Film: Ce-o fi, o fi (Whatever works)

Woody Allen se intoarce cu povestile in New York, il ia de mana pe Larry David si ii da rolul principal, apoi lasa totul la voia intamplarii in Ce-o fi, o fi. Ceea ce nu este neaparat un lucru bun, este amuzant dar nu impresionant.

Spoiler alert!

Boris Yellnikoff (Larry David) este un fizician neinteles, divortat, sinucigas, convins ca va muri (candva in viitor dar asta nu il impiedica sa aiba atacuri de panica si sa vorbeasca in gol despre subiect), complet neprietenos si indiferent la sentimentele si emotiilor altora (nu are nici o remuscare in a numi  copii de cinci ani "cretini", pentru ca strica viitorul intelectual al omenirii).



Filmul incepe cu un astfel de monolog al lui Boris, care nu se sfieste sa discute direct cu publicul privitor pentru a-l anunta ca nu va fi un "feel good movie", sa-si expuna o parte din dramele existentiale care l-au format si il definesc ca om si personaj. Sa nu uitam ca este un film de Woody Allen asa ca "problemele", "frustrarile" si "dramele" sunt la ordinea zilei.

Ca orice geniu, Boris este inconjurat de "microbi" si nivelul lui de toleranta fata de straini este relativ scazut. Norocul lui insa vine sub forma lui Melody St. Ann Celestine (Evan Rachel Wood), o tanara naiva si candida, venita in marele oras pentru a deveni o mare actrita (cel putin asta era teoria).


Da, este genul acela de "naiva"

Desi Boris face pe neprietenosul, o ia in gazda pe Melody, incepe sa isi schimbe o parte din micile tabieturi de dragul ei si cumva se casatoresc. Fascinant cum un varstnic chelios, nevrotic si caustic reuseste sa faca o tanara sa se indragosteasca de el luand-o peste picior cu fiecare ocazie.

Si de aici lucrurile se complica prin aparitia parintilor fetei, doi sudisti, religiosi fanatici, alcoolici sub acoperire, care vor sa isi readuca fata pe calea cea buna. Contrar presupozitiilor cu care au venit sa-si recupereze familia "perfecta", tocmai Marietta (Patricia Clarkson) si John (Ed Begley Jr.) vor ajunge sa fie "corupti" de tentatiile orasului in cel mai amuzant si ironic mod cu putinta.

Ce-o fi, o fi este un film de dragoste care te invata ca uneori este bine sa renunti la planuri, sa te lasi dus de val si sa nu te impiedici de orice impas pe care viata ti-l pune in cale. Si ca oricat de dificil si de nevrotic ai fi exista cineva pe lumea asta si pentru tine.

Ah, si este un film tare static. O buna parte din actiune se petrece in apartamentul lui Boris si iti da senzatia ca te uiti la o piesa de teatru cu un decor insipid si multe monologuri inutile.

Daca nu ai un simt al umorului mai special, sanse sunt sa nu apreciezi glumele si replicile personajelor principale, cel putin nu pe cele ale lui Boris (acest alter-ego al lui Allen) si doar sa te amuzi de perlele scoase de Melody. Si sunt sanse sa pleci din sala inainte de finalul magistral cand Boris reincepe discutia cu publicul sau, mai bine zis, cu cei ramasi in sala.

Vezi cinematografele in care ruleaza Ce-o fi o fi (Whatever works)