Film: Surogate

Jonathan Mostow l-a scos pe Bruce Willis de la naftalina pentru ca acesta sa salveze inca o data lumea intr-un film care are gust de Matrix si miros de Second Life: Surogate. Prima data cand pe ecran a aparut Willis am izbucnit in ras, pentru ca este machiat, dat cu fond de ten, are pe cap o peruca ce pare freza lui Donald Trump si se misca de parca i-ar fi intrat o albina in fund. In mod evident este vorba de clona sa robotizata, care incearca sa arate perfect, iar impreuna cu partenera sa blondina, Radha Mitchell, cei formeaza un cuplu FBI a la Ken&Barbie.

Lumea prezentata de Surogate a evoluat atat de mult incat pe strazi nu mai umbla oameni in carne si oase, ci robotei cu infatisari de fotomodele si controlati de oamenii aflati intr-o stare deplorabila, conectati la niste aparate a la cele din Johnny Mnemonic, ce nu-si parasesc apartamentele nici pentru a duce gunoiul. E un Second Life sau Sims la un alt nivel, similar cu cel din Gamer.    

Dar chiar daca la inceput totul pare perfect (rata criminalitatii a scazut la aproape zero, un lucru normal din moment ce oamenii nu mai interactioneaza intre ei, insa e curios cum se reproduc...) life in plastic is not fantastic. Un nou tip de arma incepe sa faca ravagii in "Stepford city", o arma care prajeste atat surogatul, cat si utilizatorul, iar Willis is on the case.    



In mod previzibil, se va descoperi ca la mijloc este vorba de o conspiratie care ar putea distruge omenirea. Willis este la un pas de a fi prajit dupa o scena rupta parca din Terminator meets Spiderman, iar clona lui este distrusa, asa ca se vede nevoit sa-si paraseasca "carapacea" si sa incerce sa rezolve cazul in carne si oase, confruntandu-se cu muschi atrofiati si atacuri de panica. Willis cel real si in pijamale este chel, cu barba si cu o expresie obosita, opusul clonei sale, dar totusi ii sta mai bine fara fond de ten si peruca.

Willis isi face rolul sau clasic de Die Hard, plin de vanatai, sange si schiopatand, insa de aceasta data nu mai trece prin film cu zambetul sau smecher in coltul gurii, ci mai degraba cu o expresie de dezgust fata de surogate si de masinarii, chiar daca pana nu demult era si el un simplu utilizator. In fine, Willis este Willis, deci carismatic si placut.      

Filmul in sine nu este nici nemaipomenit, nici execrabil. Regia si scenariul lasa destul de mult de dorit, dar actorii joaca destul de ok. Una peste alta, Surogate este destul de placut, pentru ca, desi e plin de clisee, are si foarte multe idei bune, insa duse pana la jumatate. Daca s-ar mai fi lucrat la scenariu, Surogate ar fi putut iesi un film foarte ok, comparabil cu Matrix, nu cu o poveste absolut superficiala si care nu se justifica in multe momente. Enjoyable, dar nu memorabil.  

Click aici pentru a vedea unde ruleaza