupa parerea mea dintr-o reflectie personala. Eu cred ca se trezesc intr-o dimineata si isi dau seama ca este mai avantajos sa fii civilizat decat necivilizat.

La fel e si cu spiritul civic: cred ca la un moment dat oamenii isi dau seama ca e mai avantajos sa ai uneori intiative civice, ca e bine sa ti le focalizezi, sa le concentrezi, ca este mult mai avantajos sa ai o voce decat sa… nu o ai. Si ca ea merita efortul de a iesi la un mars al biciclistilor, merita efortul de a face niste gesturi care reprezinta un simbol pentru tine, merita efortul de a purta fie si o mica insigna daca esti de exemplu “inrolat” pentru lupta impotriva cancerului la san sau impotriva SIDA. Merita toate aceste mici gesturi, este mult mai avantajos sa le faci decat sa nu le faci. Cam asa este cu emergenta spiritului civic.

Crezi ca exista actiuni sau ce fel de actiuni ar putea fi facute in Bucuresti pentru a amplifica spiritul civic? Ca oamenii sa devina mai constienti de orasul lor, de spatiul public?


Eu nu cred ca lucrurile merg asa, nu cred ca putem face actiuni care sa il ajute pe om sa inteleaga ca trebuie sa se ajute singur, eu cred ca asta e o deriva ONG-ista.

Aveam in minte mai degraba o actiune de tipul Artur Verona.

Mie proiectul Artur Verona mi se pare un proiect artistic exceptional dar nu cred ca el reuseste sa schimbe cu adevarat ceva in mentalul bucurestenilor care nu aveau deja spirit civic. Si tocmai proiecte ca Strada Artur Verona ar trebui sa facem si trebuie sa mai lasam deoparte aceste proiecte “din deriva ONG-ista” care isi propun sa schimbe mentalitati, sa dezvolte spiritul civic, etc.

Eu cred ca mai degraba poti face lucruri care sa puna in valoare orasul. Bucuresteanul, cand va vedea ce oras frumos are, brusc i se va dezvolta sentimentul civic, dar proiectele de tip “cresterea cu 25% a coeficientului de constiinta de sine, a spiritului civic in randul populatiei adulte intre 18-35 de ani, cu studii superioare, incadrati in pozitii de management” – astea sunt prostii.

Unde iti place sa iesi? Ce locuri iti plac cel mai mult in Bucuresti?

Mie cel mai mult imi place sa ma plimb, dar e lucrul pe care il fac cel mai rar. Daca este sa o fac totusi, imi placea Soseaua Kiseleff, sunt absolut traditional in aceste sens. Mie imi place la sosea. Eu am facut liceul de informatica 2 ani de zile si am fost foarte trist cand m-am mutat in Sava si am pierdut acea plimbare de la metrou pana la Liceul de Informatica pe Kiseleff si prin parcul Kiseleff.

Altfel, sunt nenumarate locuri in Bucuresti unde sunt o groaza de lucruri de facut. Imi place sa merg la MNAC toamna ca au terasa si wireless, imi place sa ies in cafenele la ore cand nu merge lumea, asta cand reusesc sa chiulesc, sa petrec o ora-doua intr-un loc precum Planter’s café de exemplu, cel de la Cismigiu. Imi place sa mananc inghetata la Café Latte, tot pe langa Cismigiu. Si mai imi place sa ies si in cluburi dar asta este o parte a vietii mele pe care consider ca am exploatat-o sufficient in postura de coordonator al clubbing-ului si as vrea sa nu mai insist (rade).

Ce ii lipseste Bucurestiului? Ai vrea sa schimbi sau sa adaugi ceva, daca ai fi "city manager"?


Mie mi-ar placea sa pot fi un fel de Night City Manager, am auzit ca exista orase unde exista primari de noapte. Da, un primar ales de toti oamenii care lucreaza noaptea si care se ocupa de reglementarea acestor lucruri, pentru ca ce nu are Bucurestiul – asta e un lucru pe care il reprosez de ani de zile – este viata de noapte. Si va rog nu spuneti acum: “sigur, vine Bucurenci cu clubbingul!” Nuuu. Nu clubbing, ca din acela avem.

Bucurestiul nu are viata de noapte: spectacolele de teatru incep la 6 cel tarziu 7, de pilda. Gasesc asta drept un semn al puturoseniei acestui popor care pleaca la ora cinci de la birou. Eu ca sa ma duc la ora sase la teatru trebuie sa rup ore de birou pentru ca eu nu termin la ora 5.

La ora 23 nu mai e nimeni pe terase, pentru ca nu mai ai ce face. Nu spun ca imi doresc un popor de stalpi de carciuma cum am fost si cum riscam sa redevenim, eu imi doresc o populatie mondena care iese in oras ca sa faca diverse lucruri nu ca sa stea numai cu nasu-n bere si sa converseze cu aceeasi veche gasca.

Mi-as dori sa mearga la teatru, la spectacole de arta contemporana, sau de teatru alternativ sau sa se plimbe pe strada. Imi doresc ca fiecare sa aiba mica lui descoperire sa iti spuna: “vino cu mine ca stiu un loc unde se intampla chestia asta” Nu se intampla nici o “chestie exceptionala” de care sa stie macar 100 de oameni si care sa mearga acolo.

Noua ne lipseste viata culturala de noapte, nici macar activitati sportive sau recreative nu exista. Daca vrei sa faci sport la ora unu noaptea… este o activitate foarte haioasa, sa iesi cu prietemnii noaptea si sa faci… nu stiu, bungee jumping, la 12 noaptea. N-ai cum. La noi totul este incadrat incontinuare intr-un orar communist, mai lipseste anuntul acela “Intre orele 22.00 -7.00 va rugam pastrati linistea.”

Da, dar pe de alta parte nimeni nu ar vrea sa investeasca in ceva pentru activitati nocturne pentru ca se gandesc ca lumea nu e obisnuita cu asa ceva si prin urmare nu vor fi foarte receptivi.

Asta cred ca tine de riscul pe care si-l asuma orice om care incepe o afacere. Daca stii unde sa plasezi aceste activitati, sa te legi de “focarele” deja existente – uite, noaptea in Herastrau langa lag se intampla o gramada de lucruri, chiar in timpul saptamanii – acolo ai putea incerca face ceva. Sigur ca nu poate fi usor la inceput, de aceea consider ca nu primarii trebuie sa faca ceva, trebuie facut ceva la nivelul oamenilor de afaceri, sau "patronilor" de afaceri din capitala. Este vorba de oameni care isi pot permite sa investeasca in ceva care nu aduce profit imediat.

Faci o emisiune de cultura la TV. Prejudecata este ca toate emisiunile de cultura sunt plictisitoare, cel putin la noi; cultura nu face rating. Care ar fi reteta sau coordonatele unei emisiuni de cultura care sa inlature asemenea prejudecati?


Mai intai trebuie sa spun ca este vorba de doua lucruri separate. Ca emisiunile de cultura nu fac rating, este un fapt. Ca emisiunile de cultura sunt plictisitoare este o prejudecata. O emisiune de cultura nu poate face rating pentru ca nu poate sa sara de un anumit procent din populatia activa educata.

O reteta… o reteta foloseste Ioan T. Morar in "Lumea citeste" in care invita o vedeta si un om de cultura. Este o reteta pe care o mai folosesc si eu uneori la Cultura Libre, insa nu ca format al emisiunii. Eu imi mai permit sa fac lucrul asta, uite l-am avut invitat pe Ernest de la Big Brother. Eu nu vreau sa o fac tot timpul pentru ca genul asta de haiducie culturala, de haiducie de rating pe mine nu ma intereseaza: luam rating de la Ernest si i-l dam unui tanar scriitor...

Reteta aceasta nu functioneaza tot timpul, eu am unele indoieli legate de oamenii care urmaresc aceste emisiuni. Ma gandesc ca cine e interesat de Irinel Columbeanu nu e interesat si de ce citeste el, iar cine e interesat de citit nu prea vrea sa il vada pe Columbeanu. Da, obtinem un public divers pe care sigur vrem sa il cultivam si atunci ajungi iar la problema: cui i se adreseaza emisiunea culturala: publicului deja educat sau publicului pe care vrea il educe? "Lumea citeste" mi se pare excelenta pentru a doua varianta, "Garantat 100%" pare o emisiune pentru publicul deja educat.

Eu incerc sa ma adresez unui public mixt prin Cultura Libre, incerc sa arat ca exista viata in cultura, ca si in cultura oamenii se cearta si cearta este cea care face rating. Insa omul de cultura de la noi este reticent la cearta… el este mai degraba polemist, intr-o revista, nu vine la TV sa isi puna poalele in cap. Eu aici identific o problema legata de cultura conflictului la noi, pentru ca eu nu chem pe nimeni in emisiune pentru poale in cap, insa reticenta persistenta reflecta probleme interne legate de perceptia conflictelor.

Si totusi e cu atat mai ciudat cu cat in reviste uneori se cearta chiar violent.

Foarte violent. Eu am fost surprins cand pentru Cultura Libre am intampinat reticenta extrema in a aduce conflictul din revista, de pe hartia tiparita, pe sticla. Si am fost si mai siderat sa constat o atitudine… retrogada din partea unor oameni de cultura care nici macar nu voiau sa apara impreuna cu adversarul lor de opinie.

Cu alte cuvinte nu se puteau cobori la nivelul la care sa apara alaturi in aceeasi emisiune. Si vorbim despre acelasi om pe care il care injurasera in urma ce doua zile in ziar, caruia ii dedicasera un foileton, din cauza caruia isi pierdusera ore in sir de scris. Ori asta tradeaza o problema foarte grava, intelectualii nostri nu au constiinta de clasa. Eu o numesc un fel de mineriada interna a intelectualilor.  
Ce poti sa imi spui despre proiectul Mari Romani. Ce relevanta are topul acesta pentru public?

In primul rand ne prezinta o fresca a valorilor acestui popor, poporul pe care nu trebuie sa il mai intelegem ca 1 milion (daca…) de oameni educati ci ca 22 de milioane, din care 16 sa zicem se uita la televizor. Din aceasta perspectiva topul este unul chiar optimist. Ma asteptam sa arate mult mai rau. Mie nu mi-a venit sa cred ca Eliade a ajuns intre primii zece.  

Dar chiar crezi ca Eliade e citit, sau e doar simbolul de care stie toata lumea?


Dar nu asta conteaza. Nu ma intereseaza ca Eliade sa fie citit de publicul incult din tara asta. Eu vreau ca ei sa stie ca acest om este cel mai cunoscut roman din afara granitelor tarii. Asta e o obsesie scolara: sa ne citim poetii… Nu! Sa-i intelegem, sa stim cine sunt, pana la citit mai e mult. Noi promovam o cultura care intrezice lectura tocmai pentru ca pretindem sa se citeasca prea mult. "Cum… n-ai citit asta?!" Intreaba profesorul, parintele, moderatorul de emisiune, ba chiar sunt intrebari pe strada – nu stiti de cartea cutare a autorului cutare? Asta e snobism. Repet: important este ca romanii stiu cine e Eliade.

Tu spuneai insa ca e o radiografie a valorilor poporului. Din moment ce ei nu stiu de Eliade decat dupa nume crezi ca asta reflecta o adevarata valoare a lor?

Este vorba de un model, un fel de Stea Polara, ceva dupa care te orientezi. Ai fost pe Steaua Polara, crezi ca astronautii au fost pe ea, stiu cum arata? Nu, este ceva dupa care se orienteaza. Si problema este: ne orientam dupa Becali, Vadim dupa Vlad Tepes sau dupa Carol I, Mircea Eliade, Brancusi… Niste simple nume. Modelele romanilor mi s-au parut in mare surprinzator de bune. Si am speranta ca marele roman in urma voturilor va fi ales unul de toata mandria.

Dar daca ar fi sa faci un top al marilor bucuresteni? Cine ar fi dupa tine pe primele trei locuri?

Mi-e greu sa imi dau seama cum s-a definit 'bucurestean" de-a lungul istoriei. In primul rand ar fi Pache Protopopescu, primarul Bucurestiului, apoi Carol I caruia ii datoram mult din ceea ce este Bucurestiul astazi.  Se zice ca atunci cand a venit in tara si a vazut Palatul Regal a intrebat carui boier ii apartinea respectivul conac… si i s-a raspuns "Este conacul Majestatii Voastre."

Si al treilea pentru mine ramane Caragiale pentru felul in care a reusit sa suprinda spiritual strazilor acestui oras. Bucurestiul de la sosea, al celor care mai spun uneori mon cher dar care azi mai este gustat doar de o anumita elita.








10 comentarii vrei sa comentezi?

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
 zia
#1 -

foate tare omu

este un tip misto. face o emisiune de calitate care promoveaza valori...tineri valorosi...pacat ca este difuzata la o ora tarzie...la care mie imi cam cade capu'...

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
Adela
#2 -

replica

Mi se pare aroganta faptul ca unii dintre noi isi permit sa se intituleze intelectuali doar pentru ca stiu cine este Mircea Eliade. Cine este Dragos B? Din ce am inteles eu, este un om care printr-o conjunctura a facut un pas mic, intr-o lume lipsita de cultura. Mi se pare ca sufera de vedetism. Marele scriitor, care face o emisiune, despre care nu a auzit nimeni, pe care nu stiu cati oameni o vad, care nu stiu pe cine intereseaza.
Lucruri fanteziste, nimic concret.

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
alice
#3 -

Bucurenci

Bucurenci e un exemplar reusit. E un melanj rar si fericit de looks si minte. Si pt varsta lui e remarcabil. Hai sa fim seriosi, cati tipi de 25 de ani pe care ii cunoasteti sunt in stare sa asorteze un limbaj coerent, un real talent de autopromovare (bravo lui ca a stiut sa se marketeze), background cultural solid si niscaiva spirit civic la un profil misto, niste casti de ipod si "bashketzi" cool? Daca ii puteti numara pe degetele de la o mana, considerati-va norocosi.
Da, Bucurenci e un produs. S-a descris bine. Si in mod cert e si antipatic pt multi. Dar e un pahar rece de limonada limpede in praful asta romanesc anonim si sufocant de plictisitor. Irelevant cat e genuin si cat e fabricat. Rezultatul era necesar.
Am vazut cateva editii din Cultura Libre si editia emisiunii Mari Romani in care il sprijinea pe Eliade. Cea mai mare calitate a lui mi se pare cursivitatea. Cu a touch of irony si mereu cu argumente. Mai are ceva de umblat la dictie, dar in rest nu prea am ce sa ii reprosez.
I say, pretty good work, Bucurenci. Keep it up, controversy pays off;)

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
rulz
#4 -

replica

@Adela: cred ca poti sa citesti toata opera lui Eliade de trei ori si asta tot nu te face "intelectual"... cat despre "marele scriitor", mie mi s-a parut ca el insusi se fereste de sintagme de genul asta... mi s-a parut, de asemenea, ca a vorbit despre niste lucruri concrete, deloc fanteziste...

si ma intreb... tu ce ai adus cu comentariul tau? :-)

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
Adela
#5 -

drept la replica

Draga Rulz, cu replica mea pur si simplu mi-am expus comentariul, asa cum este democratic. Nu facem un concurs de "care pe care" :p. Pur si simplu m-a dezgustat narcisismul lui. A dedus singur ca a scris o opera. E o mare diferenta intre a scrie un roman care poate fi considerat o mare opera si a autoanunta ca ai scris o OPERA. Asta, draga Rulz, este fantezie, ca romanul lui este opera. As putea sa continui, dar nu vreau sa crezi ca am ceva personal cu dl B.

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
rulz
#6 -

Comentariu nou

@Adela: eu nu sunt atat de sensibil la cuvinte ca "intelectual" sau "opera"... pana la urma, traim intr-o societate in care pasele fotbalistilor sunt catalogate ca fiind "geniale" :-) ideea este ca omul asta face/misca/construieste/intreprinde ceva... mult sau putin, este discutabil... bineinteles ca este perfect democratic ce ai spus tu, dar nu stiu daca este, in acelasi timp, genul de interventie constructiva... la asta ma refeream, nu la "concurs de care pe care" :-)

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
lulu
#7 -

Comentariu nou
vad ca cineva a citit cu atentie interviul asta. http://iasi.nights.ro/articole/dragos-bucurenci-moderator-cultura-libre/ cu atita atentie, incit intrebarile sint fie aproape la fel, reformulate sau extrase din raspunsurile lui d.b. de aici.
Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
ramona
#8 -

parerea mea

nu demult l-am descoperit si eu despre dragos bucurenci...i-am vazut emisiunea pe tvr si mi s-a parut interesanta...am intrat pe site-ul emisiunii, apoi pe site-ul lui si am descoperit un tanar care nu s-a cramponat de viata mizerabila din bucuresti, de oameni corupti, de un sistem care i-a facut pe multi sa plece din romania (deopotriva saraci si bogati; tineri si batrani; intelctuali si....mai putin intelectuali)si a actionat, si-a spus cuvantul (intr-un fel sau altul) a incercat sa vada parte buna a lucrurilor....si toate astea la varsta care altii inca mai busesc masini ca sa fie cool, stau beti o saptamana doar, doar le-o fi mai bine. nu stiu cum vedeti voi lucrurile dar mie mi se pare ca avem nevoie de mai multi oameni de genul lui dragos bucurenici.
cu tot repectul, o admiratoare.

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
Silvana
#9 -

Comentariu nou

Mi-a placut foarte mult articolul.Si eu sint o mare iubitoare a orasului Bucuresti,asa cum este si Dl Bucurenci.Nu as pleca de aici pentru absolut nici un motiv,nici macar financiar.Mie imi plac "strada mea, copacul meu, ciinele meu din fata buticului cu tigari, cartierul meu in care locuiesc doar de 2 ani" si nu pot renunta la asta in veci.Da, imi lipseste viata de noapte mai ales vara pentru ca sint foarte putine locuri unde poti ramine pina tirziu in noapte fara a fi in pericol.Si duc dorul unui loc in care sa nu mai vad atitia pusti teribilisti de 16-18 ani care nu stiu sa aprecieze farmecul locatiei respective si vin acolo pt ca au auzit ca "e misto".I-as propune dlui Bucurenci sa abordeze un subiect: ce ne enerveaza? Adresat celor care au virsta cuprinsa intre 30 si 50 de ani, fara sa fie legat de ceea ce inseamna financiar.Sint curioasa ce ar raspunde cei carora le-ar fi adresata intrebarea.Citi ar dovedi ca nu sint niste simpli roboti? Citi ar dovedi ca au educatie civica si bun simt? Citi ar da dovada ca sint in stare sa remarce lucruri care ar trebui, in mod normal, sa ne intereseze? Poate fi si un subiect de carte, daca ar fi intrebati destui.
Inconjurata de o lume in care totul este bazat pe tehnica si oamenii sint transformati in niste entitati dependete de timp (care nu le mai ajunge pe masura ce anii trec), am placerea sa descopar ca mai exista si altii ca mine , interesati de anumite aspecte ale vietii si mediului in care traiesc. Din pacate, sintem prea putini si ceilalti ne domina.
Succes dlui Bucurenci !
Silvana

Interviu - Dragos Bucurenci: Bucurestiul nu are viata de noapte!
Radu ALEXANDRA
#10 -

Comentariu nou

daca in Romania ar exista astfel de oameni cu siguranta si noi am progresa.Dragos Bucurenci e un om extraordinar ,inteligent,imi place mult as vrea sa fiu si eu ca el.Oricum mai am de muncit am doar 17ani.....

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera