Guest blogger - Ioana (Zuza)

Saptamana aceasta am invitat-o pe Metropotam pe Zuza - my poofy obsessions - pentru ca ne place ce zice si cum zice. Acum, Zuza si-a redescoperit oracolele din scoala generala si vorbeste despre acest tip de relationare care s-a mutat online si a imbracat forma tagging-ului.

În prea multe feluri, mintea unui adult nu funcţionează foarte diferit de cea a unui copil. Sau mai bine zis, nu foarte diferit de mintea copilului care a fost cândva. Un exemplu destul edificator pentru teoria asta ar putea fi dat de comparaţia oracole vs. leapşa pe bloguri.

Am descoperit de curând într-un sertar, ignorat prea mult timp în cadrul curăţeniilor generale din ultimii n ani, oracolele mele din şcoala generală. Şase. Ş-a-s-e. Al naibii de multe ;) Pentru necunoscători, oracolele erau nişte caiete formate din 2 părţi: una de întrebări (de la cele mai generale privind nume, data naşterii, formaţii şi cântăreţi preferaţi, etc., până la inevitabilele obsesii ale perioadei: „ai prieten?”, „dar ai avut?”, „cine?”, „şi dacă nu ai avut, de ce?”, „şi dacă nu ai avut, vrei totuşi să ai cândva un prieten?”) şi o parte de amintiri, cu desene care mai de care mai urâte, poezii care mai de care mai tâmpite, „acţipilduri” şi colţuri îndoite cu secrete ca „te iubesc şi te ador, ca pe-un pui de curcă chior” sau chiar mai inteligentele vorbe de duh tip „curioşii mor repede”.

Numărul de persoane care completau un oracol şi mai ales calitatea lor era probabil pe vremea aia o metodă destul de simplă şi de eficientă de calculare a popularităţii proprietarului lui – evident că dacă în a cincea prindeai pe cineva dintr-a şasea şi preferabil de sex opus să îţi lase o amintire oracol, acesta devenea instantaneu un mare hit. Pe de altă parte, o scurtă cercetare a listei de respondenţi delimita clar grupul din care făceai parte, making you one of the cool people, or not. Most likely dacă aveai oracol.. not ;)).

Acum suntem mari şi avem parte de instrumente mult mai sofisticate şi interesante prin care să relaţionăm, prin care să ne exprimăm interesele şi apartenenţa la anumite grupuri. Nu ştiu dacă realmente comunicăm mai eficient (înclin să cred că nu ;), dar cu siguranţă comunicăm mai mult. Mare parte din această relaţionare s-a mutat în mediul online, pe forumuri, grupuri de discuţii, bloguri, etc.

Din multe puncte de vedere, aşa-numita „leapşa pe bloguri” pe diferite topicuri aduce într-un fel a înlocuitor mai matur pentru oracolele din copilărie. Atunci când spui că te-a tagged sau taguit cineva, înseamnă că ai fost rugat să scrii pe propriul tău blog o însemnare referitoare la un subiect precis, să răspunzi la nişte întrebări prestabilite sau să continui o anumită acţiune – şi ce e mai important – să dai mai departe la alţi bloggeri.

În mare, ceea ce spunea despre tine oracolul tău în şcoala generală, va spune şi felul în care răspunzi la o astfel de provocare, cât de repede eşti tagguit şi, evident, şi de către cine, lucrurile astea devenind un însemn destul de clar al popularităţii tale ca blogger şi al apartenenţei tale la un anumit cerc.

Totodată, în afară de faptul că cele mai multe lepşe sunt chiar foarte fun de dus la capăt, ele dau autorilor de blog şi o ocazie foarte bună de a vorbi despre lucruri mai mult sau mai puţin personale pe care în mod obişnuit probabil că nu le-ar menţiona în însemnările lor. Pentru cei mai puţin inspiraţi, ele reprezintă şi un subiect gratuit, picat din cer şi de cele mai multe ori destul de juicy şi de interesant pentru cititori. How convenient, nu? ;)

All in all, şi în cazul oracolelor de când erai copil, şi în cel al lepşelor pe bloguri de acum, rămân de bază entuziasmul şi atracţia aia inocentă de a te dezvălui în faţa altora, uneori de a te da mai rotund decât eşti – pentru că deh – ai fost întrebat! Şi de ce nu, de a lăsa un fel de mărturie a ta, celui de acum, pentru tine, cel de mai târziu.

Închei sfătuindu-vă să vă căutaţi oracolele din copilărie, să vă aduceţi aminte cum gândeaţi sau nu gândeaţi ;), ce prieteni aveaţi şi cum funcţionau relaţiile „ultra-complicate” de atunci. Apoi puneţi-vă un pic la mintea copilului din voi de acum, preluând o leapşă pe blog - povestind despre jocurile care v-au marcat începuturile calculatoristice, dezvăluind cinci secrete despre voi sau viciile de care nu puteţi să scăpaţi, pick any of the tags – you’ll have fun!

Urmareste metropotam pe facebook si twitterMetropotam pe FacebookMetropotam pe Twitter

© Copyright Metropotam 2006-2012.


1 comentariu vrei sa comentezi?

Flo 14:47 pe 11 Apr 2007
#1. Oracole

Din pacate ale mele cred ca au ajuns la gunoi in urma unei curatenii facute de sora-mea :P...Felicitari pentru amintirile dezgropate...Asta ma face sa regret ca nu am avut mai multa grija de ele si de pozele pe fond roz, cu mine in roz, plansa toata ca venea fotograful care in conceptia mea de atunci era egal cu doctorul ce urmeaza sa-mi ciuruie fundul...le-am aruncat...sper totusi sa mai fi pastrat macar una sora-mea...o sa verific si jur ca o pun pe blog :D



Activitate recenta

Se incarca
vezi mai multe

Publicitate


Metropotam se da si pe:

Facebook twitter last.fm Yahoo

Unde iesim

Evenimente

Muzica

Filme

Shopping

Metropotam

© Copyright Metropotam 2006-2012. Toate drepturile rezervate