In gradina am o floare

Pe care ploaia n-o va creste mare, pentru ca gradina asta traieste din vopsele de ulei.



La Muzeul National de Arta al Romaniei (Palatul Regal), grandioasa sala a Tronului (intrarea din mijloc, etajul I) s-a deschis pentru a lasa inauntru o expozitie de flori si gradini - pe panza si din vopseluri, in peste 100 de lucrari ale unor pictori romani faimosi sau mai putin cunoscuti (Theodor Pallady, Arthur Verona, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Apcar Baltazar, Samuel Mutzner si multi altii), acoperind 100 de ani de pictura romaneasca, intre 1850 si 1955.

Valul verde de vegetatie picturala prezinta atat naturi moarte (sau o floare pictata ramane intotdeauna vie?), cat si interioare, peisagistica si portrete. Flori, gradini, paduri, pajisti, lunci, cranguri, livezi, intr-o explozie tacuta de nuante verzui si culori de vara sau de toamna. Elementul comun central multor dintre exponate este femeia. Femeia ca o floare, cu o floare, printre flori, sub copac, in gradina, in hamac, contemplativa, ganditoare, jucausa, materna, seducatoare, sau pur si simplu goala, facand baie in parau sub ochii faunului.

Daca lirismul si gratia care emana din tacerea salii tronului, plina de elemente feminine, anima-te (paduri, apa, flori, penumbra) te coplesesc pana la refuz cu dulcegaria botanica, priveste la un moment dat peste umar. Si privirea de inchizitor a cerberului in uniforma de supraveghetor te va aduce cu picioarele inghetate pe marmura regala, dupa care, fericit ca exista contrarii, poti reface echilibrul cu restul expozitiei "Culorile gradinii in peisajul romanesc", care ne va aduce aminte de vara pana pe 26 noiembrie, la MNAR.