Interviu: Adela Greceanu

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Dupa ce am citit Mireasa cu sosete rosii, am fost foarte curiosi sa o cunoastem pe Adela Greceanu si in casa ei din Dristor despre care a scris atat de mult in carte. Totul arata asa cum ne imaginaseram in timp ce citeam: o garsoniera micuta, cu spatiul bine organizat, la etajul 7 sau 8, de la fereastra careia puteai cuprinde cu privirea cimitirul, blocurile dimprejur si cateva macarale. 

Am cunoscut-o si pe Ursulina Papusescu, cu care ne-am imprietenit foarte repede. Timp de patru ore am vorbit despre scris, scriitori preferati si ultima carte a Adelei si, pe masura ce afara amiaza lasa loc inserarii, pe masa noastra canile de cafea lasau loc paharelor cu vin.

Adela Greceanu

Adela Greceanu (Adela Maria Dutu) are 33 de ani si este jurnalista si scriitoare. De zece ani lucreaza la Radio Romania Cultural, unde in prezent realizeaza emisiunea Noua revista vorbita. Colaboreaza la diferite publicatii - Dilema Veche, Dilemateca, Time Out. A participat la cenaclurile "Euridice", condus de Marin Mincu, si "Gellu Naum", condus de Nora Iuga.
A debutat in 1997, cu volumul de poezie Titlul poemului meu, care ma preocupa atat de mult... (Editura Eminescu), pentru care a obtinut Premiul Asociatiei Scriitorilor din Sibiu, Marele Premiu "Cristian Popescu", acordat de Fundatia Leonora si Premiul Frontiera Poesis. A mai publicat volumele de poezie Domnisoara Cvasi (Editura Vinea, 2001) si Intelegerea drept in inima (Editura Paralela 45, 2004). A sustinut lecturi in tara si in strainatate (Viena, Berlin, Leipzig, Medana, Göteborg, Stockholm, Uppsala) si este membra a Uniunii Scriitorilor si a PEN Club Romania.
La sfarsitul anului 2008 i-a aparut, la Editura Polirom, romanul Mireasa cu sosete rosii.


Spuneai intr-un interviu acordat Elenei Vladareanu ca romanul Mireasa cu sosete rosii a inceput prin transcrierea unor voci feminine. Sunt niste voci care au existat in copilaria ta? Niste voci reale?

Da, sint niste voci reale care au existat in copilaria mea si pe care mi le-am amintit la un moment dat, nu stiu de ce, au venit de-acolo, s-au intors, le-am auzit foarte bine si am inceput sa le scriu cumva din joaca, adica negindindu-ma atunci ca o sa fac o carte.

Mi-am dat seama ca le aud din ce in ce mai bine, ca le aud in detaliu si ca le vad gesturile si privirile si ca intre ele se nasc relatii, tensiuni, desi personajele reale nu au fost niciodata toate impreuna in aceeasi camera. Acesta e meritul meu. Asta am inventat, desi am zis mereu ca nu am imaginatie, dar uite ca totusi am avut atita cit sa le pun pe toate intr-o camera si sa le fac sa vorbeasca intre ele.    

Cum se explica amestecul unor registre atit de diferite? In prima parte, transcrierea asta destul de realista, ba chiar amuzanta uneori, a vocilor se amesteca cu discursul miresei, care e putin in transa, punctat oarecum suprarealist.

N-a fost o alegere programatica, pentru ca n-am facut niciodata nimic programatic in literatura. Asa a venit vocea miresei si mi-am dat si eu seama ca e din alta lume decit celelalte patru femei si chiar ele isi dau seama ca mireasa e din alta lume, pentru ca ii spun ca nu se intelege ce vorbeste, dar, chiar daca nu inteleg tot, o indeamna sa spuna mai departe pentru ca spune frumos.

Am scris dintr-o suflare citeva zeci de pagini si nu m-a interesat ca discursul miresei era din alta realitate, desi eram constienta ca este. Cred ca am simtit ca functioneaza discursul acesta - nu stiu cum sa-i zic pentru ca nici mie nu-mi place sa folosesc termenul "suprarealist", desi ar putea avea o legatura cu zona aceea. Eu le zic in carte "visete" fragmentelor de discurs ale miresei.

Si felul in care ai scris-o a fost un fel de "viset" pentru tine?

Nu, nu. Am scris totul foarte lucid. Nu e o carte scrisa in transa. Am spus ca e scris asa dintr-un suvoi, dar am revenit pe text pentru ca am simtit ca personajele nu sint toate de acelasi calibru si era necesar sa mai pun carne pe ele. Tin minte ca pe tanti Sofica am lucrat-o mai mult abia dupa ce am scris grosul si sigur ca intorcindu-ma la ea m-am intors si la celelalte fiindca se creau alte legaturi si tot asa.

Partea a doua are aparenta unui jurnal; e inspirata din jurnalul tau adevarat?

Nu, eu nu tin jurnal. Poate ca am tinut jurnal in felul acesta si nu i-am spus asa. Sint povestiti cei cinci iubiti altfel decit in prima parte, fiindca si in prima parte este vorba tot despre ei, numai ca in a doua parte ei capata niste nume, chiar daca numele astea nu le dau identitate.

Daca in prima parte ei erau niste aparitii fantomatice, interesante, ciudate pentru ca apareau intotdeauna in discursul acesta "viset", in a doua parte ei sint foarte diurni, aproape fara insusiri. Prima parte a fost simpla pentru ca m-am concentrat pe vocile alea si am facut ce dictau ele. Am mers pe mina lor, pentru ca dupa citeva pagini aveam personaje. Asta inseamna ca sint totusi prozatoare!

Totusi tu scriai poezie, iar acum ai facut pasul asta inspre proza. Cum s-a intimplat?

A venit firesc si nici nu stiu daca am facut pasul spre proza fiindca si in carte e foarte multa poezie, mai ales in "visetele" alea. Si poezia pe care o scriam eu pina la cartea asta avea foarte mult din datele prozei, avea poveste, existau mici fire narative, epice, personaje. Bine, nu realizate in detaliu, fiindca nu mi-am propus asta.

A iesit ce-a iesit, eu mizez pe instinct si am vazut ca mi-a mers pina acum, nu stiu daca o sa-mi mearga pina la capat, dar e drumul meu si cred ca asta e cel mai important - sa faca fiecare ce simte ca i se potriveste mai bine.

Cum iti imaginezi succesul ca scriitoare?

Din cite am invatat eu, sint doua feluri de succes: succesul de public si succesul de critica. La noi cred ca mai mult functioneaza succesul de critica. Nu stiu daca cititorii de carti citesc si cronici sau reviste sau daca se ghideaza dupa ele. Mai sint blogurile, care mi se par interesante, fiindca acolo oamenii citesc ca asa vor ei, nu ca asta e meseria lor. Ma bucura mult sa scrie despre mine cineva pe care nu-l cunosc.

M-am asteptat sa scrie despre carte Marius Chivu, Cosmin Ciotlos si Alex Matei fiindca au vorbit despre carte la lansare, era firesc sa scrie imediat, daca tot o citisera. Si am mai primit niste e-mail-uri care m-au bucurat, de exemplu de la Marin Malaicu-Hondrari. Ma asteptam sa-mi scrie, fiindca a fost la lansare, astepta cartea mea si mi-a scris o scrisoare tare frumoasa.

Mi-a spus ca i-ar fi placut lui sa scrie partea a doua, iar acesta cred ca e unul dintre cele mai mari complimente pe care le poti primi de la un alt scriitor pe care il apreciezi. Surpriza cea mai mare a fost cind m-am trezit cu un e-mail de la Vlad Zografi, care e la Zug cu o bursa, acolo unde este si Nora acum, tot cu o bursa.

Nora i-a dat cartea s-o citeasca si Vlad mi-a scris o scrisoare in care mi-a spus ca i-a placut. M-am bucurat fiindca am impresia despre el ca e pretentios, ca nu-i place orice. Iar Vlad a zis ca as putea sa scriu teatru dupa prima parte. Si eu m-am gindit ca ar putea fi pusa in scena. Dan Sociu mi-a spus ca as putea sa scriu scenariu de film.

Mireasa cu sosete rosii
Adela Greceanu, Mireasa cu sosete rosii, Editura Polirom, 2008, 224 pg., 20 lei

Bun, atunci o sa te intreb care sint modelele tale literare?

Care sint prietenii mei. Nu-mi place cu modelele. Nu vreau sa zic ca nu am modele, ca nu e adevarat, sint clar niste scriitori pe care ii iubesc foarte mult si care nu sint aceiasi pe masura ce trece timpul. Sa zicem Kafka, apoi Richard Brautigan, pe care l-am descoperit anul trecut si a reprezentat descoperirea anului. Sigur Gellu Naum.

Simona Popescu imi place foarte mult si asta vara am avut si cu ea o perioada foarte lunga, eram foarte conectata la Simona Popescu, am tot citit si recitit si am stat cu cartile ei linga mine, i-am cautat interviurile si i-am descoperit fanclubul, despre care am aflat ulterior ca nu ea l-a facut; ar fi fost si ciudat.

Imi place de ea ca e o "nemultumita pentru totdeauna", ca o vorba a lui Gellu Naum, e tot timpul intr-un conflict, dar intr-un conflict constructiv si cu ea si cu lumea si cu tot ce se intimpla si asta o face vie si foarte interesanta.

Presa si radio faci probabil ca sa supravietuiesti. Dar cum se impaca asta cu scrisul? Te oboseste, iti maninca timp sau dimpotriva, te alimenteaza cu energie?

Nu pot sa ma pling ca-mi mananca timp, pentru ca sint scriitori care muncesc mult mai mult decit mine si mai si scriu si reusesc sa faca foarte bine ambele lucruri. Pe de-o parte mie imi place sa am timp pentru mine chiar daca aparent il pierd, adica nu fac nimic, ma uit pe pereti. Imi place foarte mult sa ma uit pe pereti, la propriu. Dar nu ma incurca sub nici o forma povestea cu presa.

Ba chiar s-ar putea sa ma ajute in masura in care tot ce fac e bun pentru scris, pentru ca iti vin informatii si experiente, inspiratie, sau iti faci mina pe toate caile. Asta m-a invatat Nora, ca munca, indiferent cum ar fi, te obliga sa iesi din casa sa iesi din tine, sa uiti de ale tale, sa vezi alti oameni, sa cunosti fel de fel de scriitori si asta este esential, mai ales ca eu am tendinta sa ma izolez. Ori, mai ales presa ma obliga sa ies si sa cunosc oameni.


Adela Greceanu
Adela si Papusescu

Cum scrii?

Complet haotic. Asta nu inseamna ca astept sa ma loveasca divinul, pentru ca totusi am scris o carte care are foarte multe dintre datele unui roman. Si trebuie sa stii sa transformi tot ce ti se intimpla intr-o sursa pentru scris. Nu scrii tot ce ti se intimpla sau despre tot, dar, cum zice Amos Oz, ca tot am vorbit despre el, "nimic nu este sub demnitatea literaturii". Iar inspiratia poate fi provocata, nu trebuie sa stai dupa ea.

E ca un antrenament, tot scrii pina cind prinzi vocea, filonul, si-ti merge mina singura. Nu pot sa scriu tot dintr-o suflare si sa nu tai nimic dupa aceea. Eu tai mult. Nu prea rescriu, ce tai e bun taiat. Daca nu iese din prima, neinsemnind ca manuscrisul e curat, inseamna ca nu e ce trebuie.

De ce scrii sub pseudonim?

Din prostie, dintr-o greseala de tinerete. Pentru ca la scoala generala si profesorii si colegii imi spuneau Dutu, deci pe numele de familie. Iar eu resimteam asta ca o modalitate prin care ei isi exprimau nesimpatia fata de mine. Si ma durea foarte mult.

Pe unele fete le strigau Ioana, Maria, pe mine ma strigau Dutu. Si nici nu-mi placea cum suna. Si am facut asocierea asta intre numele meu si nesimpatie. si inainte sa debutez in Euphorion, Iustin Panta m-a intrebat daca nu vreau un pseudonim si atit mi-a trebuit.

Nu mai eram la scoala generala, eram in ultimul an de liceu, dar imi ramasese frustrarea asta si eram inca o fetita la 17 ani. Si am pus pe o hirtie tot felul de nume, pina cind m-am oprit la Greceanu. Dup-aia mi-a parut cam rau, pentru ca parintii mei s-au cam suparat, i-a durut destul de mult, mai ales pe mama, culmea.

Mai aveam o curiozitate: am vazut ca fotografia de pe coperta e facuta de Marius Chivu.

Da, e o poveste si aici. Eu nu voiam sa apara sosete rosii pe coperta, fiindca era redundant, dar am fost la Göteborg, in Suedia, in toamna, si au fost mai multi scriitori acolo, la tirgul de carte, a fost si Marius Chivu, eram impreuna la standul românesc, si s-a asezat linga noi un domn care avea sosete rosii. Statea picior peste picior. I l-am aratat lui Marius, care stia ca scriu la o carte numita Mireasa cu sosete rosii.

Si, cum avea aparatul foto la el, a pozat, fara ca eu sa ma gindesc ca o sa pun poza pe coperta. Cind am inceput sa vorbesc despre coperta cu editura, nu iesea. Eu nu stiam sa spun ce vreau, mai degraba stiam ce nu vreau.

Pina la urma am pus poza lui Marius, desi nu voiam sosete, dar e o poza facuta la sugestia mea si oricum in fotografie e un domn, desi are glezne foarte subtiri. Multa lume nu-si da seama ca e un picior de barbat. Multa lume crede ca e piciorul meu.

Noua literatura

Selectii din interviul realizat in numarul 20 (decembrie-ianuarie) al revistei Noua literatura, de Ana Chiritoiu si Gruia Dragomir. Interviul complet se gaseste in paginile revistei.
noualiteratura.ro



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera