Film: Triaj (Triage)
They talk of free will, but we are all just homing pigeons in the end.
Triaj este o coproductie Irlanda, Spania, Belgia, Franta, cu un Colin Farrell in forma in rolul fotoreporterului de razboi Mark Walsh. Ce trebuie sa stiti de la bun inceput este ca Triaj nu este un film de actiune, asa cum multi erau tentati sa creada din nu stiu ce motive, iar dupa ce au vazut filmul au fost dezamagiti si plictisiti. Nu o sa vedeti un Colin Farrell dur si macho, dimpotriva.
Povestea din film este plasata in 1988, cand doi fotoreporteri irlandezi, Mark si David (Jamie Sives), pleaca pe frontul din Kurdistan pentru a obtine imagini graitoare/socante ale conflictului dintre kurzi si irakieni. Cei doi sunt firi diferite si, de asemenea, sunt manati de ambitii diferite. Asa cum observa la un moment dat Elena (Paz Vega), sotia lui Mark, David surprindea in fotografiile sale numai lucruri frumoase, pline de speranta, pe cand Mark era mai atras de lucrurile morbide.
Cei doi ajung intr-o tabara kurda, in care doctorul Talzani (jucat excelent de Branko Djuric), datorita lipsei de medicamente si echipament medical, isi triaza pacientii in functie de gravitatea ranilor - cei cu rani superficiale si care necesita ingrijiri medicale minime, primesc un biletele galben, cei raniti mai grav primesc biletelul albastru, ceea ce inseamna ca vor fi eutanasiati prin impuscare, chiar de catre doctor.
Mark este fascinat de sordidul situatiei, David este oripilat, iar cand un atac irakian devine iminent, cei doi trag in directii diferite: Mark vrea sa ramana si sa fotografieze totul, David vrea sa se intoarca inapoi la sotia sa insarcinata si sa se reprofileze - "I'm going to be a fashion photographer after this".
Drumurile celor doi se despart in acest punct, iar Mark ajunge pe masa doctorului Talzani, avand emotii in ceea ce priveste biletelul pe care-l va primi. Intors acasa, Mark afla ca David nu a mai ajuns inapoi.
Mark este atat de traumatizat de experienta din Kurdistan incat ramane paralizat pe o parte, iar doctorii spun ca paralizia lui este un pe fond psihic. Sotia sa il cheama in ajutor pe bunicul sau, genialul psihiatru Joaquin Morales (Christopher Lee, care si la varsta de 87 de ani reuseste un tour-de-force superb), care fara lipsa de modestie declara: "Of course I can help him. I can help anyone." Si are dreptate, caci incetul cu incetul, Mark reuseste sa se deblocheze si sa-si dea seama ca trauma lui are legatura cu prietenul sau, David.
Anul trecut, americanii au bifat deja doua filme care abordeaza cam acelasi subiect (a efectului pe care il are razboiul asupra psihicului celor implicati): premiatul The Hurt Locker si Brothers, cel din urma fiind mult mai apropiat de subiectul din Triaj. Traumele psihologice pe care le naste razboiul au facut subiectul a nenumarate filme, insa Triaj isi propune sa dezbata si faptul ca in razboi liberul arbitru nu prea exista, dar si sa schimbe un pic accentul pus (parca) doar pe traumele soldatilor - pana la urma reporterii si fotoreporterii spun/transmit mai departe povestile conflictelor, iar mesajele pe care le poarta cu ei au si ele greutatea si incarcatura lor traumatizanta.
In The Hurt Locker, razboiul era un drog pentru William James (The rush of battle is often a potent and lethal addiction, for war is a drug), si in Triaj, Mark este alimentat de aceeasi nevoie iresponsabila de adrenalina, insa, de aceasta data, sfarsitul nu este atat de optimist/"eroic" ca in filmul american.
Click aici pentru a vedea unde ruleaza Triaj
Triaj este o coproductie Irlanda, Spania, Belgia, Franta, cu un Colin Farrell in forma in rolul fotoreporterului de razboi Mark Walsh. Ce trebuie sa stiti de la bun inceput este ca Triaj nu este un film de actiune, asa cum multi erau tentati sa creada din nu stiu ce motive, iar dupa ce au vazut filmul au fost dezamagiti si plictisiti. Nu o sa vedeti un Colin Farrell dur si macho, dimpotriva.
Povestea din film este plasata in 1988, cand doi fotoreporteri irlandezi, Mark si David (Jamie Sives), pleaca pe frontul din Kurdistan pentru a obtine imagini graitoare/socante ale conflictului dintre kurzi si irakieni. Cei doi sunt firi diferite si, de asemenea, sunt manati de ambitii diferite. Asa cum observa la un moment dat Elena (Paz Vega), sotia lui Mark, David surprindea in fotografiile sale numai lucruri frumoase, pline de speranta, pe cand Mark era mai atras de lucrurile morbide.
Cei doi ajung intr-o tabara kurda, in care doctorul Talzani (jucat excelent de Branko Djuric), datorita lipsei de medicamente si echipament medical, isi triaza pacientii in functie de gravitatea ranilor - cei cu rani superficiale si care necesita ingrijiri medicale minime, primesc un biletele galben, cei raniti mai grav primesc biletelul albastru, ceea ce inseamna ca vor fi eutanasiati prin impuscare, chiar de catre doctor.
Mark este fascinat de sordidul situatiei, David este oripilat, iar cand un atac irakian devine iminent, cei doi trag in directii diferite: Mark vrea sa ramana si sa fotografieze totul, David vrea sa se intoarca inapoi la sotia sa insarcinata si sa se reprofileze - "I'm going to be a fashion photographer after this".
Drumurile celor doi se despart in acest punct, iar Mark ajunge pe masa doctorului Talzani, avand emotii in ceea ce priveste biletelul pe care-l va primi. Intors acasa, Mark afla ca David nu a mai ajuns inapoi.
Mark este atat de traumatizat de experienta din Kurdistan incat ramane paralizat pe o parte, iar doctorii spun ca paralizia lui este un pe fond psihic. Sotia sa il cheama in ajutor pe bunicul sau, genialul psihiatru Joaquin Morales (Christopher Lee, care si la varsta de 87 de ani reuseste un tour-de-force superb), care fara lipsa de modestie declara: "Of course I can help him. I can help anyone." Si are dreptate, caci incetul cu incetul, Mark reuseste sa se deblocheze si sa-si dea seama ca trauma lui are legatura cu prietenul sau, David.
Anul trecut, americanii au bifat deja doua filme care abordeaza cam acelasi subiect (a efectului pe care il are razboiul asupra psihicului celor implicati): premiatul The Hurt Locker si Brothers, cel din urma fiind mult mai apropiat de subiectul din Triaj. Traumele psihologice pe care le naste razboiul au facut subiectul a nenumarate filme, insa Triaj isi propune sa dezbata si faptul ca in razboi liberul arbitru nu prea exista, dar si sa schimbe un pic accentul pus (parca) doar pe traumele soldatilor - pana la urma reporterii si fotoreporterii spun/transmit mai departe povestile conflictelor, iar mesajele pe care le poarta cu ei au si ele greutatea si incarcatura lor traumatizanta.
In The Hurt Locker, razboiul era un drog pentru William James (The rush of battle is often a potent and lethal addiction, for war is a drug), si in Triaj, Mark este alimentat de aceeasi nevoie iresponsabila de adrenalina, insa, de aceasta data, sfarsitul nu este atat de optimist/"eroic" ca in filmul american.
Click aici pentru a vedea unde ruleaza Triaj
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Bar: Gara Lipscani Triaj
De curand ne-am gandit cum am putea schimba Gara de Nord si, din coincidenta sau nu, aseara am ajuns intr-o gara aproape proaspata in Centrul Vechi . De aproximativ 3...
The Fighter va avea o singura continuare
Mark Wahlberg nu va mai face decat o singura continuare a filmului The Fighter , productie ce s-a soldat cu doua statuete la editia de anul acesta a Oscarurilor ....
Falling hazard: Locuri de dat cu capu' sau cu fundu'
Fara vreun motiv anume, azi facem o lista cu locuri de dat cu capul sau cu fundul. Adica locuri gandite nu tocmai bine de arhitect, in care poti, daca...
Pe scurt: Joi, 2 Iulie
Medicul legist care l-a examinat pe David Carradine a ajuns la concluzia ca actorul a murit asfixiat. De asemenea, modul in care a fost legat a dus la concluzia ca...
Videoclip nou de la Mark One si Cheloo – Crazy As Fuck
Nu stiu de ce, dar colaborarile dintre Mark One si Cheloo sunt foarte, foarte slabe. Si nu inteleg de ce persista. Zilele trecute a mai aparut un videoclip pentru o...
Tu ce parere ai?