Interviu - Alexandru Chira

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Alexandru Chira este artist plastic, Conf.Univ.Dr. la Catedra de Pictura a Universitatii Natioanle de Arte. A inceput prin a fi "inginer amator" si "inventator". A inventat trotineta si a descoperit mai tarziu ca era de mult inventata. Pe cand singura meserie pe care-o cunostea era meseria de copil, a proiectat un aparat (ratat desigur) de plecat spre luna - o rampa sofisticata care l-a ajutat sa-si rupa o mana pe dealul din sat luat drept pista de decolare. Locul a devenit mai tarziu platoul viitoarelor "De-semne spre cer..."

Inginerul – poet, licentiat in arta, se autodefineste cu ironie un maestru al utopiei. A construit cu mai bine de zece ani in urma o lume de semne pe care a asezat-o pe dealul de la Tauseni, la adresa sa natala, sub forma celui mai mare ansamblu monumental de land-art din tara.

Panza este pentru el o oglinda miraculoasa in care se uita si se cauta iar picturile sale sunt poezii virtuale care se recomanda: "Oglinda cu memorie" (1994), "Oglinda pentru autoportret"(1986),"Poeme colet" (1973), "Poem ingarduit" (film pe 16 mm, 1979), "Fereastra-poem" (1981), "Poem-angrenaj", "Stereopoeme", "Telepoeme"(1980 - 1982).

cina

Artistul in atelierul sau din str. Pangrati 

Proiect pentru : "Cina"(varianta VII)

7

Doua Proiecte de Drum si "Clopotele tacerii": doua siruri de trepte care aluneca in panta dealului

"De-semne spre cer pentru ploaie si curcubeu" e numele ansamblului  de la Tauseni. Cu ce cheie sa deschidem misterul "de se(m)nelor", mergand pe firul unui "film"cu multe necunoscute ?

"De-semne" nu e altceva decat un joc de cuvinte intre a desena si a desemna, a numi, dar si alte subintelesuri pe care Ie presupune acest joc conceptual. El include 16 subansambluri care sunt 16 versuri dintr-un posibil poem-angrenaj intitulat "De-semne spre cer pentru ploaie şi curcubeu": Casa Pastorului, Oglinda pentru Semanator, De-semn de punte, Casa Pasarii de Foc, Model pentru Curcubee, Fantana Oglinzii cu Memorie, Oglinda cu Memorie, Oglinda pentru reflectare, Doua Proiecte de Drum, Clopotele Tacerii, Icoana pentru Ploaie si Curcubeu, Icoana Rotativa pentru Mesaje, 12 Icoane Senzoriale, Treptele Semanatorului, Drum Ritualic si Poteci de Initiere. Fiecare are un rol intr-o anume mecanica poetica a ansamblului si o valoare magico-poetica. Anual are loc acolo un ritual de aceea, lucrarea e o instalatie poetica pentru zile de sarbatoare.

Aceste subansambluri, relee informationale duc la o comunicare pe verticala, deci o comunicare cu inaltul. Aceasta nu se ocupa cu afirmarea, nu ofera raspunsuri. E vorba de un fel de dialog metafizic in care eu pun intrebari, dar acele intrebari care implica si mirarea. Altfel spus, este un poem spatial tridimensional, un poem angrenaj in sintagma personala care puncteaza ideea deschiderii, a unei comunicari. Telepoemele sunt de fapt aceste poeme angrenaj functionale utopic, nu sunt simple stop cadre ci ele s-au nascut din aceasta obsesie a comunicarii complexe. 

Arta are rol de ingredient terapeutic sau "medicament" profilactic?

Arta pentru mine e o interogatie ideala superior adresata. In aceasta definitie intra si conceptul ansambului de la Tauseni. Eu pun intrebari pe verticala; in "Semne" este expresia comprimata a acestor interogatii care raman intrebari perpetuu deschise. Nu astept raspunsuri dar ca orice om care vrea sa-si manifeste mirarea in planul existentei pun intrebari deci eu rostesc aceste intrebari la vedere sub forma acestor de-semne spartiale. In sintagma personala toate aceste "de-semne" spatiale sunt de fapt "cuvinte pentru ochi".

3

La "Fantana oglinzii cu mamorie" - Complexul Tauseni: elementele propriu-zise au fost lucrate la Combinatul de Utilaj Greu din Cluj. Dealul este ca un soclu pentru instalatie si a fost donat de o familie din sat

"Chira ramane intr-un sens taran, mitologia lui personala e dominata de tractor", spunea Dan Haulica.  Cand si cum utopiile copilariei (montat si demontat, tractorase, rachete) au devenit utopii artistice?

Toata mitologia mea artistica este legata de experienta revelatoare din copilarie pe care am avut-o in ograda curtii parintesti. Cu tractorul e o istorie lunga pentru ca e vorba de parintii mei si de tatal meu care a fost chiabur  in varianta comunista, deci un fel de "exploatator"pentru ca a fost primul din zona care a avut tot felul de utilaje agricole: tractoare americane (alea romanesti nu se inventasera), batoze, etc.

Am construit automobile si avioane am inventat sistemul biela – manivela deci trageam de o maneta si masinuta mergea de una singura. Acel auto-mobil era de fapt o copie formala a dubei securitatii care venea ciclic sa aresteze oamenii in sat. Pentru avioane am folosit ca model pe cele care zburau la joasa inaltime- deasupra ograzii noastre, deci nu vazusem nici unul de aproape, mi-l imaginam doar. Acestea erau cateva dintre utopiile mele. Imi imaginam tot felul de aparate utopice cu functionalitate ludica.

Pe dealul unde se afla acum ansamblul monumental, instalasem un fel de aparat de decolare – vroiam sa zbor spre luna. Aveam 8 ani. In loc sa merg in sus, am coborat, mi-am rupt o mana si in momentul acela am renuntat. Mi-am dat seama ca am confundat forma cu continutul, respectiv rampa cu racheta si de atunci m-am resemnat definitiv si mi-am propus sa ma fac artist.

De mic desenam, eram supus unei discipline extrem de severe imi propunem o zi sa desenez si una sa inventez. Asa a fost pana la 10 ani. Dupa clasa a IV -a am placat spre Cluj unde mi-am continuat scoala. A urmat Facultatea de  Arte, de unde, dupa doi ani m-am transferat la Bucuresti. La aceea vreme un transfer echivala cu a fugi din tara.

casa

Casa Pastorului sau a Ingerului, cel care "pastoreste" platoul "de-semnelor"

6

Prim plan: "Fantana Oglinzii cu Memorie"

Plan secund: "Model pentru curcubee": O invocare plastica a curcubeului in otel si semicercuri concentrice.

Complexul "Tauseni" este dedicat memoriei celor cu imaginatie, celor care viseaza si spera - oamenilor locului, chiar daca locul nu se afla pentru toti aici, in sat, spuneati. Pentru dvs, acasa e aici, la atelier, sau in satul natal ?

Vorbind la timpul prezent, acasa pentru mine este aceasta adresa unde ne aflam (n.r. – atelierul UAP din str Pangratti), atelierul meu care e si biserica mea ca spatiu inchis dar transparent spre lume. Cei patru pereti pentru mine nu sunt opaci, de aici privesc lumea, e aceea cochilie metaforica ce se deschide prin transparenta. El imi delimiteaza existenta. Mai am un acasa care e atemporal si e adresa mea de la Tauseni cu ograda parinteasca devenita o carte-legenda, o lume suficienta siesi, un depozit de cuvinte. Ma simt provizoriu acasa oriunde ma simt bine; pentru trei luni m-am simtit acasa si la New York care pe vremea aceea, in 1984, mi se parea mai acasa decat Bucurestiul.

2 "Satul suspendat" (1992)

Cat de des v-ati asezat panzele pe simeze si arta spre public? Mai expuneti?

Primele doua expozitii le-am facut intr-un singur an. Urmatoarea dupa un an, restul din 7 in 7 ani si apoi dupa 10 ani. Cred ca sunt cam la a 17-a expozitie dar le-am itinerat si peste granite. In comunism, aveam dificultati, nu putem sa expun oricum si eram de multe ori preferat "pentru export". Asa am ajuns la New York. Ma propuneau sa fac expozitii pe la centre culturale, in tari capitaliste, ca sa arate ca si la noi e libertate de creatie. Dar libertatea asta era injumatatita caci aici eram considerat cu asa ceva, in plan cultural si ideologic, un "dusman al poporului".

Nu sunt atat de talentat incat sa fac 2-3 lucrari pe zi. Am lucrari care imi iau de la un an la 10 ani, altele la care am lucrat peste 20 de ani. Nu cred mi-as putea inventaria, pana in momentul de fata, mai mult de 8-900 de lucrari -de referinta pentru mine- multe dintre ele inca in lucru si cu termen de finalizare identificabil in expresia sine diae.  Ei ...e mai greu cu expozitiile si pentru mine expozitiile nu inseamna a inventaria un numar de obiecte ci ele sunt ele insele un angrenaj. Iar aici trebuie sa fie toate piesele complementare pentru ca altfel nu functioneaza ca intreg.

Cea mai de anvergura expozitie, nu doar in spatiu ci si in timp o constituie ansamblul de la Tauseni. "Deschisa" odata cu incheiea primei etape de lucru (1994)incluzand conceptual toate etapele ulterioare, inclusiv pe cele care se afla in proiect, acesta reprezinta si suspenda, simultan, atat conceptul de "opera deschisa" cat si pe cel de "expozitie permanenta"

11

"Casa Geometrului" : Forme ce plutesc, urca si coboara

Pictura este o "fata morgana"?

Demersul meu artistic nu e unul traditional, care parcurge traseul de la proiect spre obiect. La mine e invers, de la  obiect spre proiect. Configurarea obiectuala a unei idei nu e capatul de drum ci model pentru noul proiect care se naste din ea. Notiunea insasi de pictura imi apare ca o fata morgana, ca inteles si aspiratie si capata caracteristicile unui concept care s-ar putea asimila si cu sensul de resemnare. Dar cu resemnarea lucrurile sunt la fel de periculoase ca si cu umorul: una e sa n-ai umor, alta e sa crezi ca-l ai si sa nu-l ai.

Vi s-a spus, pe rand si impreuna "savant utopic" , "maestru al utopiei", "inginer utopic de cadastru". Ce alegeti, in sintagma personala?

Utopia in ce ma priveste se refera la aceasta fata morgana de care vorbeati. In primul rand un artist autentic nu e acela care-si propune ceva si realizeaza intocmai. Inseamna ca si-a pus stacheta prea jos. Artistul trebuie sa-si fixeze tinta suficient de departe incat sa fie constient ca nu se va identifica cu ea dar totusi sa aiba traseul deschis. 

Nici intr-un demers infinit nu poate sa atinga acel punct pentru ca aceea distanta dintre idealul formulat teoretic si capacitatea practica de infaptuire, de transformare in artefact a ideeii, aceea tinta la un moment dat, ea insasi trebuie sa fuga continuu.

Aceea distanta minima care nu e foarte mica, trebuie pastrat mereu pentru a nu ajunge in situatia de a se identifica cu finalitatea aristica. Deci "fata morgana" in aceasta metafora exprima chiar ideea utopiei mele artistice. Teza mea de doctorat a fost: Despre proiect si utopie in arta, iar subtitul, Demers autopoetic – Tratat de autopoietica. Tine de strategia creatiei si nu de finalitatea in obiect. Simpozionul pe care l-am facut la "Tauseni" a avut acelasi generic: Proiect si Utopie in Arta.

tablou

"Proiect pentru Cina (II; 1979)"

Credeti ca publicul e prins pe o autostrada artificiala sau stie sa cearna valoarea de nonvaloare? Daca ati avea un singur admirator ati picta numai pentru el?

Atata timp cat arta, printre altele, insemana comunicare, implicand concret si dialogul -  in cazul artei e vorba de un dialog virtual, inseamna ca orice mesaj artistic are un destinatar – acesta poate avea identitate concreta sau o identitate virtuala. Pe vremea cand imaginam acele "poeme colet" si ajungand la final cu Telepoemele – toate acestea nu exprimau altceva decat aceasta propozitie a mea referitore la destinatar, la un mesaj pe care il impachetez in cadrul poemelor colet si il expediez .

Cine e destinatarul?

Pe vremea cand era la moda mail artul acest miniobiect artistic avea un destinatar concret chiar daca la capat de fir se multiplica destinatarul pentru ca devenea un obiect care era redeschis spre altii. Eu nu pot sa trasez nici o linie daca nu am provizoriu un destinatar si destinatarul acela nu e niciodata pentru mine acel plural impersonal. Asa ca nu am nici o dezamagire in plan social ca comunitatea nu-mi percepe la unison mesajul. Eu simultan cand imi imaginez un destinatar, el  este destinatarul generic – cel virtual. Asa ca imi imaginez inclusiv cu aceste "Tele poeme" ca atata timp cat eu inca mai functionez si exist, acest destinatar poate fi unul sau altul, dar imi imaginez ca poate dupa ce nu voi mai fi eu aceste mesaje vor fi decriptate.

 oglinda

"Oglinda pentru Semanator"(1992)

ntitle
"Poem functional palpabil in intuneric - proiect colorat"(1986)

Studentii de la Arte promit mai mult?

Prea putini. Unii se ascund in spatele banilor lui tata si mama sau a unor diplome.

In mare, demersul meu pedagogic este tot utopic. Eu plec de la ideea ca investitia pe care o faci intr-un student, chiar referindu-ne institutional, merita. Pentru ca o data la 100 de ani - asta ar fi conventional ciclul - ar putea sa apara un Brancusi. Investitia in domeniul nostru nu poate fi similiara cu investitia in agricultura, unde pierzi cel mult un an agricol. 

Va simtiti contemporan cu actuala generatie? Sunt "profesionisti pe dinafara, amatori pe dinuntru"?

Nu ma simt contemporan cu actuala generatie, ci doar cu cativa artisti din renastere, din modernitatea care nu tine de contemporaneitate.

Mallarme e primul si ultimul cu care m-am identificat in sensul ca e atat de criptat incat mesajul in integralitatea lui e complet si complex. Pe principiul devizei mele pedagogice, in arta trebuie sa functioneze urmatorul principiu, sub forma de motto sau axioma: simplu, dar nu simplist, complex, dar nu complicat.

Pe Mallarme nu l-am inteles de fapt si faptul ca nu l-am inteles m-a facut sa inteleg mult mai multe.

lampasul

"Lampasul inaripat - studiu pentru stereopoem"(1992)

Romanul mai gusta arta?

Pentru roman, generic vorbind, cred ca arta este mai degraba un fenomen de acompaniament sau chiar de divertisment. Romanul, din pacate, poate trai foarte bine si fara arta. Asa ca aceea categorie de oameni care confunda arta cu un substitut al realitatii pragmatice nu are nevoie de arta. Pentru ca arta nu e o realitate ameliorata ci o complet alta realitate, o realitate virtuala.

Care e "colacul" dvs de salvare intr-o lume croita mai altfel? 

Acel "colac de salvare" il identific tot in virtual; imi construiesc aceste utopii ale mele artistice pentru a le identifica cu acel "colac" de salvare. Dupa ce am avut necazuri foarte mari – am fost sase frati (toti baieti) si am ramas doi. Mi-a murit Liviu, care a fost umbra mea pozitiva si mana mea dreapta de mic copil. Daca m-as putea reincarca pozitiv, mi-as reincepe opera, aceasta e speranta pe care o am, pentru ca ma asteapta doua ateliere in care urmeaza sa-mi reiau opera: unul e acesta si altul exterior, la Tauseni.


cina 

Prim - plan "Proiect pentru <Cina>"; Plan secund: "Oglinda pentru Semanator" (1992)

"Tauseni" s-a terminat practic, ramane deschis conceptual? E o "halta" sau e "ultima statie"?

Nu s-a terminat. El reprezinta paradoxal doar inceputul. El se mai cheama si lucrarea fara de sfarsit si a devenit chiar un concept, asemenea unei tinte care mereu fuge deci e ca o fata morgana. Mai am de lucrat ani buni acolo fiindca in modul cum este conceputa lucrarea, in timp ce inaintezi ea se indeparteaza de final. Dar pentru a putea realiza preactic aceasta "utopie" de a transforma imposibilul in posibil- am nevoie de sponsori seriosi atat in privinta devotamentului lor in acest proiect cat si in sensul capacitatii de finantare. Pe acesti oameni i-as "memora" la fata locului ca adevarati mecena. Ma refer si la acei sponsori care si-ar putea lega numele nu doar de performante efemere ci si de realizari concret spirituale, cu perspectiva perena. E vorba de pilda de acei sponsori care, din cand in cand se pot ocupa nu numai de sanatatea prin sport ci si de sanatatea unei natiuni prin cultura.

 9

Instalatie pentru sugestionat ploia si curcubeul in satul in care, paradoxal, nu a plouat aprope deloc 30 de ani, iar acum ploua prea mult.

Proiectul Tauseni  se va extinde  "Din deal in deal pana la Viena". Platoul de-semnelor de la Tauseni reprezinta doar statia pilot si kilometrul zero al proiectului iar tinta - reperul vienez- se constituie ca proiect al integrarii prin arta in Europa. De ce Viena? Pentru ca e vechea capitala culturala a Ardealului. De la Viena pe verticala, pe principiul razelor unei umbrele se va deschide virtual, in toate directiile.

Daca am avea un "Minister al Ignorantei Nationale" (cum botezati Ministerul Culturii la un simpozion) ce ati trece pe "lista" rusinii in materie de arhitectura veche a orasului?

Cand vorbeam de Ministerul Ignorantei Nationale, propuneam totodata si paradoxal infiintarea unui "Minister al Valorilor Individuale". Revenind, eu nu sunt optimist si lista ar fi stufoasa. Greu se mai poate identitifica coerent o zona care sa aiba unitate – atat arhitecturala cat si de ambient. Circuitul pe care-l formeza noua arhitectura – nu e nici moderna, nici postmoderna ci oscileaza intre kitsch-ul agresiv, intr-o functionalitate care de data asta nu e nici macar utopica ci total improprie. E un dezacord, un scurtcircuit, o ruptura intre forma si continut, intre aparenta si predestinare.

Catedrala "Sf Iosif", de pilda, pe care o am ca reper zi de zi, pentru ca vis a vis de ea am fost ani de zile student si apoi profesor, este agresata programatic si strategic. Monumentalitatea ei e anulata prin proportia vulgar agresiva a blocului care se construieste langa ea. Plus pericol de prabusire. Mi se pare ca modul in care se planteaza in context arhitectural, in armonia lui, e ceva care echivaleaza cu o bomba.

Fotografii via Nona Serbanescu. Multe Multumiri!

 




10 comentarii vrei sa comentezi?

Interviu - Alexandru Chira
Ovidiu
#1 -

Greuceanu

Un artist greucean contemporan. Ma gandesc numai la cat pote sa faca un om intr-o viata. Daca acesta este exceptional atunci poate fi legenda vie, restul fiintelor degraba muritoare mai nimic.

Interviu - Alexandru Chira
cami
#2 -

Comentariu nou

de'ar fi mai multi ca el...

Interviu - Alexandru Chira
alina laura
#3 -

citat

"Artistul autentic inventează o altă lume, care nu poate fi locuită decât spiritual, metafizic, eventual de iluzii deşarte." asta este Chira

laura

Interviu - Alexandru Chira
Mira Lefter
#4 -

Alexandru Chira

Imi pare bine ca am descoperit un om exceptional,de care nu auzisem ( nici de Teusani nu stiam) . Fiindca s-a vorbit putin de Domnia Sa.Si e pacat. Este unul din numele mari de romani cu care ne putem mandri. Felicitari Letitiei pentru acest interviu.

Interviu - Alexandru Chira
Nona
#5 -

Alexandru Chira

In postul pe care i l-am dedicat am scris ce cred, ce simt si ce gandesc despre profesorul meu. Citind acest interviu nu pot decat sa realizez inca o data cat de norocoasa am fost, eu si ceilalti colegi, ca am nimerit pe mana unui asemenea profesor.

Interviu - Alexandru Chira
puiu
#6 -

pictura contemporana

un artist unicat ce se ridica mult peste conventional

Interviu - Alexandru Chira
dorina
#7 -

TAUSENI

Am petrecut vacante de neuitat la Tauseni.Locul are un magnetism aparte.E special.Si ce a facut Sandu Chira e minunat.Nu poate fi explicat in cuvinte - trebuie "musai"sa vedeti cu ochii vostrii.

Interviu - Alexandru Chira
bibi
#8 -

Tauseni

Am fost deosebit de impresionata cand am vazut fotograii cu ansamblul de la Tauseni si as vrea sa-l vad si pe viu :D... Ar putea sa-mi spuna cineva daca este ceva tren/autobuz care sa ajunga in Tauseni cu plecare din Cluj ca banuiesc ca din Timisoara sunt si mai mici sanse? Multumesc

Interviu - Alexandru Chira
Nona Serbanescu
#9 -

@bibi

Draga Bibi, nu cred sa existe un autobuz care sa mearga in Tauseni. iar daca exista, probabil numai din Cluj. Eu am fost mereu cu masina. Insa asta nu e oricum vestea cea mai proasta. Ci aceea ca acum ansamblul este inchis publicului pentru moment (impotriva vandalizarii). Este deci, putin mai complicat de vazut. Totusi, daca chiar iti doresti poti merge odata cand se organizeaza ceva pentru mai multe persoane, insa chiar nu stiu cand se va intampla asta.

Interviu - Alexandru Chira
bibi
#10 -

@Nona

Pacat ca nu este accesibil :( Oricum multumesc mult pentru informatii.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera