Film: Cartea lui Eli

Eli mananca pisici, are o maceta cu care isi spinteca adversarii cu miscari de samurai, trage cu arcul mai ceva ca Robin Hood, asculta muzica la iPod, iar lectura lui favorita este Biblia. Se misca printr-un peisaj post-apocaliptic compilat dupa Mad Max, The Road si Fallout, iar scenariul pare si el o combinatie intre aceleasi povesti cu ceva actiune in stilul unui samurai western, dar cu accentul pus pe religiozitate. De la bun inceput nu e niciun mister in legatura cu ce fel de carte cara Eli - Bibila, in mod evident. Adevaratul mister (care nu e cine stie ce mister) este de ce Eli o protejeaza cu atat de multa grija si de ce Carnegie (Gary Oldman), eroul negativ, isi doreste atat de mult cartea sfanta.      

(Atentie! Spoilers!)

Il vedem pe Eli (Denzel Washington) strabatand orase devastate, deserturi si paduri arse calm si sigur pe sine, ca un profet. Insa, spre deosebire de profeti, Eli lasa in urma lui nenumarate cadavre ale celor care incearca sa-l jefuiasca sau/si sa-l gateasca. Asa cum le spune tuturor celor care-l intreaba, el merge spre Vest, manat si alimentat de o putere divina sau cel putin asa lasa povestea sa se inteleaga. Puterile lui par si ele de natura divina sau poate sunt doar exagerate...       

Dupa o plimbare prin desertul post-apocaliptic, incepe si actiunea, odata cu intrarea lui Eli in oraselul lui Carnegie pentru a-si incarca iPod-ul (pe bune :), iar Tom Waits este cel care i-l incarca). O coincidenta care pentru Carnegie este mana cereasca, din moment ce toate trupele sale de zdrentarosi un pic retardati erau imprastiate peste tot, cautand pentru el cartea pe care Eli o avea in ghiozdan. Eli si Carnegie sunt printre putinii care-si mai amintesc cum era lumea inainte de "lumina puternica din cer", iar dupa dezastrul nenumit toate bibliile au fost arse fiind considerate vinovate pentru cele intamplate. 

Eli si Carnegie sunt poli ai aceluiasi magnet. Ambii cunosc puterea cartii si ambii si-o doresc, doar ca din motive diferite. Eli o protejeaza pentru ca stie ca stie ca aceasta ii poate uni pe oameni si ca in jurul ei se poate reconstrui o societate corecta. Carnegie si-o doreste pentru ca stie ca prin ea va putea manipula dupa cum doreste oamenii. Cei doi incep un joc de-a soarecele si pisica, format din cliseu dupa cliseu si, chiar daca cei doi fac un rol bun, filmul nu le perimite sa straluceasca la adevarata lor valoare.



Din orasul lui Carnegie, Eli fuge impreuna cu Solara (o Mila Kunis ca nuca in perete in peisajul post-apocaliptic, pentru ca pare ca a aterizat pe platourile de filmare direct de pe scaunul unui salon de infrumusetare), fiica lui Carnegie, care-i va deveni un fel de ucenic lui Eli, desi o poveste de dragoste intre cei doi ar fi fost, zic eu, mai potrivita. In ciuda faptului ca nimeni nu s-a chinuit s-o adapteze pe Mila Kunis la peisajul post-apocaliptic, aceasta nu joaca rau deloc. 

Se mai petrece apoi o urmarire si o confruntare finala intre Carnegie si Eli, in care cei doi schimba replici inteligente si multe focuri de arma, dupa care pleca fiecare pe drumul sau. Cat despre soarta cartii - ramane s-o descoperiti singuri, daca v-a prins subiectul.

Pentru cei carora le place genul post-apocaliptic, Cartea lui Eli este de neratat; chiar daca are multe hibe si nu este memorabil, filmul te prinde si probabil ne va face sa apreciem si mai mult Drumul - cu mai multa substanta si mai putina actiune. 

Vezi unde ruleaza Cartea lui Eli