Fotograf de concerte: Victor Cristescu

Inca un interviu din seria Fotograf de concerte. Azi - Victor Cristescu.

1. Pentru ce publicatie lucrezi?

Momentan colaborez cu câteva publicaţii din România şi din străinătate. Dintre cele mai importante menţionez carteadenisip.ro, moshpit.ro, rockmetal.pl, metalnews.pl şi photomusic.cz.

2. Cum ai inceput sa faci fotografie (de concert)?

E o poveste ce datează cam din 2004/2005 când începusem să merg pe la concerte mici în Braşov, şi obişnuiam să documentez câteva din ele cu o cameră point&shoot. Apoi am cutreierat de câteva ori pe la festivalul Peninsula între 2005-2007, făcând poze trupelor, publicului, locaţiei. Deja devenise o pasiune semnificativă, un virus ce s-a cuibărit adânc, iar când m-am mutat în Cluj pentru facultate în toamna lui 2007, deja se făcuse primul pas întru lărigirea orizontului concertistic.

A urmat o perioadă de experimentare intensă şi tatonare a terenului din punct de vedere al abordării, al tehnicii, al echipamentului folosit. Din 2008 am început colaborarea cu presa în forma unui parteneriat cu bangyourbrain.com dar şi cu pe atunci incipientul site al lui Miluţă Flueraş, eyeonmetal.ro.

Din august 2010 stau în Polonia, aici desfăşurându-se majoritatea shooting-urilor live, cu toate că nu lipsesc incursiunile pe tărâm mioritic din când în când sau prin alte meleaguri.

3. Ce e in rucsacul tau foto cand te duci la un concert? (Echipament foto + extra)

La evenimente live sunt echipat cu un Nikon D700. Obiectivele folosite sunt : 20-35mm f/2,8 ; 50mm f/1,8 ; 80-200mm f/2,8 , toate Nikkor, model AF-D. Pe lângă acestea, mai am în folosinţă două carduri CF de 16GB, un flash SB-900, card reader, şi o baterie de rezervă. Toate într-o geantă LowerPro Stealth reporter D300AW.

4. Echipamentul e in intregime al tau sau il iei de la redactie / il inchiriezi?

Echipamentul este al meu.


Accept

5. Ce obiectiv iti e mai drag?

Depinde foarte mult de tipul locaţiei concertului, dar şi de iluminare şi de modul în care vreau să compun imaginea. Dacă am o scenă largă şi o groază de lumini în fundal, cu siguranţă va fi 20-35-ul. Dacă lumina este de intensitate de redusă, şi am nevoie să înghit cât mai multă lumină disponibilă va fi 50 fix-ul. Iar dacă am suficient loc de desfăşurare, tele-ul devine numărul unu.

Dar e o chestiune care depinde de multe variabile, deci nu pot spune că există un favorit. De regulă încerc să cuprind cât mai multe unghiuri, perspective, trecând de la ultra-wide la headshot şi tot ce e între, deci fiecare obiectiv îşi are menirea lui.

6. Daca ai putea sa alegi caracteristici de la mai multe obiective foto si sa creezi "obiectivul perfect", cum ar arata el?

Nu cred că e posibil să creezi un obiectiv perfect, pentru că toate lucrurile au câte un revers, şi sunt cu două tăişuri. Ar fi o contradicţie în termeni şi un Frankenstein tehnic să ai un obiectiv de 14-300mm cu f/1.8 constant şi cu aberaţii cromatice minimale pe toată plaja focală. Aşa ceva ar fi atât de gros, lung şi scump încât nu ai putea nici măcar să îl cumperi, darămite să îl cari.

Obiectivul perfect pentru mine, este exact cel care îl am la mine în momentul show-ului. Cel pe care îl cunosc deja, îi ştiu limitările, dar ştiu cum să trec peste acestea. Poţi obţine rezultate uimitoare şi cu "sticlă ieftină", sau ceva absolut dezastruos cu obiective scumpe. Perfection is what you earn by transforming your limitations into opportunities through imagination. 


Dirty Granny Tales

7. Cel mai fain concert (sau festival) la care ai fost vreodata. (din toate punctele de vedere)

Pentru a răspunde ar trebui să fac câteva categorizări. Ca şi concert indoor, aş opta între Gotan Project (februarie 2011, Zabrze, Polonia) şi Rammstein (noiembrie 2011, Gdańsk, Polonia), fiind două evenimente extraordinare mai ales muzical, dar şi din punctual de vedere al potenţialului fotografic.

Iar ca festival outdoor aş opta între Metalcamp 2008 şi Metalfest Cehia 2011 (din străinătate).

De departe cel mai fain festival românesc însă, în care balansul muzică excelentă/potenţial foto a fost aproape 1:1 rămâne pentru mine DBE3 din Alba-Iulia. Cel puţin pe 2011.

8. In seriile trecute de interviuri vorbeam de concerte cu cea mai buna si cea mai proasta lumina. Ce inseamna, din punctul tau de vedere, lumina buna la un concert? Sau proasta, daca e mai usor prin comparatie.

Pentru mine lumina "bună" poate fi definită ca un balans între luminile de fundal, cele din faţa scenei, şi spotlight, dacă este prezent. Prin acest echilibru înţeleg o cromatică diversă, sprijinită de suficientă lumină alba, încât toată combinaţia de lumini să nu lase descoperită nici o parte a scenei.

Definiţia luminii "proaste" e puţin mai largă. Câteva exemple ar include, monopolul unei singure culori, de regulă foarte puternice ca intensitate, care îţi omoară cam toate detaliile în poza respectivă, lipsa de iluminare a artistului în condiţiile unui fundal foarte bine iluminat, sau invers, fundal nul şi artist iluminat corespunzător (în ambele cazuri, fotografia rezultantă fiind una ştearsă, dezechilibrată şi lipsită de vreo dinamică ).

Binenţeles, sunt categorisiri relative, dată fiind posibilitatea de a  folosi aceste limitări într-un mod creativ, în executarea pozei şi/sau în editarea ei.


Amorphis si Tarja

8. In seriile trecute de interviuri s-a discutat si despre conditii bune sau proaste asigurate de organizatori foto-reporterilor. Ce intelegi prin conditii bune de lucru la un concert?

Depinde mult de tipul de concert. Dacă e vreun eveniment de club, cu o trupă extrem de underground, unde nu te poţi aştepta să vină prea multă lume, implicit nu poţi avea pretenţia nici măcar la pază, care să îţi asigure un minimum de siguranţă. La un concert niscai mai mare, condiţii bune ar fi prezenţa unui photopit cât de cât lărguţ, pază, şi dacă ţine de competenţa organizatorului, atunci lumină bună.

Dacă creştem ştacheta la un concert de stadion copertat/ cort, sau festival mare, condiţii bune ar include şi prezenţa unei locaţii cu acces la  internet pentru presă, campare şi acces separat, participare la conferinţe de presă.

Dar numitor comun la tot spectrul de evenimente ar fi o comunicare bună între fotograf şi organizator, cu prinvinţă la acreditare, reguli foto, şi tot ceea ce priveşte colaborarea în general, atât înainte, cât şi în timpul şi după eveniment. Apreciez de asemenea, photo-pass-uri laminate în detrimentul brăţărilor ieftine de hârtie, ca un semn de respect pentru presă şi rolul său în relaţia public-concert.


Sonata Arctica si Negura Bunget

9. Cu blit sau fara blit? Si daca da, cum si cand il folosesti?

De regulă prefer să trag fără bliţ, dar dacă situaţia o cere, şi îmi este permis, îl folosesc în două moduri:
1) bliţ de umplere, fie el cu capac de difuzie, sau bounced, în cazul în care am artistul prost luminat în detrimentul unui fundal îmbelşugat de lumină. Câteodată poate echilibra poza, în termeni de iluminare generală, şi poate conferi o tranziţie mai lină şi detalii mai multe în zonele de umbră.

2) efect de ghosting: când lumina e foarte slabă, poţi crea un efect fantomatic în jurul artistului, acesta rămânând clar, dar înconjurat de dâre de lumină în mişcare. Tehnic, se foloseşte o diafragmă foarte închisă, flash direct, şi expunere de până la trei secunde.

10. Fotografie "artistica" (alb negru, in miscare, incadrari si unghiuri mai neobisnuite) sau cat mai corecta, dupa toate canoanele tehnicii, coloristicii si incadrarii?

În principiu încerc prin galeria finală a unui eveniment să transmit starea respectivă, printr-o manieră cât mai expresivă cu putiinţă. Sunt câteva principii de care ţin cont, dar prefer să nu mă limitez la formalism fotografic.

Întregul proces creativ e o manieră de a-ţi redefini constant stilul în mici detalii, dar şi în a perfecta caracteristici deja sedimentate în ceea ce te diferenţiază de alţii. Un echilibru între lărgire şi adâncire, ce nu ţine neapărat cont de canoane, ci poate face uz chiar de încălcări ale acestora, realizând astfel contraste stilistice într-un mod creativ.


Behemoth si Gotan project

11. Ti s-a cerut vreodata un portofoliu inainte de a ti se acorda o acreditare foto?

Până acum nu.

12. Faci sau ai facut freelancing (foto, desigur)?

Desigur.

13. Pe langa fotografia de concert, te pasioneaza domeniul si dupa terminarea "orelor de serviciu"? (Adica ai un blog foto, faci fotografie de concept, artistica, ai avut expozitii...samd)

Domeniul fotografic în afara celui de concert îl păstrez diversificat, realizând şi portrete, fotografie conceptuală, dar cel mai mult prefer peisaj şi natură.

Mergând mult pe munte, acest tip de fotografie e  pe locul II după cel de concert. Anul 2011 a adus trei expoziţii LIVE AEONS pe fotografie de concert (OST Mountain fest, Biblioteca Judeţeană Braşov, ARTmania), iar pentru la anul sunt în pregătire încă câteva cu printuri noi, şi încă un proiect ce nu ţine deloc de evenimente live.

Am în vedere şi lansarea site-ului live-aeons.com pentru 2012, deci vor fi multe surprize pentru anul ce vine. Până atunci, se poate vizita doomourner.deviantart.com pentru o galerie best-of actualizată constant de la concerte şi nu numai.

14. Ai un fotograf roman preferat? (in cazul in care nu, se accepta si unul strain)

Ar fi câţiva, da. Printre aceştia s-ar enumera Dan Dinu şi Mihai Moiceanu. Iar din străinătate ar fi Robert Grablewski şi Rafal Nowakowski.


Chick Corea

15. Pe ce site-uri foto obisnuiesti sa te uiti? (pentru inspiratie, tutoriale, tehnica sau doar de dragul artei)?

Am câteva site-uri pe care le vizitez cu regularitate, cum ar fi froknowsphoto.com, kenrockwell.com, nikonrumors.net şi altele.

16. Crezi ca se pot face bani din fotografie in Romania?

Dacă eşti suficient de bun şi ştii să îţi faci reclamă corespunzătoare, plus cu contactele necesare, se pot face multe, inclusiv bani. Depinde şi de ce fel de fotografie vorbim, desigur.

17. Un sfat pentru incepatori sau aspirantii la pozitia de a fi fotograf de concert?

Să pună mult suflet în ceea ce fac, indiferent de echipament,şi să persevereze, indiferent cât de greu ar părea la început. Să nu se plafoneze sau să devină auto-suficienţi când sunt "pe picioarele proprii". Să experimenteze cât se poate de mult, căci altfel nu au cum să evolueze sau să îşi creeze un stil propriu. Şi să nu uite niciodată de unde au plecat.


Saxon

Nota: toate fotografiile sunt (c) Victor Cristescu, publicate cu acordul sau.