Fluturii sunt liberi - Teatru pentru tineri

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Fluturii sunt liberi, piesa de teatru scrisa de dramaturgul Leonard Gershe, reia ideea independentei, idee care fascineaza si ingrozeste deopotriva tinerii de pe bancile liceului sau ale facultatii. Piesa ar putea fi numita o comedie romantica, dar sfarsitul este unul dulce-amarui.

Indiferent daca faceti parte din categoria celor care au plecat, vor sa plece sau le este frica sa plece din casa in care ati copilarit, va va fi destul de usor sa va identificati cu personajele acestei piese. Fluturii sunt liberi este un episod din viata a patru oameni, comuni, usor de "citit".  

Piesa s-a pus in scena la Teatrul Foarte Mic, locatie care incurajeaza formarea unei legaturi mai puternice intre actori si spectatori... sau mai bine spus intre actori si voyeuri. Pentru ca aceasta este senzatia pe care ti-o provoaca vizionarea piesei intr-un teatru precum acesta, unde actorii nu se afla pe o scena deasupra ta, ci la nivelul tau, la cativa metri in fata ta. Spectatorul patrunde in caminul cuiva pentru a-i asculta povestea.

Acel cineva este Don. El este orb si locuieste singur. Don are o vecina. Pe vecina o cheama Jill. Jill da buzna peste Don, in cautare de cafea si conversatie. La inceput ea nici nu-si da seama ca este orb. Pe masura ce ajunge sa-l cunoasca, isi da seama ca-l admira pentru curajul sau.

O glumita aici, un flirt acolo... cei doi ajung sa se cunoasca intim. A doua zi de dimineata, mama lui Don, doamna Parker, trece pe la el in vizita si incepe un duel psihologic de proportii, mama versus amanta, siguranta vs libertate. Asa fac mamele, nu?

Povestea este simpla, dar in simplitatea ei se afla secretul. Mesajul este bineinteles sa te bucuri de viata, sa fii liber, dar prin prisma sfaturilor intelepte oferite de doamna Parker si a greselilor facute de Jill, ne dam seama ca nu ar trebui sa te lasi orbit de aceasta dorinta de a fi liber. In alte cuvinte, nu lasa fuga dupa libertate sa devina o alta forma de control.

Dialogurile intre actori sunt presarate cu replici amuzante si one-liners. Vlad Logigan (Don) ofera o interpretare inteligenta si sarmanta. A reusit sa stapaneasca manierismele si gesturile persoanelor nevazatoare. Interpretarea lui a scos cele mai multe rasete... Si cine spune ca actorii nu pot sa improvizeze, sigur ar ramane surprins daca ar fi asistat la urmatorul moment.

In timpul unei scene care necesita ca ambii actorii sa ramana tacuti, un mobil a inceput sa cante zgomotos in sala. Don se indreapta catre Jill si intreaba surprins: 'Ai mobil?" la care Jill raspunde expeditiv: "Nu... o fi din vecini".

Apropo de Jill. Actrita care interpreteaza personajul, Andreea Samson, este simpatica, agitata si foarte vorbareata. Doamna Baker este interpretata de Andreea Gramosteanu, care primele 15 minute nu face altceva decat sa rada foarte nervos. Intr-un final il avem pe Radu Iacoban, care-l interpreteaza pe amicul regizor al lui Jill, un personaj exagerat, dus cu pluta, care acapareaza toata atentia si in mod categoric, te va face sa razi.

Piesa contine umor, dar si multe discutii despre sentimente, libertate, parinti si crize de identitate. Marea problema pe care am avut-o cu piesa este ca pur si simplu nu am vazut o atractie cat de cat veridica intre cele doua personaje principale. Trebuia sa ma fortez sa cred ca cei doi ajung in pat dupa o conversatie de 40 de minute.

Nu avem de-a face cu Shakespeare aici, dar daca vrei sa petreci doua ore in compania unor oameni simpatici, cu probleme legate de identitate, poti sa mergi sa vezi Fluturii sunt liberi.




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera