Hit with a crash: Highway to hell

Continuand tema religioasa a acestei saptamani, vom recita acum din Evanghelia dupa Ozzie. Dumnezeu a zis: "Sa fie... rock!" si astfel au fost creati AC/DC! Una dintre cele mai badass formatii de rock din toate timpurile. Sa-i asculti nu e o experienta pasiva, ci o calatorie. In Iad! Mwahaha si hahaha.

Highway to hell se intampla sa fie unul dintre cele mai cunoscute cantece ale lor. Nimic nu se compara cu acea senzatie iute de a goni cu 150 de kilometri la ora pe o autostrada, in timp ce riff-urile de chitara ale lui Malcolm Young iti fac boxele din masina sa vibreze. In acel moment, chiar daca te-ai indrepta spre Iad, nu ti-ar pasa. Pentru ca daca de la Satana vine muzica asta incredibila, atunci poate ca Iadul nu este un loc asa de neplacut pe cat vrea Biblia sa te faca sa crezi.



Highway to hell a fost primul single lansat de pe albumul omonim. Acesta se intampla sa fie si ultimul album inregistrat cu solistul Bon Scott, care s-a stins din viata un an mai tarziu. Cel putin Bon a apucat sa se bucure de succes alaturi de formatia lui. Bon a inceput de fapt colaborarea cu membrii formatiei in calitate de sofer. Cand a ajuns solist a pus in practica o metoda foarte simpla de lucru in studio. Jumatate de sticla de bourbon + o linie de cocaina. "Sunt gata" zice el si inregistreaza intr-o singura dubla.

Daca tot am adus vorba de bautura (si altfel nu se putea ca doar e vorba de AC/DC), afla ca tot ea sta la baza cantecului, nu numai prin prisma felului in care a fost inregistrat ci si datorita semnificatiei specifice a titlului. Highway to hell nu este o metafora evidenta la adresa tendintelor auto-distructive ale unui individ dement in lumea aceasta si mai dementa.

Highway to hell face referire la o anumita autostrada. Este vorba de autostrada australiana Canning, care porneste din Fremantle (unde locuia Bon Scott) si se opreste in dreptul unei carciumi rock and roll celebra in anii '70 numite The Raffles. O rapa apare in centrul autostrazii in momentul cand te apropii de bar. Datorita intersectiei bizare care se afla aici, multi oameni au murit in accidente de masina conducand prea rapid, cautand sa mearga cat mai repede la distractie.

De aceea autostrada Canning a fost botezata... Highway to hell. O alta varianta a povestii originii titlului este urmatoarea: un reporter pur si simplu i-a intrebat pe membrii formatiei cum este "viata de turneu". Angus Young a raspuns ca este "a f***ng highway to hell". :)

Cantecul a avut un succes rasunator, fiind primul single al formatiei care le-a adus recunoastere in Statele Unite. Aproape 30 de ani mai tarziu, continua sa fie folosit in numeroase filme si seriale care implica ceva atat de simplu precum o calatorie cu masina. Poate ca l-ai auzit deja pe coloana sonora de la Final Destination 2, sau de mai multe ori in serialul Supernatural, datorita afinitatii pe care Dean Winchester o are fata de muzica rock clasica.

Bineinteles, au aparut tot felul de mituri legate de cantec si de ascultarea lui in sens invers. Se zvonea la un moment dat ca se aude vocea lui Bon Scott care zice : "Nanu-nanu" dar de fapt astea sunt ultimele cuvinte care sunt rostite pe album. In acest context, este amuzant sa afli ca Richard Ramirez, un renumit criminal in serie, a declarat ca acest album l-a impins la seria lui de crime. Ramirez credea ca diavolul ii vorbeste prin intermediul albumului. Si aparent voia neaparat sa-i spuna: 'Nanu-nanu'. :)