Film: Numere Fatale (Knowing)

M-am dus la Numere Fatale cu asteptari destul de mari deoarece stiam de alte filme ale aceluiasi regizor, Alex Proyas, care-mi placusera foarte mult (The Crow si Dark City). Din pacate am fost dezamagita. Povestea evolueaza intr-un ritm foarte bun, esti atras repede in ea, problema este ca nu ajunge nicaieri relevant.

Deci Nicolas Cage este un profesor de astrofizica al carui fiu vine acasa cu o scrisoare ingropata in curtea scolii sale in urma cu 50 de ani. Pe hartia respectiva este trecut un lung sir de numere, pe care profesorul le identifica drept date pentru cele mai mari accidente care au avut loc in acei 50 de ani. Usor de inteles, he's freaked out. Urmeaza vreo cateva tentative esuate de a preveni aceste dezastre.



Nicolas Cage este un om mare dar nici macar el nu poate opri un avion sa se prabuseasca cu privirea melancolica. In afara de aceasta premisa care in sine ar fi destul de interesanta, in film mai ai de-a face cu oameni dubiosi si albinosi care-l urmaresc pe fiul lui Nicolas Cage. De ce? Nu aflam decat abia la final.

Final care m-a dezamagit nespus din motive pe care nu vreau sa le povestesc, dar cert este ca filmul a inceput foarte interesant, se intampla multe lucruri nebunesti care nu au nici un sens dar ramai cu filmul in speranta ca macar la final va avea sens. Slabe sanse.

Si totusi 3 sferturi din film recunosc ca m-am uitat captivata, asta deoarece Proyas ramane un regizor bun si cred ca a facut cel mai bun film pe care putea sa-l faca... cu scenariul slabut pe care l-a avut la dispozitie. Nicolas Cage joaca intr-un mod acceptabil, care-l imita practic pe Tom Hanks in Codul lui Da Vinci si Angels & Demons.

Knowing l-as recomanda pentru fanii filmelor lui M. Night Shyamalan, pentru ca se instaleaza acelasi gen de atmosfera foarte creepy. Dar per total, ar fi putut fi un film mult mai memroabil decat este de fapt.

Click aici sa vezi unde ruleaza Knowing