Green Hours: Iordache Live

Clubul Green Hours functioneaza ca un veritabil hub cultural din Bucuresti: cu o oferta saptamanala foarte generoasa (teatru, muzica live – jazz, funk, electro -, dezbateri), cu nume de afis printre care se numara atat artisti romani cat si straini, cu Otto care te intampina prietenos (sau lenes, dupa dispozitie) pe scarile ce coboara in underground.

Joi seara am avut parte de un regal de jazz cu Iordache & friends. Ne-am revenit cu greu dupa un show atat de intens. Cum sa descrii un spectacol care te bantuie si dupa ce s-a incheiat, parca facandu-ti un pic in ciuda ca uite, ce puternic e el, si ce slab esti tu, ca nu-l poti prinde in cuvinte… Cum sa vorbesti despre un jazz session format in mare parte din improvizatii? “melodii inexistente”, dupa cum le-a numit la un moment dat chiar Iordache, in timp ce Eugen improviza cu pasiune la chitara, demonstrand ca aceste muzici spontane si efemere exista acolo si atunci, alaturi de public.

In loc de jazz session cred ca ar fi mai potivita expresia jazz infusion, tocmai pentru ca muzica lui Iordache are darul de a crea atmosfera, de a-ti intra in sange pentru ca apoi sa-ti circule prin vene multe zile la rand.

Green Hours-ul a fost plin pana la refuz cu fani de-ai lui Iordache si cu iubitori ai jazz-ului. La un moment dat am surprins un tip rostind in cel mai curat accent britanic: “Hope he hasn’t started yet, or I’ll break his neck, this crazy Jordache” (cu numele pronuntat… frantuzeste). 

Performanta lui Iordache si a prietenilor lui a fost impresionanta: Iordache a cantat la saxofon, la fluier si la saxofon bass; uneori a cantat la ambele saxofoane in acelasi timp, semn nu de showing off (stilul lui Iordache exclude asa ceva), ci de pasiune pentru muzica inventiva, experimentala& experimentata, care cauta sa acopere o gama variata de sonoritati.

Fluierul a fost cel cu care Iordache a facut preludiul celor doua parti ale serii de jazz. Pe parcursul performance-ului chitara lui Oigan a pornit-o in multe calatorii initiatice, atragand aplauzele (nesatule ale) spectatorilor prinsi in vraja muzicii. Bass-ul si tobele au creat ritmuri profunde si surprinzatoare, pe care ti le-ai fi dorit fara sfarsit. Ritmul de drum& bass-ul a coagulat foarte bine cu fluierul & saxul lui Iordache si cu chitara nastrusnica a lui Eugen.

Improvizatia libera a pornit de la niste structuri repetitive (ostinato pe fluier) si a avut cateva momente culminante in care fiecare instrument isi urmarea propriul drum, impreuna creand o pasta sonora de tip cluster.

Pe scena se aflau partituri si draft-uri de-ale cantecelor, si din cand in cand il puteai vedea pe Iordache indicand colegilor (de la bass sau de la chitara) care melodie sa le fie punct de pornire (sau de continuare) in calatoria lor de la studiu la improvizatie.

La sfarsitul spectacolului cine a dorit a putut sa-si cumpere CD-uri cu muzica lui Iordache; am pipait si noi marfa si am sorbit-o din priviri, si va putem spune ca design-ul era misto, la fel ca si muzica de dincolo de ambalaj.

The artists on stage:

Iordache - saxofones

Eugen Nutescu - guitar

Utu Pascu - bass

Tavi Scurtu - drums