Film: Elizabeth reloaded

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Elizabeth: The golden age (2007): Afisul anunta artisti foarte buni si un regal vizual: la final, afisul mi-a placut mai mult decat filmul. Blanchett a fost buna, Jeoffrey Rush bun ca de obicei, Clive Owen doar good looks si-atat; in cazul lui poate fi vina regizorului care i-a subtiat personajul, astfel incat Sir Walter Raleigh ajunge doar un aventurier care cucereste prin exotism, nu prin puterea cuvantului sau printr-o personalitate fermecatoare. El nu este un companion pentru regina sau un pseudo-iubit, ci un personaj efemer, un fel de bagaret in seama in istorie.

M-a surprins ca acelasi regizor (Shekhar Kapur) vine de data asta cu o viziune trasa de par asupra unui personaj istoric pe care l-a ‘exploatat’ cinematografic mult mai interesant prima data (Elizabeth, the Virgin Queen, 1998) .  

Am vazut in Elizabeth: The Golden Age (2007) o melodrama care se-apropie de soap-opera si telenovela.

Filmul incepe cu cateva replici spirituale, dupa care renunta cu totul la acest stil, oferind in schimb o vizune contrafacuta a reginei: cand luptatoare ca Jeanne D’Arc, cand sfanta aureolata si iluminata. O combinatie mai degraba kitsch.

Episodul dansului dintre Bess Throckmorton si Walter Raleigh se anunta interesant din punct de vedere psihologic, insa a fost tratat fara pic de finete, in urma acestui episod Elizabeth aparand ca o regina inclinata mai mult spre trairi vicariale decat spre introvertire si sacrificiu demn.

Incercand sa exploreze umanitatea si feminitatea lui Elizabeth (dictata si de istorie dar si de liberul ei arbitru) regizorul cade in plasa cliseelor hollywoodiene si transforma o figura istorica plina de personalitate intr-o aparitie neconvingatoare.

Cadrele filmate de sus (din tavanul catedralelor, de dupa paravane si arcade) vin ca o intrupare a ideii ca Elizabeth este urmarita de o prezenta dominatoare (istoria, divinitatea) careia i-ar fi victima. Dar transformarea lui Elizabeth in regina-victima nu se opreste aici.

Dezlantuirea reginei cand afla ca Bess poarta copilul lui Walter Raleigh este o scena demna de o telenovela: vedem o Elizabeth fara auto-control, deloc englezoaica. Replica lui Raleigh a fost clar scrisa pentru alt film, unul cu machomen si femei isterice: “nu sunteti regina pe care vreau sa o slujesc”; n-are nici o urma de finete sau de introspectie psihologica.

Kate Blanchett cu parul strans la spate sau tunsa scurt aminteste insa de femmes fatales ale anilor '30-'40; pare o imagine din alt timp, si nu una de secol 16. Prea multe suprapuneri de imagini ale lui Elizabeth fac filmul incoerent si fara substanta.

Imaginea calului care sare peste bord si pe care mai tarziu il vedem si innotand prin apa, filmat (spectaculos, intr-adevar) de sub crupa, vine nenatural in film; este voita si artificiala, mai ales dupa ca toata imagistica de lupta aminteste mai degraba de un film de aventuri pentru pre-adolescenti. In acelasi registru adolescentin se inscriu si urmatoarele scene: Clive Owen, agatat de vas, scrutand Armada si-apoi plonjand vijelios in apa, Elizabeth despletita, postata la margine de stanca (vederea spre mare& Armada e asigurata din decor).

Per total, un film care nu face nici cinema, nici istorie: kitsch-ul iese la iveala de dupa costumele si decorurile “flamboyant”. Ramai in minte nu cu portretul unei regine puternice, ci cu imaginea perucii ei impecabile.




1 comentariu

Film: Elizabeth reloaded
Patrick Bateman
#1 -

Comentariu nou

Blanchett "buna"? She was awesome! Dupa mine nu regia a fost problema, ci scenariul extrem de prost.

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera