In vizita la Ambasada Frantei

Articol preluat de pe blogul Moodboards.ro.

În 1892, undeva în piața Amzei din Capitală, într-o casă proaspăt construită și dată în folosință, era inaugurată cu mare fast reședința delegației franceze la București. Flash forward, 120 de ani mai târziu, mai precis, azi 21 septembrie 2013, un eveniment unic este găzduit la reședința Franței: cu ocazia Zilelelor Europene ale Patrimoniului, dar și cu ocazia aniversării a 120 de la prezența în România, Ambasada își deschide porțile publicului larg.

Evenimentul a fost anunțat în prealabil pe pagina de facebook și pe site-ul oficial. Doritorii au putut să se înscrie într-unul din tururile ghidate, iar cererea a depășit așteptările organizatorilor. Dacă nu ai apucat să fii pe lista vizitatorilor, Moodboards.ro îți face un tur complet și el ghidat, virtual.

Așa cum ziceam și la început, clădirea de pe strada Biserica Amzei a fost construită din start cu destinația de a fi reședința delegației franceze (devenită ulterior Ambasadă) la București, iar imediat lângă era reședința familiei Marghiloman. În 1938, a fost cumpărată și casa familiei Marghiloman, astfel că Ambasada își lărgește considerabil suprafața.

De cum intri, te întâmpină un amalgam de stiluri. Trebuie să știi de la început că cele mai multe piese de mobilier de aici provin din Franța de la Mobilier National de Paris – este serviciul care decorează ambasadele Franței din întreaga lume.

În holul principal au loc foarte multe dintre recepțiile diplomatice și tot aici domnul Ambasador Philippe Gustin oferă și decorațiile în numele Republicii Franceze.

Interesant în această cameră este locul unde acum se vede o stucatură albă. Aici era inițial un luminator care comunica cu cele de la etajele superioare, dar după cutremurul din 1940 s-a renunțat la partea de sticlă, pentru mai multă siguranță.

Piesa centrală, și cu care nici un invitat nu ratează șansa de a se fotografia, este statuia pe cal a lui Ludovic al XIV-lea – o reproducere a lui François Girandon după o statuie muuult mai mare și una din cele câteva opere identice ale  artistului. Statuia este o legendă a locului, despre care se spune că ar fi venit odată cu dnul. Charles de Gaulle, însă nu există documente oficiale în acest sens. Cert este că statuia a ajuns aici undeva între anii ’60 – ’70.

Imediat în stânga statuii, se află salonul dinspre grădină și salonul de muzică. Pe locul unde acum sunt cele două coloane impunătoare era un perete, însă, tot după cutremurul din 1940 s-a luat decizia amplăsării celor două coloane ca să preia mai bine greutatea.

Pianul din salonul de muzică este un Pleyel –  firmă cu tradiție veche care îi furniza pianele lui Chopin. În România mai există doar două astfel de piese. Dar pianul nu este singura piesă cu poveste de aici. Unul dintre cele două candelabre din cristal a fost făcut cadou delegației Franței de către aviatorul Louis Noël.

Salonul de bal și cel mare găzduiesc picturi ale artiștilor contemporani Raymond-Jean Legueult sau Gaston Sébire, preferați de domnul Ambasador Philippe Gustin. Mare parte a mobilierul de aici este în stil Ludovic al XVI-lea, candelabrele sunt în stil Empire, iar obiectele de ceramică sunt de la Manufactura de la Sèvres.

Biblioteca este un peu plus modern, așa cum ne-a spus domnul Ambasador. Este camera cea mai luminoasă a casei, iar piesa de artă centrală este tapiseria mare de la Manufactura Gobelins – realizată după un desen al artistului belgian stabilit în Franța, Pierre Alechinsky.

Toate cărțile din bibliotecă, așa cum poate se vede și din imagini sunt foarte vechi. O bună parte a lor a aparținut Ambasadorului Iugoslaviei din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, Dr. Milan Stoiadinovici, care și-a adăpostit colecția aici, iar după terminarea războiului, fiica lui a donat cărțile Ambasadei Franței.

Singurul șemineu din casă.

Scările de lemn care fac legătura cu etajele superioare. În fundal se  vede o mică parte din salonul de luat masa.

Cele mai multe tablouri de aici aparțin unor artiști francezi, dar sunt și doi români care înnobilează pereții Ambasadei. Lucrările lui Nicolae Grigorescu și a lui Ion Țuculescu se află pe pereții care duc spre etajele superioare.

Cel mai vechi angajat al Ambasadei este domnul Petre Deneș, majordomul intrat deja în al 34-lea an de muncă aici. El are grijă ca totul să fie la locul lui, argintăria să lucească, iar aranjamentele florale le face personal chiar și cu flori din grădina Ambasadei – atunci când sezonul o permite.

Serviciul pus pe masă cu ocazia porților deschise este cel care se folosește doar la dineurile cele mai importante.

Dl. Philippe Gustin are un doctorat în istorie socială obținut în 1991 și, de-a lungul timpului, a avut mai multe funcții administrative (la Ministerul Educației Naționale din Franța, la cel de Interne sau al Economiei), iar de un an și jumătate este Ambasador al Franței la București. Ne-a fost ghid pe parcursul vizitei noastre la Ambasadă și îi mulțumim pe această cale.

Foto: Sergiu Mihăescu. Mulțumim.