Guest blogger - Monica (lost & found desk)

La biroul de obiecte pierdute si gasite (lostandfounddesk) o gasim pe Monica. Si nu numai ca o gasim, ci o si provocam la o discutie. Stiti, cuvinte puse la un loc si aruncate in lume, sa traiasca si ele pe hartia virtualului. Astazi, bloggerita invitata la metropotam, Monica, despre cuvinte:

Ne intelegem din cuvinte
M-am gandit ca deja toti cititorii de metropotam stiu ca invitatii, daca ar fi metropoghizi, si-ar duce oaspetii la MNAC si la Green Hours pe terasa si ar colinda pe Popa Soare si apoi desigur, la Carturesti. Deci, nu va prea puteam spune pe unde mai umblu eu ca riscam sa fiu redundanta.

Asa ca l-am sunat pe taica-mio, Ake, (asa il cheama) si i-am zis ca trebuie sa scriu un articol pe metropotam pana maine, ca nu stiu despre ce si pentru ca el tot  e mai mare decat mine, sa imi dea o idee.

Ake a auzit de curand cum ca in timp ce la noi, in Romania, in Herastrau sa zicem, “pasarile canta”, in Coreea “pasarile plang”. In Coreea pisicile canta, nu pasarile. Coreenii se pare ca asa zic. Tot de la el (sau de pe un blog?) am aflat mai demult ca exista o limba ce nu are deloc verbe in ea.

Si am plecat de-aici si am zis sa vorbesc in cuvinte despre cuvinte. Eu zi de zi am treaba cu multe cuvinte si sunt si platita pentru asta. De aceea, mi se pare foarte important ca oamenii sa se inteleaga si din cuvinte, nu numai din priviri.

Un cuvant, o suta de mii de intelesuri:

Truism, dar e atat de frumos cum un singur cuvant poate avea o tona de intelesuri pentru oameni diferiti. La un moment dat am cunoscut o persoana care avea o ierarhie foarte clar delimitata terminologic de oameni cu care interactiona.

De exemplu: ala cu care dadea mana doar o data pe saptamana, daca din intamplare se intalneau la bere, era “o cunostinta”; ala cu care dadea mana de doua ori pe saptamana, in contextul in care a doua oara chiar el l-a chemat in oras era “un amic”; ala la care mergea la ziua lui si il ajuta sa care mobila era “un prieten”, iar ala cu care statea bot in bot toata ziua si jucau quake si isi povesteau toate tampeniile, ei bine, ala era “un tovaras”.

Conteaza si cum pui problema in cuvinte: Conteaza mult cum formulam.
Spre exemplu, intr-un studiu realizat in State de catre Public Policy Center pe 2000 de subiecti, acestora din urma li s-au pus doua intrebari despre acelasi subiect utilizand cuvinte de descriere diferite. Intr-o intrebare era "clonare", iar in a doua era "transfer nuclear al celulelor somatice"
-pentru clonare: sunt de acord 29 %
-pentru "transfer nuclear al celulelor somatice": sunt de acord 46 %.

De unde vin cuvintele:
E interesant si de unde vin cuvintele. Ma pasioneaza foarte mult etimologia. Intr-un timp o foloseam la “terorizat” baieti prin cluburi...Exemplu: Salut... io ce sa fac... bine... tu? Stii de unde vine cuvantul Jeep? Ei bine, iti spun eu. Mai demult, in State erau masini mari care se foloseau for General Purpose...adica GP...care in timp, a devenit Jeep. Mi-a propus cineva intr-o zi sa ne apucam sa facem un blog  despre de unde vin cuvintele. O sa-l facem.

Sa gandim despre cuvinte, nu doar sa le folosim:
Daca oamenii s-ar gandi mai mult la unele cuvinte si la semnificatile lor, cred ca ar fi si mai putini tristi. Alain de Botton intr-una dintre cartile sale (seamana toate intre ele) spune ca oamenii indragostiti inteleg foarte gresit cuvintele ce le sunt adresate.

De exemplu, cand ii spui “Te iubesc” si a doua zi il inseli, el/ea iti reproseaza: “Cum... mi-ai zis ieri ca ma iubesti si azi (plansete, crize, isterii)... si azi... azi... ce faci...” El/ Ea se poate calma in acest context - ne spune autorul – si poate recurge la clarificari terminologice. Poate explica faptul ca da, ieri i-a zis asta si ca  “Te iubesc” este la timpul prezent , adica “Te iubesc acum”. Acum, azi…este o declaratie delimitata temporal. Te iubesc acum... nu stiu daca maine si poimaine si raspoimaine.

Asadar, multe cuvinte ar trebui gandite mai mult, vorbite mai des. De cuvinte nu ar trebui sa ne temem, pe cuvinte ar trebui sa le exploatam. Le place.

Teama de cuvinte:
Din pacate, in comunicare in general, oamenii sunt tare sfiosi fata de cuvinte. De exemplu, preferam sa nu incepem cu “nu” ca riscam sa fie perceputi ca negativi, neconstructivi. Pentru ca suntem mult prea precauti si ne e frica de cuvinte, cuvintele simt asta si se intorc impotriva noastra. Simt frica. De aceea, niciodata “Pace eterna” nu va suna mai puternic decat “Fara razboaie”. Si tot asa.

Sa nu te apuce lenea de viata la 25 de ani:
Daca ramai mereu curios si te intereseaza multe lucruri si nu te apuca lenea de viata de la 25 de ani si mai pui mana pe o carte, mai stai de vorba cu un om, mai plantezi o floare, mai mergi la un film, mai intri zilnic pe niste site-uri misto, mai sari cu parasuta din intamplare, mai mergi in Maroc in vizita sau mergi in Bucuresti pe niste strazi sa vezi niste garduri albastre sau mananci rodii sau asculti Beautiful South sau Macy Gray sau mananci la libanez sa vezi totusi ca exista si vinete fara maioneza si ceapa, mai muncesti de la 9 pana cand adormi, ca doar nu mori de faci asta, si-ti place, si plus ca nu se intampla tot timpul, daca ai o meserie care sa te faca sa nu adormi la 4 dupa-amiaza....si daca poti sa adaugi in paragraful asta chestii pana se termina toate paginile care exista in Word, atunci vor veni si cuvintele la tine ca sa poti povesti totul.

Si cand ai cuvintele la tine, poti povesti si mai frumos lumea din jurul tau. Atunci, cei din jur incep sa nu te prea mai asculte pentru ca e prea mult si ii innebunesti. Apoi iti faci un blog ca sa poti sa iti bei berea linistit cu prietenii in oras.