Intalnire cu Ioana Budes

Ioana este genul de artist care face cate putin din toate, iar atunci cand nu picteaza decoruri pentru piesele de la Tandarica merge in atelier si lucreaza fie sticla, fie ceramica, fie cercei. In general iese in Oblio si La Radu, poarta mereu o lentila gravata la gat si de fiecare data cand o vad alti cercei din sticla colorata. In atelierul ei gasesti de la teancuri de lentile pe care prietenii care-si schimbau ochelarii i le faceau cadou ca sa le graveze, pana la borcanase cu cercei si boluri din ceramica lasate la uscat. Iata doua lentile inca netransformate in medalion...



Cel mai mult mi-a placut proiectul "becurile", niste... becuri mari din sticla perfect functionale, care in loc de dispozitivul mecanic au o lentila tot din sticla. Din pacate, nici unul nu a mai ramas intreg dupa cateva expozitii de grup, insa tocmai se pregateste sa le refaca pentru o expozitie din Bulgaria, de la inceputul lui 2008.






Mi-a povestit amuzata ca ideea ei a produs un mic circ langa atelierul Facultatii de Arta. In primul rand ca becurile erau cam maricele si nu ar fi reusit sa le vada suflate fara ajutorul sticlarilor de acolo. Apoi ca suportul metalic a implicat perforarea sticlei cu o bormasina speciala - cei peste 50 de oameni stransi ca la urs nu credeau ca becurile vor supravietui nesparte, insa bormasina speciala gasita dupa indelungi cautari si-a facut treaba exemplar.




"Making of" Becul project

In afara de gravura, pentru ca a terminat sectia Ceramica si Sticla, Ioana se joaca constant si cu ceramica, din care joc rezulta placute, boluri, platouase pe care fie la expune prin galerii si pe la targuri de profil (cum ar fi Salonul sticlarilor, care de anul trecut se orgnizeaza la Romexpo), fie le face cadou cu draga inima prietenilor. Asa ca nu prea mai apuc sa vad ce a mai facut intre timp, pentru ca obiectele, dupa ce le arde, pleaca fiecare pe drumul lui.



Si pentru ca am vorbit de cercei, aici procesul creatiei este intr-o permanenta cercetare. De la metoda cerceilor rotunzi, cu fiecare semiluna intr-o culoare, demersul tehnic s-e diversificat pana la modele si culori suprapuse. Anecdota cerceilor este ca Ioana chiar nu poate spune cum ii face: cuptorul ei, editie mai veche, nu poate fi reglat la o temperatura anume, merge pe principiul bagat si scos din priza. Asa ca timpul arderii si felul in care iese culoarea au fost mai intai ghicite, iar acum invatate prin... repetitie, ceea ce confirma dictonul latin.







Si cum de la cercei la alte accesorii nu e cale asa lunga, noile colectii includ medalioane si pandantive tot din sticla, pe care le gasesti printre multe alte obiecte la Diades si Gold Art.