Film: City of Ember

City of Ember ne arata un univers hipnotizant. De putine ori mi s-a intamplat sa nu vreau sa se termine un film, doar ca sa mai raman putin in lumea imaginara pe care a creat-o. Dar eu sunt o mare fana steampunk, iar City of Ember mananca si respira numai steampunk. As fi vrut insa ca si povestea si personajele sa opereze la acelasi nivel, dar acestea sunt destul de mediocre. Un Narnia mai slab... cu mult steampunk.

Filmul City of Ember este bazat pe romanul omonim scris de Jeanne Dupreau. Nu l-am citit dar din pagina din wikipedia  a romanului se intelege ca nu ar fi fost facute schimbari majore.

Ember este orasul subteran automatizat in care traiesc supravietuitorii sfarsitului lumii. El a fost construit pentru a rezista 200 de ani, moment in care generatiile de supravietuitori ar fi trebuit sa iasa la suprafata... dar ceva nu a mers cum trebuie si Ember a fost lasat sa functioneze la capacitate maxima prea mult timp si cand incepe filmul sta sa colapseze total.

Oamenii nu stiu ca exista o cale de isire din Ember, planuita de constructori. Doon si Lina, doi copii de prin zona, gasesc o cutie care contine instructiuni privind aceasta iesire. Primarul orasului (interpretat de Bill Murray) incearca sa-i opreasca din a descoperi iesirea, dar niciodata nu aflam exact de ce. Primarul este un tip rau dar nedezvoltat.  Doon si Lina la randul lor sunt doar niste copii, metode prin care povestea inainteaza dar nu m-am gasit vreodata cu adevarat interesata de soarta lor.

In plus Lina are o bunicuta incredibil de enervanta. Genul de femeie nebuna pe care o prinzi vorbind singura pe strada. Bill Murray si Tim Robbins (tatal lui Doon) nu prea am inteles ce cauta in film, dar ii dau un farmec aparte.

Un tot format pe fuga din mai multe elemente care ar trebui sa functioneze impreuna. Intocmai ca si orasul Ember in sine. Este un adevarat spectacol vizual. Vezi fiecare surubel si fiecare cablu, fiecare urma de rugina si fir de praf. Ajungi sa simti decaderea si mizeria in oase. Parca-parca poti sa simti umezeala si sa mirosi unsoarea arsa.

Povestea insa sufera mai ales in partea a doua cand iti dai seama ca personajele amana din ce in ce mai mult cautarea efectiva a iesirii. Cand in sfarsit pornesc la drum iti dai seama ca de fapt nu era asa de complicat. Dar fiind vorba de copii, totul parea maret.

Ember trebuie neaparat vazut la cinema ca sa te bucuri de efectele speciale si de imaginea orasului Ember. It's a nice place to visit si chiar as vrea sa locuiesc acolo.

Click aici daca vrei sa vezi unde ruleaza City of Ember saptamana asta.