Galben de Bucuresti

Un excavator galben dărîma clădirea în care locuise o femeie lascivă. Bunicul, fără vorbă, a mulţumit pe Irinuca cu patru galbeni pe care se desenau, galbene ca ciuma, oribile şi puternice frize de oase.

Psihopată ca şi el, cu ochişorii galbeni sticlind de ură, singura care era admisă la Vrăjitroaca, cine-o vedea cu părul ei galben şi lung, despletit şi împrăştiat ca creţii unei mantii de aur pe sânul ei rece.
Naşul râdea pe sub mustăţile mari, galbene de tutun. Ochii lui cu corneea galbenă erau cei ai africanului caşexic, graţios şi stîngaci ca un pui de girafă. Curînd n-am mai văzut decît marea lumină galbenă a pieptului său, pe care l-am străpuns rostogolindu-mă. Am răsturnat lichidul galben din eprubetă peste strania vietate
- Eu am văzut. Am văzut chiar şi oameni galbeni.
- I-ai văzut chiar tu, Agbongbotile? se miră Mai-Baka.





Născură din pietriş sterp, din arşiţa zilei şi din secăciunea nopţii flori cu frunze galbene şi c-o culoare stinsă şi turbure ca turburii ochi ai morţilor - florile durerii. Întîi apăruse pe estradă un individ cu bluză galbenă şi şalvari albaştri, cu un turban, cîndva alb, uriaş, pe cap, cu o barbă ca de catran. Se recomandase: Ali Ben Kali - un individ care fumează ţigări "Tomis", chel, cu dinţi galbeni şi fără degetul arătător de la mîna stîngă. Şiretul de la pantoful drept e înnodat dublu... Se pregăteşte să-şi toarne un pahar de Fanta. Intervin prompt, îi iau sticla din mînă şi, în timp ce torn lichidul galben în pahar, îl întreb pe Majestatea Sa cum a fost ieri la Operă cu Preşedintele în lojă. Poate fi spus numai că la culoare, Falun-ul este galben auriu. Această culoare nu există în dimensiunea noastră şi verdele negru şi verdele galben şi luna subţire ca unghia.

Un mort e galben, cu mînile inert încrucişate pe inima oprită. Uite-l: e de piele galbenă, cu fotografia mea. Sînt fericit. N-am să călătoresc niciodată.

Îmi vedeam în geamul galben, sub floarea triplă a fan­tomei lustrei, faţa subţire ca o lamă şi ochii cu cearcăne violete sub ei. Pe tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec galben. Un răcnet galben de leu, un ţipăt sfîşietor de păian­jen. Tru­purile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâşiară urlând.

Vedeam acolo, înălţat spre micul prinţ, un şarpe boa din aceia galbeni, care te răpun în treizeci de secunde. Pe urmă, n-a mai fost nimic decât o fulgerare galbenă pe lângă glezna lui. A rămas o clipă nemişcat. N-a ţipat. S-a prăbuşit încet, precum se prăbuşeşte un copac. Şi nici un zgomot nu s-a auzit, din pricina nisipului.

Ce ţi-a venit acum să te gîndeşti la pădure, în pustiul ăsta galben de nisip?

Am întîlnit un lungan deşirat, într-un palton galben ca lutul, însoţit de doi călugări nu putuse uita niciodată o după-amiază bucureşteană, cu clădiri galbene, vechi, cu salcîmi înfloriţi şi cu acea tăcere de vară. Am văzut o lumină galbenă amestecată în vinul scuipat de discipolii maestrului atunci când vindecau oameni. E ca şi cînd ai spune că o anumită lumină este în acelaşi timp galbenă şi albastră deoarece nu ai intuiţia verdelui.

Vedeţi în depărtare petele acelea? Spre apus sunt din ce în ce mai galbene. Bănuiesc că acolo e deşer­tul de unde vântul aduce aici nisipul. Erau de fapt zeci de mormoloci galbeni ţâşnind cu toţii la intervale egale, lovindu-se parcă deodată de un zid fragmentat.

- Făt-Frumos, vino de mă scapă pe mine de idolul ăsta de vrăjmaş, şi-ţi voi da un telegar fără splină, care se numeşte Galben-de-soare.

Ati ascultat un cantec galben pe versuri de Ion Creanga, Mircea Cartarescu, Petre Ispirescu, Simone de Beauvoir, Gabriel Liiceanu, ETA Hoffman, Ionel Teodoreanu, Victor Kernbach, Eugen Barbu, Cristian Neagoe, Saint-Exupery, Constantin Chirita, Stanislaw Lem, Umberto Eco, Mihai Eminescu.