Interviu: Calin Turcanu, aka Mr. Cyfer

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Daca esti ascultator de blues sau daca esti vizitator fidel al clubului Big Mamou, cu siguranta l-ai ascultat pe Cyfer, pe numele sau adevarat Calin Turcanu. L-ai vazut fie cu trupa Cyfer's Sin, master of ceremony la serile de open microphone de martea din Big Mamou, fie in concerte cu Trenul de Noapte. Cine stie, poate chiar ai visat sa inveti chitara de la el.


De unde iti vine numele de scena?

În 2003-2004 am lucrat cu muzicianul american Terry Lee Burns. Managerul nostru de atunci a dorit să fim promovaţi ca un duo 100% american în turneul nostru din România. Îmi trebuia deci un nume american... Sursa de inspiraţie pentru acest nume este filmul Angel Heart, unde există un personaj Louis Cypher. Am prescurtat, reortografiat şi a ieşit... Cyfer.

cyfer

foto: Vlad Dodan


De cand canti? Ai stiut intotdeauna ca vrei sa fii muzician?

Sunt îndrăgostit de muzică din copilărie, dar pe atunci posibilitatea de a deveni muzician mi se părea total inaccesibilă. Nu aveam exemple în familie sau printre prieteni şi nici instrumente muzicale prin preajmă.

La 15 ani, când am ajuns în liceu, am avut norocul să am mulţi colegi chitarişti sau posesori de chitară, aşa că nu a durat mult până să încep să cânt şi eu. Un prieten mi-a împrumutat chitara lui pe termen nelimitat, fapt pentru care îi mulţumesc şi acum.


Prin ce trupe ai mai activat si cum ai ajuns la blues?

În adolescenţă am cântat într-o trupă death metal, la bas şi voce (Abandon). 

Pe la 20 de ani eram chitarist intr-un grup rap-metal (Hodoronc-Tronc).

Apoi am evoluat din ce în ce mai mult spre rockul anilor 70, puternic influenţat de blues. În 1996 am format prima mea trupă de blues (BrushOff Blues Band), cu care am cântat şi în Big Mamou.

În 2000 m-am ocupat mai mult de activitatea de studio. Am înregistrat, produs şi promovat doar pe Internet un album de studio intitulat Radiant Shadows.

Din 2001 am început o lungă colaborare cu Fernet Blues Band din Braşov.



Esti implicat in mai multe proiecte muzicale. E greu sa jonglezi cu toate sau vine natural, fiecare pe cursul sau?

Reuşita în a te descurca onorabil ţine mai degrabă de o rigoare interioară...când începi un proiect nou, e important să-ţi canalizezi toată energia înspre el, până demarează.


Povesteste-ne despre fiecare:

- Cyfer's Sin

M-am întâlnit cu Alex Lambrino şi Doru Diaconu în 30 septembrie 2005. În aceeaşi zi am avut şi prima repetiţie şi primul concert. Aşa s-a format Cyfer's Sin.

Suntem foarte compatibili muzical şi formăm un adevărat jam-band. Live, "asezonăm" piesele cu lungi improvizaţii, care stilistic pot trece prin blues, funk, jazz sau psihedelic. În ultimile luni ne-am mărit considerabil repertoriul la peste 60 de piese.

Din octombrie 2008 am cooptat un nou membru, Mircea Horvath, un maestru al claviaturilor.


- Trenul de Noapte

Am intrat în acest proiect la fel de fulgerător. M-am întâlnit cu Marcian Petrescu într-o marţi, joi am făcut repetiţii, iar vineri am avut concert.

Acum, după mai bine de un an şi zeci de concerte prin ţară, consider că secretul succesului trupei constă în blues-ul cântat curat şi în textele haioase în limba română.

În februarie 2009 vom lansa un prim album în formulă de cvintet, intitulat Povestile Bluesului.

tren noapte

tren noapte

in concert cu Trenul de noapte la Clubul Taranului


- Open Mike - spune-ne despre particularitatile acestui proiect deschis; ce avantaje sau legaturi noi a produs de-a lungul anilor? Care e efectul asupra publicului? Se prind si amatori la provocare?


Proiectul a început în 2006 şi timp de doi ani a avut un alt desfăşurător.

Atunci nu exista un program bine stabilit, fiecare muzician putea să se urce pe scenă în orice moment al show-ului.  Calitatea rezultatului era una aleatorie. Momentele sublime alternau cu cele hazlii.

Deşi acest format avea farmecul lui, am decis împreună cu Cornel Mihalcea, patronul din Big Mamou, să-l schimbăm pentru noul sezon. Acum trupa mea Cyfer's Sin este gazda serii, iar muzicienii, amatori sau profesionişti, sunt invitaţi să cânte împreună cu noi în cadrul unui program şi repertoriu stabilit în prealabil. Artiştii pot propune din timp şi alte piese pentru setlistul serii.

Aceste schimbări au făcut din actul artistic un "produs" digerabil şi pentru publicul larg, nu doar pentru o mână de muzicieni.

cyfer


In timpul liber dai si meditatii la chitara. Cum sunt elevii tai? Ai incubator de rock stars sau de bluesmen singuratici?

Sunt diverse categorii de persoane… de la puşti care vor să devină următorul Malmsteen până la oameni de 40 de ani care văd studiul chitarei ca pe un hobby.


Cum ti se pare ca evolueaza scena romaneasca de blues? Atat din punctul de vedere al artistului, cat si din cel al perceptiei publicului.

Relativ la trupe, mi se pare că dezvoltarea lor a fost mai degrabă calitativă, decât cantitativă. Sunt cam aceleaşi trupe de foarte mulţi ani şi, la o analiză obiectivă, pot spune că s-au maturizat.

Publicul a rămas şi el destul de constant, mă refer la puriştii genului, dar eu sunt mai interesat de publicul larg.

La fiecare concert văd o majoritate care n-are nicio treabă cu bluesul, oameni care ascultă atent, miraţi, bat din picior, cumpără CDul… Dacă se duc acasă şi caută pe net alte informaţii despre blues, înseamnă că la următorul concert vor veni mai pregătiţi.

cyfer

Seara de Open Mike in Big Mamou


Si apropo de scena, Big Mamou, in ciuda numelui, nu a ramas cam mic pentru cererea publicului? Ce alternative bune mai exista? (ca sonorizare, constructie a salii, gen abordat, public fidel eventual...)

Într-adevăr, Big Mamou este mai tot timpul plin, însă nu este posibilă deocamdată mutarea locaţiei, se pare, din motive economice. Dacă iei ca unitate de măsură preţul berii şi cantitatea de blues, nu cred că există în Bucureşti alternativă la Big Mamou, însă eu am cântat în multe cluburi, dintre care pe unele le recomand cu căldură.

- Cluburi de jazz mici, intime, atmosferă caldă, sunet bun: XO Café şi Art Jazz.
- Tot axat pe Jazz, plus teatru şi muzică experimentală: Green Hours.
- Sound foarte bun, incintă încăpătoare, public avizat: Clubul Ţăranului.


Cu Trenul de Noapte te-ai plimbat mult prin tara in ultimii doi ani. Cum se aude blues-ul in alte orase?

Deşi Trenul de Noapte practică un stil necunoscut în România - Chicago Blues, publicul rămâne întotdeauna interesat până la sfârşitul concertului, fie că dansează pe ritmurile noastre, este atent la virtuozităţile instrumentale sau râde la textele hazlii ale lui Marcian.


La ce concerte mari (sau mici si bune) ai fost in ultimii ani? Te multumeste activitatea concertistica a scenelor romanesti? Pe cine ti-ai dori sa vezi in concert?

Am văzut vreo 13 concerte Sugar Blue :), John McLaughlin, Mike Stern, Slang, Byron şi taraful lui Nea Vasile. Aş vrea să văd Allman Brothers, White Stripes sau Tom Waits.

cyfer


Lipseste Bucurestiului un festival de blues sau mai degraba e nevoie de mai multe scene pe care sa se cante?

Da, cred că un festival de blues promovat serios ar putea trezi interesul publicului larg pentru ritmurile, armoniile şi poveştile acestui gen. Nu e nevoie de mai multe scene, ci de mai mult public.


Apropo de viata de noapte a Bucurestiului, cum iti place? Ce locuri frecventezi?

Îmi place, dar oricum frecventez cluburile des datorită profesiei mele, aşa că atunci când nu lucrez, prefer să stau acasă, sau oriunde altundeva, numai nu în cluburi. :)


Ce planuri de viitor ai pentru 2009?

Promovarea noului album Trenul De Noapte;
Popularizarea evenimentului Open Microphone;
Scrierea unei metode de chitară pentru începători;
Înregistrarea unui prim album Cyfer's Sin.


Mai multe cu si despre Mr. Cyfer (inclusiv detalii de contact daca te intereseaza meditatii la chitara)
- cyfer.ro

Fotografiile sunt publicate cu acordul lui Calin Turcanu




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera