Interviu: Cosmin Bumbut

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Acum nu mult timp, Cosmin Bumbut a lansat Punctum, o revista atipica de fotografie macar prin faptul ca nu are tehnica. Am vorbit cu Cosmin Bumbut despre tehnica, despre istoria fotografiei, pasiuni, stari sau oameni. Daca pana acum ati putut vedea fotografiile marca Bumbut in expozitii, in publicitate sau in reviste (si, daca vreti mai multe, intrati pe site-ul lui), acum va puteti intalni cu omul din spatele aparatului.

cosmin bumbut
Foto: Voicu Bojan

Incepem cu Punctum. De ce l-ai facut?

Imi lipsea ceva de citit. Punctum e altfel prin faptul ca nu are tehnica deloc. Nu te trateaza ca pe un fotograf si nu te invata sa fii un fotograf mai bun. E ca un album. Iti arata niste portofolii reusite ale unor oameni pasionati, talentati. Nu te trage nimeni de maneca spunandu-ti ca daca vrei sa faci o fotografie buna trebuie sa folosesti un anumit timp de expunere sau o anumita diafragma.

In Punctum aveti reportajul despre fotograful Carol Szathmari. De ce crezi ca nu e cunoscuta fotografia romana?

Eu nu am citit o istorie a fotografiei romanesti. Unde pot invata despre fotografii romani? Materialul din revista e din sursele Academiei. Eu am aflat despre Szathmari citind articolul inainte sa apara. M-am bucurat enorm si cred ca sunt si altii ca mine.

Nu se ocupa nimeni sa faca fotografia romaneasca cunoscuta. Noi, romanii, nu putem citi o istorie a fotografiei romanesti. Vreau sa stiu cine a folosit pentru prima data un aparat de fotografiat, unde, cand si cati bani a castigat din asta. Vreau sa stiu unde a inceput totul aici.

Cred ca e si lipsa de pregatire. Sunt multi care fac reviste de fotografie ca si cand eu as face reviste despre rachete nucleare. Poate dupa documentare, as putea sa scriu trei randuri despre rachete. Probabil ca n-a interesat pe nimeni istoria, ci lucrurile care tin de viitor. Nimeni n-a avut timp sa vada ce s-a facut ieri.

O sa avem o rubrica de istorie a fotografiei romanesti.  A fost materialul cel mai greu si cel mai scump din revista. La Academie, ne-au pus la dispozitie niste imagini, dar acolo au un scaner A4 si tot ce tine de dimensiuni mai mari nu se poate scana. Existau multe fotografii nearhivate acolo. Impreuna cu Alex Galmeanu si cu asistentul lui am fotografiat sute de imagini. Am stat vreo trei zile acolo.

Materialul a fost scris de Galmeanu, a citit cinci carti date ca bibliografie de Silvan Ionescu, am citit si eu un text. Subiectul e mare, nu incape intr-un numar, asa ca il facem in trei numere. Textul lui Galmeanu a trecut pe la Silvan pentru verificare, apoi pe la Badescu, un alt cercetator, apoi rescris si compilat tot de Elena Stancu. A durat enorm, alegerea de fotografii a durat foarte mult, arhivatul in sine a durat foarte mult. Acum cred ca arata bine.

Cine te astepti  sa o citeasca?

Poate sa citeasca absolut oricine, inclusiv fotografii amatori, tehnicisti, “pescari”. Nu m-am gandit la Punctum ca la o afacere, asa ca nu pot zice ca am un public target. Sper sa o citeasca oameni care s-au plictisit de informatii legate de tehnica. E o prostie sa ti se spuna cum sa fotografiezi ceva, e bine sa faci asa cum simti si vezi tu. Vreau sa arat ca poate sa existe o revista buna de fotografie.

punctum

Ce intelegi prin fotografie sincera?

O fotografie in care incerci sa nu arati lumii mai mult decat ceea ce esti. Tu esti fericit si nu te gandesti ca iti arati maiestria, ca expui corect sau ca incadrezi intr-un  anumit fel. Intr-o fotografie buna nu vezi toate astea, nu te gandesti la ce a vazut si ce a simtit omul care a facut-o. Poti sa citesti mai mult din fotograf si mai putin din aparat.

Mai  spuneai ca fotografiei actuale ii lipseste decenta.

Din cauza de net, ziare, publicitate, fotografia s-a stricat cumva. E prea expusa. Nu are cum sa fie decenta. Inainte sa dai drumul unei imagini, trebuie sa te gandesti daca merita. Nu trebuie sa fie prea accesibila, sa nu fie ca o curva ieftina.

Fotografia are multe alte scopuri decat cel artistic. Impaca multe feluri de consumatori. Totul se face in imagini azi, e plin de fotografii peste  tot.  Problema e ca fotografiile bune sunt inecate in atata zgomot, e vorba de decenta posibilitatii de a alege. Nu mai stii ce inseamna o imagine care sa te faca sa te opresti, sa te gandesti.

Ma deranjeaza la un moment dat, vreau un pic de liniste in imaginile pe care le vad. De asta am pus in Punctum cate o fotografie pe pagina. Nu esti agresat de text, de o reclama mica, de insertii, de fonturi sclipicioase. Ok, avem viteza mare, stim tot, dar simt ca sunt prea conectat cumva. Am fost o saptamana izolat, fara acces la internet, fara telefon si atunci mi-am dat seama ca nu imi lipsesc toate astea. S-a rupt zgomotul din jur. E ca o poza intr-o rama cu un passpartout mare. Poti sa simti si sa te bucuri. Nu te trage nimeni de maneca.

E un refuz al tehnicii? Ti se pare un surplus?

Nu e un refuz propriu-zis. Eu cunosc multa tehnica, numai ca nu e vorba doar despre asta. Toata lumea vrea sa fie fotograf la fel cum toata lumea vrea sa fie pescar pentru ca undita e frumoasa si lunga. Sunt o gramada de fotografi foarte tehnicisti, le place sa tina scula in mana si sa aiba multe butoane si fericirea lor e sa citeasca multe manuale de utilizare. Asa-s baietii. Fetele nu stiu tehnica si fac fotografie pur si simplu, sunt poate mai sincere. Multi baieti se indreapta spre fotografie doar pentru ca aparatul e frumos, scump si e legat de computer. O masina poate sa faca niste lucruri pe care omul respectiv inainte nu putea sa le faca.

S-a democratizat prea mult fotografia? Toata lumea face.

S-a democratizat de cand Kodak a facut aparatul de fotografiat, accesibil oricui, care spunea You push the button, we’ll do the rest. Nu mi se pare un lucru rau. Nu ma simt amenintat ca profesionist.

Unde sunt criteriile pe baza carora spui ca o fotografie e buna sau e proasta?

Criteriile sunt in cultura fiecaruia, in functie de cat a acumulat inainte sa se apuce de fotografie. E bine ca un fotograf sa asculte muzica, sa vada filme, sa citeasca literatura. Nu facand multe fotografii devii un fotograf mai bun, ci facand multe alte lucruri pe langa.

E un construct de pasiuni  si de univers personal?

Intr-un fel da. Nu e un fotograf bun doar cel care stapaneste tehnica. Oricine face acum o fotografie buna. Oricine poate avea o expozitie de fotografie virtuala.

cosmin bumbut

Foto: Voicu Bojan

Fotografia comerciala e un compromis?

Nu cred ca e. Mie imi place fotografia, imi place sa apas pe buton, sa construiesc un cadru. Ca in fata e un puscarias, o pseudo-vedeta, o cititoare de prompter sau peisaje din Cuba nu ma deranjeaza. Fotografia a inceput pentru mine ca o pasiune si a devenit o meserie. Castig bani din pasiunea mea. Nu ma consider un fotograf care ar trebui sa emita la fiecare jumatate de minut o capodopera.

Te lasi fotografiat?

Uite, mie nu-mi place sa stau in fata aparatului. Nu ma simt bine, poate si pentru ca sunt timid. Aparatul functioneaza ca un scut si ca o sabie, in spatele aparatului pot sa fac orice.

Ce aparat ai?

Am un Leica M. Am vandut restul aparatelor. Nu am avut niciodata obiective gigantice si o singura data, in 20 de ani, am avut un zoom timp de un an jumate. Nu am avut decat obiective fixe, firesti, normale, mici si medii.

Leica e un sistem mic, discret, e singurul aparat care nu se crede mai destept decat tine, dar care te face sa fii mai “fotograf”. Restul aparatelor te fac sa fii “pescar”, te fac sclavul tehnicii. Leica e un aparat foarte prietenos. Faci ce vrei tu, nu ce vrea el.

cosmin bumbut

Foto: Voicu Bojan

Ai nevoie de discretia asta? Care e relatia ta cu cei pe care-i fotografiezi?

Eu incerc sa nu mai fac fotografie in studio. Cand lucrez in studio fotografiez ca si cum as fi pe strada: nu mai folosesc lumina profesionala nici pentru modele, nici pentru job-urile din publicitate. Doar lumina naturala.

De obicei, fur imaginea, fara sa fiu vazut ca fotografiez, ori imi asum si ma duc “cu tupeu” sa fac poza. Urasc hotii cu teleobiective care fac fotografie pe strada la adapostul unei focale lungi. E o lasitate. Prefer sa interactionez putin cu subiectul, sa-i dau de inteles ca fac fotografie, sa vorbesc.

La prima intalnire cu un fotograf orice om are reticente. Fotografiile bune sunt cele furate sau cele pentru care am stat mult timp cu subiectul. Omul trebuie sa fie natural, ori sa nu te vada, ori sa uite de tine, sa stai cu el, sa-l asculti. Dupa un timp uita.

Ce nu poti prinde intr-o fotografie, ce se pierde cand apesi pe buton?

Mirosul, vantul. Sunt momente in care esti atat de emotionat si, ducand aparatul la ochi, iti dai seama ca n-o sa prinzi in vecii vecilor emotia prin care treci tu. Prima data am simti asta pe Pietrosul Rodnei. Era o liniste incredibila. Am pus aparatul la ochi si mi-am dat seama ca prin dreptunghiul ala n-o sa-mi aminteasc niciodata de starea mea acolo. Ce se vedea era nimic pe langa ce simteam. N-am facut nici o pzoa atunci. Pentru ce? Nu merita. Si uite ca tin minte momentul ala. Daca il fotografiam poate nu-l mai tineam minte.

Sunt lucruri pe care le surprinde fotografia, dar nu le vede ochiul liber?

Un fotograf bun surprinde lucruri pe care oamenii normali nu le vad. O fotografie buna nu e una care te socheaza prin inedit, prin lucruri pe care nu le-ai vazut niciodata, ci una in care vezi un lucru familiar prin ochii unui fotograf bun. Si care sa te faca sa spui ”eu vad asta in fiecare zi, dar nu mi-am inchipuit ca asa se vede daca ma uit altfel”. Depinde ce simte fotograful despre lucruri si ce reuseste sa-ti induca.

Starea iti influenteaza fotografiile?

Vad altceva. Si vesel, si trist, ma invart in aceleasi spatii. Depinde unde le vad, dar sigur ca influenteaza. Vesel, vad cerul albastru. Trist, vad penele unui porumbel mort mancat de pisici.

Poate un amator sa faca fotografii bune?

In primul rand, profesionist este cel care-si castiga banii din fotografie, traitor din asta. Un amator ar trebui sa faca fotografii mai bune, nu-l conditioneaza nimic. Le face pentru placerea lui, cu suflet, nu pentru bani. Depinde cat de constient esti cand faci o fotografie. O poza de familie o faci inconstient. Daca incepi sa ai pretentii, sa-ti pui intrebari cum sa faci o fotografie, devii fotograf amator. Modul in care esti constient de fotografie te face fotograf. Apoi incepi sa evoluezi.

cosmin bumbut

Foto: Voicu Bojan

Ce parere ai de fotografiile mega prelucrate, hiperrealiste, care devin aproape pictura?

Mie nu-mi plac, dar asta nu inseamna ca eu sunt un etalon. Exista fotografie si exista arta pe calculator. Nu am nimic impotriva celei din urma. Nu vreau sa fiu un tip care sta in fata ecranului si indreapta ce nu a facut bine cand a apasat pe buton. E altceva simtindu-te bine cu aparatul in mana in fata unui peisaj, unui om, e reala. Eu nu prelucrez decat poate minimal, la nivel de contrast, culori.

Cand te-ai apucat de fotografie si cum?

La 21 de ani. Prietenul meu, Silviu Ghetie, s-a intors de la mare cu niste poze care erau facute altfel decat cele de vacanta de pana atunci. Erau tot de familie, dar nu aratau asa, erau interpretate. Mi-au placut, am spus ca vreau si pot si eu sa fac asta. Am invatat sa maresc poze. Tin minte ca, dupa revolutie, se dadea Ferma Animalelor. Era un mare lucru atunci sa vezi filmul asta. Eu tocmai faceam o poza in laborator, filmul era la TV si eu eram fascinat doar de cum imi iese imaginea din revelator. Cand se fixa o poza mai ieseam sa ma uit la film. Mai mult imi doream fotografiile decat filmul.

Ti-ai propus de la inceput sa castigi bani din fotografie?

In nici un caz. Am facut-o din pura pasiune pentru multi, multi ani. Intamplator am inceput sa castig bani. La inceput credeam ca din fotografie castiga doar cei care fac poze la mare sau la nunti. Am inceput sa castig bani pentru ca sunt fotograf, nu invers. La inceput m-am aruncat cu capul inainte, am lasat tot, facultate, prieteni, prietena, mama si am plecat la Bucuresti.

E imposibil sa traiesti din fotografie non-comerciala? Expozitii, vanzari?

Pentru asta e nevoie de oameni care acum lipsesc, editorii, cei care stiu sa vanda ce vede fotograful. Acum trebuie sa vanda singur si asta e nasol, nu ar trebui sa fie treaba lui.

Nu cred ca e cineva care sa faca asta. Sunt oameni care traiesc din arta, sculptori, pictori, dar nu fotografi care sa se intretina din ce au vandut intr-o galerie. Nu exista nici piata, romanii sunt zgarciti. Calculeaza in salam, in branza, in cate pachete de unt pot sa-si ia cu banii aia. Suntem o natie flamanda.

Din 2007, cand am lasat prima oara pe internet Punctum, ne-am zis ca nu cerem nici un ban pentru pdf-urile care puteau fi descarcate. Ca sa vedem si noi ca sunt doritori am zis sa incercam sa vindem fotografii in editie limitata la niste preturi foarte mici. Au fost doua portofolii, doar zece exemplare, costa fiecare print 50 euro pe vremea aia, semnat de autor si numerotat. In trei ani s-au vandut cred doua din cele douazeci. Mie mi se pare firesc sa dau bani pe ceva ce-mi place. Un film bun prefer sa-l cumpar decat sa-l piratez, ma simt nasol, e ca si cum cineva mi-ar fura mie fotografiile de pe net. Sunt sigur ca se intampla si asta. Asa ma simt eu mai linistit.

cosmin bumbut

Foto: Voicu Bojan

Ce filme iti plac?

Si cele proaste. Fotograf fiind, rezist si la filmele proaste. Incerc sa le disec cumva tehnic. Daca nu gasesc nimic verosimil in ele, le vad prostiile si stangaciile, apoi le analizez sa vad unde s-a gresit, ce au vrut sa faca acolo. Atunci pot sa ma uit la orice. Ieri am vazut Nascuti Asasini si mi-am adus aminte cand l-am vazut prima oara prin 94-95. Pentru mine, ca student la film, la imagine, pe vremea aia a fost ceva socant. Mi-am dat seama ca Oliver Stone ii bate pe toti VJ-ii din Bucuresti numai prin ce face acolo.

Iti trimit tinerii poze? Gasesti printre ele vreun geniu?

Cateodata trimit, dar n-am gasit nici un geniu. Din experienta mea, stiu ca un fotograf bun are bun simt. A trimite fotografii pur si simplu altcuiva e un inceput de agresiune. Nu le raspund mereu, nu am timp de asta. Inainte sa trimiti ceva intrebi: sunt Georgica, as putea sa te deranjez? Nu trimiti direct. Eu nu am facut asta niciodata. Cine imi trimite imagini direct e descalificat din prima, mi se pare o intruziune, intra cu bocancii fara sa ma intrebe.




5 comentarii

Interviu: Cosmin Bumbut
ioana
#1 -

:)

Fain articolul! Felicitari reporterului pentru intrebarile bine puse si multumiri lui Bumbut pentru sinceritate si ...bun simt. :)
Cred ca asta e primul interviu cu un fotograf care m-a captivat si m-a determinat sa-l citesc cap-coada.

Interviu: Cosmin Bumbut
d
#2 -

:)

grozav interviul !

Interviu: Cosmin Bumbut
E
#3 -

;)

Omul ăsta e dovada vie că poți fi un mare fotograf și fără să ți se urce la cap. Frumos!

Interviu: Cosmin Bumbut
Radu
#4 -

Comentariu nou

De acord, foarte bun interviul si Cosmin a raspuns relaxat si cu decenta...

Interviu: Cosmin Bumbut
Aurel Donescu
#5 -

Comentariu nou

"Poate sa citeasca absolut oricine, inclusiv fotografii amatori, tehnicisti, “pescari”. "

L-as invita pe Cosmin la un pescuit...


http://www.papion.ro/body/

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera