Film: The Mist

Stephen King reuneste doua calitatati intalnite impreuna mai rar decat s-ar crede: este in acelasi timp un autor de succes si unul prolific, asa ca doar best-sellerurile sale probabil ca ar umple un raft de biblioteca. In mod firesc, nici ecranizarile romanelor sale nu sunt putine, unele dintre ele fiind chiar capodopere (vezi The Shining).

The Mist, film facut dupa romanul cu acelasi nume al maestrului horror, nu este nici pe departe o capodopera; de altfel, nici nu isi propune asa un obiectiv ambitios. Din pacate, insa, The Mist nu reuseste sa fie nici ceea ce chiar se doreste a fi, adica un horror lejer si distractiv, pretext pentru mancat popcorn si o seara nesolicitanta in oras. Din nou din pacate, nu este nici chiar atat de prost incat sa treaca in zona camp, a filmelor distractive tocmai pentru cat sunt de proaste. Ceea ce ramane este un film plictisitor, plin de clisee prost executate, pe care l-am mai vazut, secventa cu secventa, in mai toate productiile de gen. Sa ma explic.

Premiza filmului este arhicunoscutul scenariu al experimentului scapat de sub control, de data aceasta intr-o varianta suspect de apropiata de a jocului Half Life: intr-un complex militar secret se efectueaza cercetari asupra calatoriilor interdimensionale (sau ceva in genul acesta, oricum n-are importanta), care, in mod inevitabil, se termina rau, eliberand o hoarda de creaturi nepamantene asupra pasnicului orasel din apropiere. Carcalacii spatiali calatoresc infasurati intr-o ceata densa si laptoasa care se lasa peste localitate, astfel incat aparitiile lor fragmentare sa fie inca si mai inspaimantatoare (Dumnezeule, ce este chestia aia, nu vad nimic!).

Eroul principal este un artist plastic cu fizic de soldat universal pe nume David Drayton (Thomas Jane) pe care pogorarea cetii letale il gaseste blocat intr-un supermarket, impreuna cu o buna parte din populatia oraselului. De aici, filmul vireaza puternic inspre cliseul supravietuitorilor-incoltiti-intr-un-centru-comercial, in maniera filmelor clasice cu zombi, numai ca de o maniera ingrozitor de previzibila si plina de stereotipuri prost integrate in poveste (fanatica religioasa care prevesteste apocalipsa este atat de neverosimila si de exagerata incat distruge orice urma de credibilitate a tensiunii psihologice dintre asediati).

Creaturile (pentru a ajunge la miezul problemei) sunt decente si la standardele actuale ale Hollywoodului, cu exceptia startului fals dat macelului de catre niste tentacule carnivore care nu pareau a fi prinse de vreun trup anume. Gandaci monstruosi, pterodactili, creaturi cu sase picioare mari cat un petrolier - fauna e completa, chiar daca neoriginala. Masacrul in sine nu e foarte sangeros, insa amatorii de organe interne umane vor vedea destule trupuri sfartecate si membre despartite de trunchi pentru a se declara multumiti. Scenariul profita de inevitabilul rating R (parental advisory) pentru a strecura si cateva injuraturi lipsite de convingere, care din gura cliseelor ambulante care servesc de personaje in The Mist reusesc doar sa sune inutil si stangaci.

Tragand linie, The Mist este un film prost, care merita vazut doar daca va plac foarte mult (dar foarte, foarte mult) carcalacii CGI si actorii principali ca in filmele de actiune din anii '80. Nici nu mai amintesc de finalul stupid care incearca sa introduca in ultimele 5 minute ale filmului o nota dramatica, imprumutand un binecunoscut motiv din tragedia greaca si trasplantandu-l intr-o Middle America bantuita de monstri. Un esec pe toate planurile.

Castiga una dintre cele cinci invitatii duble la The Mist oferite de Hollywood Multiplex completand quizul de aici.