Fusarind fujara

Pe cand navigam azi precum o corabie a deserturilor prin praful de pe Lipscani, mi se strecoara in ureche printre sunetele de pickhammer si claxoane ceva de pe alta lume. Ciulesc urechea si ma apropii. Era un asiatic care canta la ceva foarte neobisnuit:



Tipul nu canta grozav, dar cat am stat sa il ascult nu a deschis ochii, nu a dezlipit buzele de instrument, patruns de un zen pentru care l-am invidiat. Imi plac foarte mult cantaretii de pe strada si ii admir, iar tipul din imagine dadea dovada de un calm exceptional, avand ca singur public pe cei cativa muncitori de la transeele centrului vechi, care ramasesera siderati in fata aratarii inlemnite, din care ieseau sunete.

Cel mai surprinzator era exact acest sunet pe care il scotea, pentru ca daca o chitara sau o vioara sunt banale deja prin rodajul urechii, baiatul asiatic producea niste sunete pastoral-orientale, deloc genul cu care ai putea face bani in bazarul nostru european.

O jalnica filmare cu telefonul mi-a dat urmatorul rezultat:



Am sapat putin pe net si am depistat si cum se numea dracia: se pare ca e vorba de un instrument numit fujara (atentie, link cu sonor), fluierul majestuos al Slovaciei. Daca ajunge pe mani bune, poate suna cam asa:



Daca il mai vedeti, sa ne spuneti cum progreseaza :)