Interviu: Andra Matzal

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Terasa MTR este intotdeauna un loc plin de personaje interesante si cu o atmosfera foarte placuta. Aici ne-am intilnit intr-o simbata seara cu Andra Matzal, la un ceai cald, cafele si citeva beri.

Dupa prezentari si un "noi ne stim din vedere" am trecut la discutii despre traduceri, presa culturala, strainatate, avind in spatele nostru harta Europei de pe afisul mai vechi al Festivalului International de Literatura.  

Andra Matzal
Andra Matzal are 26 de ani, a absolvit Facultatea de Filosofie din Bucuresti si a urmat un master de antropologie la SNSPA. A studiat un an in Italia, la Institutul de Antropologie de la Perugia. A lucrat ca librar la Carturesti, a scris pentru revista igloo, iar de doi ani scrie despre cultura la Cotidianul. A tradus romanele Trainspotting si Porno de Irvine Welsh, Recviem pentru un vis, de Hubert Selby Jr., Extrem de tare si incredibil de aproape, de Jonathan Safran Foer, si Graffiti a lui Nicholas Ganz, un album despre arta de strada. Mai scrie la Dilema Veche si pe site-ul copyleft.ro.

Intr-un alt interviu spuneai ca nu vrei sa pleci din tara, ca vrei sa ramii aici. Mai e valabila afirmatia?

Ideea ca nu vreau sa plec din tara vine dintr-un idealism care se schimba de citeva ori pe luna. Cind ies pe strada si interactionez cu mediul de aici, evident ca mi se taie avintul. Acum chiar ma pregatesc sa aplic la un masterat de antropologie vizuala, de film documentar, la Berlin.

Aici nu exista scoala asta. Am inceput un masterat aici, la SNSPA, apoi am plecat un an cu bursa in Italia, unde chiar faceam scoala si ma duceam la cursuri de placere. Am vrut sa ramin acolo la doctorat, dar imi trebuiau bani si asta ar fi insemnat sa fac niste joburi cum fac toti studentii, sa vind pizza toata ziua sau sa spal copii.

Asa ca, dupa ce mi-am terminat bursa in Italia, am vrut sa vin aici sa fac o gramada de lucruri, dar faptul ca trebuie sa-mi cistig existenta imi maninca optzeci la suta din resurse. si sa fac in paralel si scoala, si research, nu prea am cum. Asa ca deocamdata sint in stadiul in care mi-ar prinde bine o vacanta departe de Bucuresti, pentru ca refresh-urile periodice te ajuta intotdeauna sa vezi mai bine unde si cum te plasezi.

Care ar fi jobul ideal pentru tine?

Imi doresc sa fac antropologie. De-asta m-am si hotarit sa incerc sa plec la Berlin, dar aici sint multi "daca": daca ma accepta, daca li se pare ok proiectul meu, masteratul costa foarte multi bani, 4.500 de euro pe an, deci daca-mi gasesc sponsorizari s.a.m.d. Dar chiar mi-ar placea sa fac antropologie vizuala.

Mai ales pentru ca cei de la Universitatea Libera din Berlin sint specializati pe intilnirea civilizatiilor mai putin dezvoltate fata de standardele occidentale cu tehnologia si pe cum acopera ei decalajul si cum fac ei traducerea acestor standarde, iar asta ar combina perfect si partea de studiu, si partea de jurnalism, de reportaj.

Andra Matzal

Scriai la un site facut cu niste prieteni: copyleft.ro. Cu ce se ocupa?

Acum se odihneste de ceva vreme, pentru ca sint defectiuni tehnice si, ca intotdeauna, ba iti lipseste un cablu, ba altceva de genul asta. Copyleft e un proiect pornit de Constantin Vica, el isi face acum doctoratul despre ce inseamna copyleft, ce inseamna alternativa asta de copyfight, si si-a facut site-ul asta mai mult ca sa-si publice si sa-si agrege research-ul.

Intre timp, ne-am mai alaturat eu, pentru ca se leaga foarte mult de zonele mele de interes, fiindca acum imi fac dizertatia de master despre ce inseamna comunitati online, aplicat pe gameri, si Miron Ghiu, care scrie despre new media de multa vreme, iar multe dintre ele au devenit deja old media.

Sub umbrela asta am incercat sa facem la un moment dat un fel de revista presei, sa vedem ce se mai intimpla cu tehnologia si eventual sa dam un continut despre ce se intimpla in felia romaneasca de media online, dar sa scriem in engleza, pentru ca asa informatia circula cu totul atlfel. Insa din cauza programului si a faptului ca eu scriu enorm in fiecare zi, parca dezvolt alergie la text.

Dar ai o motivatie nobila...

Motivatia nobila dispare periodic, dupa care iar te alimentezi cumva. Pe de alta parte, chiar daca la noi nu sint o multime de lucruri neplacute, exista totusi niste clash-uri de care altundeva n-ai parte. Cel mai mult mi-a placut Bucurestiul cind m-am intors de la New York.

Acolo totul e reglementat, nu exista spatiu gol, spatiu fara instructiuni de folosire, pina si copacii au placute, ti se spune ce ai de facut si ce sa nu faci. Pe cind aici... In Bucuresti e bine sa vii in vizita, sa pleci, sa te intorci. Ca sa nu-l mai vezi ca pe o chestie de care te lovesti in fiecare zi.

Pentru ca e obositor, mergeti si voi cu acelasi transport in comun, sint aceiasi oameni, aceleasi mirosuri care evident traduc statisticile ca un roman foloseste in medie doua tuburi de pasta de dinti pe an. Mai ales ca structura Bucurestiului nu permite ce se intimpla acum. Uitati-va in jur, sint muntii astia de sticla ridicati pe linga niste gherete, adica exact ce se intimpla la nivel social.

De exemplu, in Rahova, unde e The Ark, Bursa Marfurilor Creative, e un fel de zona ghetoizata, pentru ca in casele din jur stau o multime de oameni saraci, cu un regim de proprietate complet dubios, si acum s-a facut un ditamai sediu Bellagio, se mai face acolo si un mall subteran, din care se va vedea doar o piramida la suprafata. Iar vizavi oamenii aia mor de foame si acum vine gentrificarea peste ei. O sa fie ca in India.

Pe unde iesi in oras?

Nu prea mai ies in oras de multa vreme; ies oricum din cauza jobului si sint aceleasi locuri, aceiasi oameni, schimbam aceleasi idei tot timpul, sintem de acord unii cu altii sau ne contrazicem, dar oamenii raman relativ aceiasi. Nu sint nici prea multe evenimente la care sa-mi doresc sa merg; ieseam foarte mult intr-o vreme cind se faceau party-uri linga Hotel Minerva, la Casa Tralala, imi placea mai demult in Fabrica, atunci cind arata a buncar, inainte sa fie Testpoint, inainte sa aiba nume.

Acum majoritatea locurilor s-au corporatizat. S-a pus parchet, s-a facut frumos, si peste tot sint aceiasi oameni care se muta dintr-un loc intr-altul in functie de tendinte. Au mai fost anul trecut citeva locuri interesante, dar cu viata foarte scurta: Gradina Capitol si un spatiu din cladirea Universul. Nevoile mele de socializare se acopera mult mai simplu la mine in sufragerie, care e de multe ori un fel de pitstop pentru prieteni si in ultima vreme am iesit numai in case de oameni.

Da, citisem undeva ca e chiar un soi de trend incipient, entertainment-ul  indoors, dar se punea pe seama crizei.

La noi mai e si lipsa de locuri ca lumea in care sa iesi. Cind se intimpla sa ies, merg in mai toate locurile pe care le stie orice bucurestean descris de regula ca urban: Control, Fabrica sau oricare alt loc, in afara de cluburile glam, unde se anunta un party care sa-mi sune bine. O sa ma duc la Rokolectiv, e un eveniment care mi-e foarte drag si care e facut ok, de niste oameni care stiu despre ce e vorba.

Care dintre zonele despre care scrii te intereseaza cel mai mult?

Am facut si cronici de carte, si de arte. Ma intereseaza foarte mult ce se intimpla la interactiunea dintre mai multe medii pentru ca mi se pare ca acum toate incep sa fuzioneze.

Ma intereseaza artele si media, noi si vechi. Cum se face literatura cu alte arte, cu altfel de texte. Zonele astea hibrid. Ma intereseaza si subiectele de investigatie din zona culturala, chiar daca de cele mai multe ori ies la iveala intrigi care de care mai ridicole si mai meschine, dar care iti antreneaza un nerv al suspiciunii foarte folositor.

Care ti se par "temele fierbinti" acum in cultura romana?

"Teme fierbinti" sint foarte multe, in sensul ca multe nu sint acoperite. Incepind cu educatia politica. Apoi, problemele de etica aplicata, care la noi nu se pun. In cultura romana mi se pare ca nu se intimpla mare lucru la capitolul literatura. In muzica avem macar un underground, care isi face treaba foarte bine, in arte iarasi stam bine, la fel in teatru si in film.

Dar in literatura mi se pare ca mai sint multe de facut. Alt gol e ceea ce se intimpla in provincie din punct de vedere cultural, mai bine zis ce nu se intimpla. Aici ai, de bine, de rau, din ce sa alegi, mai sint Timisoara, Iasi, Cluj, dar in rest e un hau urias. Apoi, nu se intimpla nimic in zona criticii sociale argumentate, a eseului de actualitate.

Nu stim bucati mari de istorie a Romaniei, nu stim ce s-a intimplat cu revolutia de la 1989. Nu stim o gramada de lucruri, uite, e o carte minunata scrisa de Tom Sandqvist despre dadaisti, Dada East se cheama. Omul asta a venit aici, ne-a studiat arhivele si a lansat o teorie controversata, cum ca avangarda a inceput din Romania si ca primul moment al avangardei a fost nasterea lui Caragiale in comuna Haimanale. O carte care la noi nici macar nu e tradusa.

Sint milioane de chestii care ar putea fi rebranduite si scoase de la naftalina. Cit despre literatura romana tradusa... intra intr-o librarie straina si cauta literatura romana tradusa intr-o limba de circulatie - in afara de Eminescu, cu ilustratiile lui Sabin Balasa, si inca doi-trei monstri sacri, nu gasesti nimic.

Care e relatia ta cu lumea literara?

Mai degraba nu e, tocmai pentru ca mi se pare ca e un teren minat de orgolii.

Asta poate resimti ca jurnalist, dar ca cititor?

Abia anul trecut am reinceput sa citesc literatura romana, pentru ca am avut o perioada in care nu m-a mai interesat. Si anul trecut au fost cel putin doua carti care mi-au placut foarte mult: Nevoi speciale, a lui Dan Sociu, si Kasa Poporului, a lui Mitos Micleusan. Doua zone foarte noi si foarte interesant abordate.

Si altele, care te-au plictisit sau te-au enervat?

Spre rusinea mea, citesc destul de putina literatura romana, pentru ca sint foarte putine carti de literatura romana pe care le-as putea pune in lista mea de carti preferate din literatura universala. Am senzatia ca, daca nu ai fi roman, nu ti-ar placea asa de mult. Iti plac pentru ca te identifici cumva cu ele, recunosti mediul si te simti oarecum in siguranta.

Nu numai cu cele despre comunism, dar si cu cele de literatura confesionala. Acum a aparut cartea Confesiunile unui cafegiu, care nu e beletristica, ci e o carte de memorii, care iarasi mi-a placut mult. Mi-a placut experimentul care l-ati facut cu Rubik, dar mi se pare aproape de necitit. Ca experiment final pare foarte reusit, desi am senzatia ca a vrut sa demonstreze cam mult printr-o singura lovitura, dar oricum e un landmark.

Anul trecut, de exemplu, am incercat sa fac un material despre cum se face literatura experimentala la noi, cu media, cu videopoeme, dar sint doar cinci oameni, cu tot cu cei de la Kinema Ikon.

Trainspotting

Tu scrii literatura?

Am scris si m-am oprit cu ceva vreme in urma, fiindca dupa ce scrii despre lucruri, iti vine greu sa scrii lucruri. Si se creeaza niste reflexe, niste imagini pe care le ai despre publicul caruia te adresezi si de care scapi destul de greu. Si momentan nici nu sint intr-un context in care sa ma simt relaxata si in largul meu ca sa pot face asta. In cele cinci ore pe care le mai am dupa ce vin de la birou pina ma culc, n-am cum sa fac tot, inclusiv sa scriu.

Ca traducatoare, te-ai asociat cu doi scriitori inca "controversati" in Romania, cu toate ca in Vest sint clasici.

Da, Trainspotting a fost tradus dupa destui ani si tot a generat mirari si polemici. Asocierea mea cu acesti scriitori n-a fost neaparat voita, s-a nimerit sa fie asa, dupa care mi-am cultivat interesul pentru zona asta.

Imi amintesc ca am vazut filmul Trainspotting la 14 ani, cind era interzis sa intru in sala, si bineinteles ca n-am priceput mare lucru, fiindca la Oltenita nu auzeai ca se intimpla asa ceva decit la televizor. Si, dupa multa vreme, cind am auzit ca Editura Polirom cauta traducator pentru ea, am vrut s-o traduc. Apoi s-a creat un precedent, fiind un autor care scria despre droguri si in slang.

Te deranjeaza cumva asocierea asta sau, dimpotriva, iti place?

Nici una, nici alta. Adica, atita vreme cit am ales sa traduc asta, inseamna implicit ca-mi place ce fac. Cu toate astea, nu fac decit sa traduc dintr-o limba in alta literatura unei subculturi care la noi nu prea exista sau care nu se manifesta prea mult in scris. Oricum, am mai tradus carti si din alte registre, dar cumva fiecare cu un limbaj specializat.

Dupa Traispotting ai tradus si Porno, tot de Irvine Welsh, apoi a aparut Jeg, de acelasi autor, dar in traducerea altcuiva. Nu crezi ca e de preferat ca un autor sa fie tradus de acelasi traducator?

Nu, deloc. La carti de felul asta, unde ai de-a face cu limbaje care nu sint inregistrate academic, cu argouri, e problematic; oameni din cartiere diferite din Bucuresti ar putea sa traduca diferit lucrurile astea. Cel mai bine pentru astfel de carti ar fi sa se faca traduceri open source, macar pe fragmente, sa existe traduceri gen wikipedia, unde sa completeze fiecare, daca i se pare ca cineva n-a tradus bine, pentru ca dupa ce a aparut cartea s-a dovedit ca multi au obiectii.

Daca ar fi sa-ti alegi cartile pe care sa le traduci, ce-ai alege?

Asta o sa incerc sa fac de-acum incolo. Una ar fi cartea lui Tom Sandqvist, Dada East. The Romanians of Cabaret Voltaire, si astept raspunsul. Mi-ar mai placea sa traduc si Zen and the Art of Motorcycle Maintenance: An Inquiry into Values a lui Robert Pirsig, e o specie care la noi nu prea exista, o combinatie de road novel cu ceea ce el numeste metaphysics of quality.Noua literatura

Selectii din interviul realizat in numarul 22 (martie) al revistei Noua literatura, de Ana Chiritoiu si Gruia Dragomir. Interviul complet se gaseste in paginile revistei.
noualiteratura.ro




6 comentarii

Interviu: Andra Matzal
balena
#1 -

ce rau

ce rau imi pare canu am ajuns si eu la interviu :((

Interviu: Andra Matzal
tristan tzaran
#2 -

consideraţii

domnişoară andra matzal! sunteţi foarte deşteaptă + sexy şi-mi place paltonul dvs.!

Interviu: Andra Matzal
Soap
#3 -

-

Tocmai am terminat de citit "Trainspotting" in romana si cred ca voi cumpara si "Porno". Multumim pt traducere !

Interviu: Andra Matzal
Ioan Bistriţeanul
#4 -

Da

cineva trebuie să şi traducă. Numai în felul acesta se poate îmbogăţi colecţia de cărţi în limba română. Să sperăm că se vor traduce marile capodopere, cele ce se scriu, la timp.

Interviu: Andra Matzal
Andrei Radacovici
#5 -

Comentariu nou
Pirsig chiar TREBUIE tradus. Indrazneata intrerindere totuis. Mult succes!
Interviu: Andra Matzal
Ionut
#6 -

Evreica grandomana sifilitica...

Femeia asta e nebuna,jigneste si aduce false acuzatii unor oameni care nu i-au facut niciun rau, detine mai multe bloguri anonime cu pseudonime de genul "AndradaDaciana" pe care acuza sub umbrela anonimatului multa lume, ii acuza de spionaj,fals patriotism, antisemitism, rasism, xenofobie, ameninta cu FBI-ul si SRI-ul...de la prea multe carti cu spioni viseaza spioni in toate si toti si se crede un fel de James Bond feminin...pacat de ea...

Dar totul este de inteles dupa ce ii vezi numele...SHALOM ANDRADA !

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera