Film: Omul-Lup (The Wolfman)

Parca niciodata n-au fost mai la moda vampirii si varcolacii ca in ultima perioada, cel putin in cinematografie. Unul din trei filme care apar pe marile ecrane este cu personaje cu colti care alearga dupa oameni obisnuiti fie pentru a le suge sangele, fie pentru a-i rupe in bucati. Iar atunci cand nu e vorba de vampiri&varcolaci, avem de-a face cu zombies. In timp ce multi regizori incearca sa importe aceste personaje in contemporaneitate in povesti de dragoste cu pusti/pustoaice emo, mai exista si unii care risca cate un remake, cum se intampla in cazul Omului-Lup al lui Joe Johnston, dupa filmul horror clasic din 1941. 

Povestea nu difera foarte mult de cea originala. Lawrence Talbot (Benicio Del Toro) s-a tinut toata viata departe de locurile natale, amintirile sale din copilarie nefiind foarte fericite. O scrisoare de la logodnica fratelui sau (Emily Blunt), in care aceasta ii scrie ca fratele sau a disparut, il face pe Lawrence sa se intoarca in Blackmoor. Cand acesta descopera cadavrul sfasiat al fratelui sau incepe o investigatie pe cont propriu despre creatura misterioasa ce se ascunde in paduri si ii vaneaza pe localnici in noptile cu luna plina.

Relatia lui Lawrence cu tatal sau, Sir John Talbot (Anthony Hopkins), este una cum nu se poate mai rece. Casa natala este plina de animale impaiate, dat fiind ca tatal sau era un vanator renumit, iar misterul bestiei din paduri se invarte si in jurul domeniilor si al vanatorului Talbot. In ancheta sa, Lawrence se intalneste cu o satra de tigani (care schimba cateva replici in romana - Din cauza lui multi vor avea de suferit.), cu gloante de argint, iar in noaptea cu luna plina, cu bestia insasi care aproape il omoara. Si cum ce nu te omoara te face mai puternic, Lawrence va incepe sa simta pe pielea lui cum e sa-ti creasca colti, gheare si blana.  



Remake-ul este unul foarte reusit, pastrand foarte bine atmosfera de horror gothic, dar condimentat cu mai multe scene sangeroase. La acest capitol contribuie foarte mult costumele excelent realizate, efectele speciale care le imbina pe cele digitale cu cele clasice - in multe dintre scene Benicio Del Toro poarta un costum greoi de varcolac -, locatiile bine alese care redau atmosfera victoriana, dar mai ales actorii care joaca impecabil.  

Anthony Hopkins in rolul unui Sir John Talbot rece, fara remuscari, pe care nu-l clinteste nimic ii ofera lui Benicio Del Toro background-ul necesar pentru ca acesta sa straluceasca in rolul fiului bantuit de un trecut violent si de demoni interiori - Never look back, the past is a wilderness of horrors, ii spune tatal fiului.

Emily Blunt intra foarte bine in pielea logodnicei in doliu, atrasa de fratele logodnicului raposat, inspaimantata, dar in acelasi timp fascinata de latura misterelor intunecate ale familiei Talbot. Ca bonus, pe langa acest trio de actori foarte buni, il mai avem si pe Hugo Weaving in rolul detectivului de la Scotland Yard, calculat si rational, care il vaneaza pe Lawrence (intr-un rol care aduce un pic aminte de agentul Smith din Matrix).

Din toate motivele de mai sus, Omul-Lup este de neratat pentru iubitorii genului, dar si pentru cei care vor sa fie infircosati in maniera clasica, cand e luna plina si te-ai simti mai in siguranta daca popcornul pe care-l tii in mana ar fi un pumn de gloante de argint.  

Click aici pentru a vedea unde ruleaza Omul-Lup (The Wolfman)