Guest Blogger - Catalin Tenita - Catastif
5 chestii mai-putin-zen despre munca
Clanul Metopotamilor (parca ii si vad, aratand asa cam ca formatia aia de blonzi, Kelly Family :) ) m-a desemnat sa fiu blogger invitat pe saptamana in curs. BTW, oare cine va fi saptamana viitoare, zisa si a Patimilor – va fi si torturat catre weekend? In fine, asta e treaba lor...
Am stat o gramada sa ma gandesc despre ce sa scriu pana mi-am dat seama ca daca nu am stiut prea multe despre high-class, clubbing si distractii aristocratice timp de 29 de ani, atunci nu ma voi ilumina asa brusc. Desi s-au vazut si situatii d-astea: epifanii, satori-uri si altele. Dar nu in cazul meu. La mie singurele revelatii sunt legate de munca, cinstit vorbind. Asa ca o sa scriu despre munca, ca aparent la asta ma pricep. Sau poate ma laud.
Care e faza cu munca si cu banii? Pana la urma, metropotamii astia sunt o submultime mai aparte a clasei muncitoare. Va ofticati, nu? :) Antreprenori, manageri, specialisti, artisti si ce om mai fi – ne intoarcem acasa seara obositi, in genere.
Asta ar fi un indiciu serios ca metropotamii muncesc. Daca nu ar munci atunci situl de fata s-ar numi Tetelu-tam.ro. Si ar vorbi despre cum sa vinzi gigawati/ora, cum sa schimbi acelasi asfalt de 5 ori pe ani, cum sa vinzi calculatoare bulk la cel putin 2000 E configuratia cand la retail il gasesti cu 500 E, cum te poti distra cu un om viu pe care l-ai primit spaga si asa mai departe.
Pe de alta parte, noi nu ne inscriem chiar in teoria marxista a muncii. Pentru ca, cei mai multi dintre noi, nu facem suruburi. Nu ca ar fi rau sa faci suruburi. Partea nasoala e ca nobila arta & stiinta a facutului de suruburi nu genereaza suficienta valaore ca sa putem visa la o viata misto. Si atunci facem si noi ce putem: software, consultanta, arta, content, media, publicitate si alte prostii de genul asta care pana acum 150 de ani ar fi parut niste hobby-uri parazitare, si nu ocupatii de oameni seriosi. Da, mai sunt si unii mai seriosi printre noi, care si-ar fi gasit locul si in secolul al XIX-lea: doctorii, inginerii si altii asemenea.
Bun, dar hai ca o lungesc. Asa e cusurul meu, o lungesc. Unul dintre cusuri, de fapt.
Am zis sa scriu cateva chestii care te fac sa te simti bine cu ceea ce faci in viata profesionala. Sau cel putin care ma fac pe mine.
1. Superioritate morala face diferenta
Toate bataliile din lumea astea sunt batalii de superioritate morala in primul rand: Aliatii vs Axa, Lumea Libera vs. Comunism, Rebelii din Star Wars vs Imperiu, Capitanul Piquard vs. Q, Sparta vs Persia si tot asa. (Fireste, unii mai carcotasi ar putea spune ca aposterioric castigatorul isi impune ideologia dpdv al superioritatii morale. Gorgias, parca se numea dialogul asta, nu?. Asta e o teza interesanta, dar daca despicam firul in patru, o scriu un roman. Si nu vreti asta, va asigur. ) Mie mi se pare ca toate confuntarile, toate discutiile si altele asemenea sunt concursuri de superioritate morala.
Lumea ii iubeste pe cei superiori moral. Pana si cei inferiori moral au respect. D-aia se tem dictatorii sa creeze martiri, de exemplu. D-aia apar sfinti, SuperMan sau Power Puff Girls.
In termeni de munca, cine este superior moral (zen ren, cum ar spune taoismul, adica om nobil) ala isi ia mai putine suturi. In sensul ca pana si unei lichele ii e frica sa se ia de un om prea bine vazut de ceilalti. Ii este greu sa gaseasca nod in papura.
So, prima lectie, cautati sa fiti superior moral.
2. Marx avea dreptate acum 150 de ani cand vorbea de o dihotomie intrinseca intre angajat si angajator. Asta in conditiile in care anagajatul este vazut ca operatorul capitalului material (strunguri, furnale si alte chestii din fier) iar capitalul material era al altcuiva. Marx insa nu (re)cunostea cuvantul “talent”, desi el insusi era asa ceva. In situatia actuala, cand lucratorii cu gulere albe (eu le-as zice lucratorii cu tricouri si blugi) vor ajunge si in Romania sa depaseasca pe lucratorii cu gulere albastre (care poarta si ei tricouri si blugi, de fapt, diferenta fiind de locul in care le cumpara), problema e un pic diferita.
Oricat de tare ar fi un strungar, el nu poate sa depaseasca planul decat cu maxim 100% daca sta 16 de ore pe zi la munca. Pe de alta parte 9 copywritteri mediocri nu pot sa faca un text supermisto, asa cum nici noua femei nu pot sa nasca un copil intr-o luna. :) Eficienta se masoara acum in rezultate, nu in ore petrecute langa furnal.
Asadar cel mai important este ca fiecare dintre noi sa fie cat mai greu comodizabil. Vreti bani si respect? Atunci trebuie sa fiti superbuni si foarte greu inlocuibili. Frica pazeste bostanaria, cum zice un vechi precept zen.
3. Sunteti mari si tari? Atunci ati avut noroc! Ii vad la televizor pe tot felul de domni si doamne care se lauda cu deosebitele lor cariere de manageri, mari antreprenori, uber-specialisti in diverse. Si prea multi o dau in seriozitate. Noptiile nedormite, zilele in care nu aveau timp nici sa bea apa, relatiile sfaramate, weekendurile la munca si altele asemenea.
Dap, asa o fi. Este foarte posibil ca plusul de munca sa fie necesar, nu neg. Insa dupa mine, tipping pointul este de cele mai multe ori o chestie de conjunctura, noroc, relatii intamplatoare, etc. Si mai e o chestie, chiar daca cineva munceste din greu, asta nu este un motiv pentru a fi arogant. Si-a facut-o cu mana lui, doar. Modestia sociala e foarte importanta.
4. Hagi poate sa tina pe picior/cap de 500 de ori, eu de 2 ori. Pentru ca e talentat? Nu, pentru ca a facut zeci de mii de exercitii de cand avea 5 ani. Corpul lui stie unde este mingea. Morala: incepeti de mici si fiti persistenti si constanti. Iar pentru asta trebuie sa va placa ce faceti. Diferenta dintre un om talentat, dar care nu e antrenat si motivat intrinsec (adica chiar ii place), si unul care are toate cele trei atribute este probabil de 90%.
5. Deliver more to get more. Pentru ca traim intr-o lume a abundentei, pentru ca ne-am obisnuit cu portiile mari, pentru ca ne plac complementary gifts, pentru ca vrem all-you-can-eat buffets.
Si pentru ca ceva facut cadou creaza o obligatie mai mare intr-un om nobil.
Cam astea sunt. Scuze pentru lungime, scuze pentru tonul poate didacticist, beti beri/sucuri/cafele ca a venit inca o data primavara. Ceea ce e un lucru bun. :)
Comentariu nou
Discutia (cu D mare) despre moralitate (nu neaparat in raport cu munca) ar fi fost foarte interesanta, daca n-ar fi fost deja complet transportata cu arme si bagaje in derizoriu (tot cu D mare). O multime de hahalere au acaparat subiectul; mai toti demagogii vorbesc despre, in numele si in apararea moralitatii. So, daca nu urmaresti obtinerea unui cistig concret in urma unui discurs (fie el si minimal) despre moralitate, este imoral fata de tine insuti, prin riscurile pe care ti le asumi, s-o faci. Pen'ca daca discursul tau este unul cu impact, care sensibilizeaza, care 'prinde', hahalerele care iau cunostinta de acesta vor vedea in tine un concurent. De fapt, atit pentru ei cit si pentru "sceptici" vei fi suspect, din momentul in care iesi pe 'piata' cu adnotari, chiar marginale, la Discutia despre moralitate. Si nici cu naivii (din ce in ce mai putini, mi-e teama) care cred cu seriozitate in posibilitatea unei Discutii despre moralitate, nu vei sta pe roze, pentru ca nu vor scapa ulterior nici o ocazie de a-ti contabiliza si scoate pe ochi greselile, fie ele si nevinovate, punindnu-le pe seama unei "imoralitati" care poate ca nu-ti este caracteristica. I mean, uite ce s-a intimplat mai zilele trecute in "cazull" Ziua vs Liiceanu (il pomenesc pen'ca subiectul inca nu s-a racit). Din astfel de motive si din altele a caror dezvoltare nu-si are nici locul si nici timpul aici, sfatul meu catre tine si catre restul minoritatii naive este unul simplu. Fiti imorali. In felul asta nu veti stirni invidia nimanui, nu va socoti nimeni ca umblati cu cioara vopsita sau ca sinteti demagogi. Recunoasteti ca sinteti maculati. Nu veti mai beneficia de acea aura care ii inconjoara pe sfinti in posterele publicitare, insa veti avea, din start, mai multi prieteni, veti fi de-ai lor, veti fi de-ai nostri.
My 1 cent. De celalalt tre' sa-mi iau tigari.
noiZe taoistule!
noiZe, am citit comentariul tau si mi-am adus aminte de "Tao despre care se scrie nu e adevaratul Tao". Cam asa si cu morala. Probabil cei mai morali lasa vorbaria pe seama altora. Si recunosc, e greu sa discerni intre un mincinos si o persoana care spune adevarul pe temele astea.
Pe de alta parte eu nu tin neaparat sa scriu despre morala si nici sa fiu vazut ca un om moral. Postul respectiv a fost scris de fun (ca toate lucrurile pe care le scriu eu care nu au legatura directa cu businessul) si pentru a da niste ghidaje relativ la ceea ce cred eu despre atitudinea fata de munca. As zice ca daca tu esti taoist, atunci eu sunt confucianist. Cred intr-un fel si pana la un punct in ritualuri - in politete, in atitudinea eleganta, in predictibilitate si asa mai departe. Intr-un fel cred ca atitudinile morale tin mult si de excercitiu personal (sa iti impui sa fii intr-un fel) si de anumite structuri de comportamente sociale.
Comentariu nou
In mare, am vrut sa zic ca a deschide Discutia despre morala este similar cu a deschide cutia Pandorei. Cred ca se numara pe degete (degetele unui ciung) cei care-i pot face fata pina la capat. Dar daca spui ca era just for phun se schimba situatia; si eu as face misto de morala (si de moralisti) pina in pinzele albe. Daca ma limitez la "moralitatea" din zona (alunecoasa si ea) a raporturilor dintre individ si munca, pot sa spun doar ca eu unul ma consider un individ prin excelenta moral. Am "o garsoniera" pentru care platesc chiria la timp si "un laptop" (quoting realitatea tv), ma conectez (wireless) la ora 9:00 in fiecare dimineata la e-banking pentru a verifica daca Electrica si-a platit ultima factura, efectuez la rindul meu plata catre Hidroelectrica (n-am intirziat niciodata), asa cum imi platesc impozitele si TVA-ul, intotdeauna la timp. Moralistii care paraziteaza industrii mai putin banoase afirma despre cei ca mine ca asta nu e o ocupatie serioasa, ci un hobby parazitar. In timp insa, cind vom intelege cu totii the true meaning of the liberalizm, $e va vedea ca important e $a creezi plu$ valoare, re$tul $int detalii.
p.s. subinteleg din trimiterile la sistemele de gindire ale extremului orient ca te pregatesti sufleteste pentru vizita in Japonia. uite ce zice in zazen...sa-mi spui daca esti de acord:
"A citi nu creeaza intelepciune, ci doar stiinta. Daca studiem doar pentru sine, asta nu este Calea. Daca este doar pentru tine singur, asta nu este Calea. A practica zazen, a practica in dojo, a urma regulile dojo-ului asta inseamna a nu trai doar pentru sine. A nu urma egoul personal, a nu fi manipulat de egoul personal."
"Priviti peretele!, e mai bine decat sa priviti cartile."
:)