Film: Hitman - Rau necesar
Cand am inceput sa ma uit la Hitman ma gandeam la un singur lucru: "I wanna f@#k Timothy Olyphant." Cand am terminat sa ma uit la Hitman ma gandeam: "I wanna f@#k Timothy Olyphant... dar filmul asta este prost rau". Hitman este bazat pe un joc de calculator foarte distractiv prin urmare nu exista nici un motiv pentru care filmul sa nu fie distractiv. Doar ca... nu prea este. Daca nu esti o fata care nutreste speranta sa aiba intr-o zi relatii intime cu Timothy Olyphant.
Pentru restul spectatorilor, filmul sfideaza orice realitate, chiar si cinematografica. Personajul principal, Agentul 47, face parte dintr-o agentie super-secreta care creste copii de mici pentru a-i transforma in asasini perfecti. Nu prea intelegi cum vine treaba cu super secreta din moment ce asasinii lor sunt complet cheli, au un cod de bare tatuat pe ceafa si organizatia isi pune logo-ul peste tot. Nu m-as mira sa vad ca 47 avea pasta de dinti pe care era trecut logo-ul organizatiei supersecrete.
Da, inteleg ca acestea sunt elemente din joc, dar daca vrei sa faci o tranzitie catre film, ar fi bine sa faci unele compromisuri pentru ca povestea sa fie cat de cat realista. Mai ales daca vrei sa ai un film demn de luat in serios (ceea ce se intampla foarte rar in cazul filmelor bazate pe jocuri).
De aici incolo povestea se aseamana cu cea din Soldier, pelicula aceea mediocra cu Kurt Russel. Agentul 47 este implicat intr-o conspiratie politica. Este angajat sa-l ucida pe presedintele Rusiei dar de aici se porneste o intreaga afacere super complicata (care implica politia rusa, fratele presedintelui, organizatia supersecreta etc), ca nu-ti mai dai seama cine a angajat pe cine ca sa omoare pe care idiot.
Agentul 47 are deci ocazia sa se dezvaluie pe sine ca pe un suflet gentil si sa demonstreze lumii ca si lui ii pasa, damnit. Asta in timp ce o prostituata rusoaica se da tot timpul la el si el priveste impasibil. Cica ar trebui sa credem ca se indragosteste dar niciodata nu se poarta de parca ar avea ceva sentimente. Sigur, se va spune ca asta il face sa para cool. Mie mi se pare ca-l face prost si rece pe deasupra.
De ce sa ne pese ca omul asta vrea sa plece din Organizatie? De ce sa ne pese ca lumea vrea sa-l ucida? Personajul nu este dezvoltat deloc si faptul ca este bazat pe un personaj de joc pe calculator nu mi se pare o scuza buna. Poti sa faci un film bun, indiferent de la materialul de la care pornesti. Poti sa ai un personaj bun, chiar daca nu zice mare lucru. Uite doar ce au facut cu Arnold!
"I feel pretty... oh so pretty..."
Scenele de actiune sunt putine la numar si nu sunt genul care sa te ia pe sus si sa te faca sa uiti de faptul ca personajele nu sunt deloc dezvoltate iar povestea este un rahat. Are loc o lupta interesanta cu sabiile si un macel intr-un club de dans. 47 da dovada chiar de meticulozitate si creativitate in felul in care scapa de urmaritori/tinte, dar parca nu este de ajuns. Adica, Hitman trebuia sa fie un film de rangul lui Casino Royale, nu o clona pentru Soldatul. Mai bine ma uitam la Leon.
Se vad unele urme ale potentialului filmului. In primul rand, Olyphant, care oricum are un aer intunecat (vezi Deadwood). Nu este cel mai bun luptator din lume dar este destul de priceput, mai ales ca trebuie sa se lupte cu tot felul de costume pe el. A doua mare bila alba este Olga Kurylenko, un fost model care arata foarte foarte bine si petrece mai mult de jumatate din film goala.
Cred ca asta voia si regizorul, Xavier Gens. De fiecare data cand filmul devine PREA prost, publicul masculin o sa vada o rusoaica (ucraineanca de fapt) dezbracata si o sa-si zica: 'Eh, cred ca mai pot sa ma uit vreo 5 minute la filmul asta". Fanii jocului vor fi rasplatiti pentru loialitate cu o scena in care doi pustani dintr-un hotel se joaca chiar jocul cu pricina, in momentul in care 47 le sare prin fereastra.
In ciuda tuturor problemelor, mi-a placut Hitman tocmai pentru ca este unul dintre acele filme atat de proaste ca devine bun (daca stii cum sa-l abordezi). Sigur se vor gasi niste baietei care sa-l ia in serios si sa le placa, aflandu-se la varsta la care invata sa se barbiereasca. Bine macar ca nu este regizat de Uwe Boll.
Sursa foto
Pentru restul spectatorilor, filmul sfideaza orice realitate, chiar si cinematografica. Personajul principal, Agentul 47, face parte dintr-o agentie super-secreta care creste copii de mici pentru a-i transforma in asasini perfecti. Nu prea intelegi cum vine treaba cu super secreta din moment ce asasinii lor sunt complet cheli, au un cod de bare tatuat pe ceafa si organizatia isi pune logo-ul peste tot. Nu m-as mira sa vad ca 47 avea pasta de dinti pe care era trecut logo-ul organizatiei supersecrete.
Da, inteleg ca acestea sunt elemente din joc, dar daca vrei sa faci o tranzitie catre film, ar fi bine sa faci unele compromisuri pentru ca povestea sa fie cat de cat realista. Mai ales daca vrei sa ai un film demn de luat in serios (ceea ce se intampla foarte rar in cazul filmelor bazate pe jocuri).
De aici incolo povestea se aseamana cu cea din Soldier, pelicula aceea mediocra cu Kurt Russel. Agentul 47 este implicat intr-o conspiratie politica. Este angajat sa-l ucida pe presedintele Rusiei dar de aici se porneste o intreaga afacere super complicata (care implica politia rusa, fratele presedintelui, organizatia supersecreta etc), ca nu-ti mai dai seama cine a angajat pe cine ca sa omoare pe care idiot.
Agentul 47 are deci ocazia sa se dezvaluie pe sine ca pe un suflet gentil si sa demonstreze lumii ca si lui ii pasa, damnit. Asta in timp ce o prostituata rusoaica se da tot timpul la el si el priveste impasibil. Cica ar trebui sa credem ca se indragosteste dar niciodata nu se poarta de parca ar avea ceva sentimente. Sigur, se va spune ca asta il face sa para cool. Mie mi se pare ca-l face prost si rece pe deasupra.
De ce sa ne pese ca omul asta vrea sa plece din Organizatie? De ce sa ne pese ca lumea vrea sa-l ucida? Personajul nu este dezvoltat deloc si faptul ca este bazat pe un personaj de joc pe calculator nu mi se pare o scuza buna. Poti sa faci un film bun, indiferent de la materialul de la care pornesti. Poti sa ai un personaj bun, chiar daca nu zice mare lucru. Uite doar ce au facut cu Arnold!
"I feel pretty... oh so pretty..."
Scenele de actiune sunt putine la numar si nu sunt genul care sa te ia pe sus si sa te faca sa uiti de faptul ca personajele nu sunt deloc dezvoltate iar povestea este un rahat. Are loc o lupta interesanta cu sabiile si un macel intr-un club de dans. 47 da dovada chiar de meticulozitate si creativitate in felul in care scapa de urmaritori/tinte, dar parca nu este de ajuns. Adica, Hitman trebuia sa fie un film de rangul lui Casino Royale, nu o clona pentru Soldatul. Mai bine ma uitam la Leon.
Se vad unele urme ale potentialului filmului. In primul rand, Olyphant, care oricum are un aer intunecat (vezi Deadwood). Nu este cel mai bun luptator din lume dar este destul de priceput, mai ales ca trebuie sa se lupte cu tot felul de costume pe el. A doua mare bila alba este Olga Kurylenko, un fost model care arata foarte foarte bine si petrece mai mult de jumatate din film goala.
Cred ca asta voia si regizorul, Xavier Gens. De fiecare data cand filmul devine PREA prost, publicul masculin o sa vada o rusoaica (ucraineanca de fapt) dezbracata si o sa-si zica: 'Eh, cred ca mai pot sa ma uit vreo 5 minute la filmul asta". Fanii jocului vor fi rasplatiti pentru loialitate cu o scena in care doi pustani dintr-un hotel se joaca chiar jocul cu pricina, in momentul in care 47 le sare prin fereastra.
In ciuda tuturor problemelor, mi-a placut Hitman tocmai pentru ca este unul dintre acele filme atat de proaste ca devine bun (daca stii cum sa-l abordezi). Sigur se vor gasi niste baietei care sa-l ia in serios si sa le placa, aflandu-se la varsta la care invata sa se barbiereasca. Bine macar ca nu este regizat de Uwe Boll.
Sursa foto
Comentariu nou
In sfarsit o cronica cu care sunt de perfect acord !( Incepand cu prima fraza si terminand cu ultima )
shz
SHZZZ
shzzzz
SHZZZ
SHZZZ
SHZZZ
shzz
shzzz