Film: Capitalismul, o poveste de dragoste
De la fiecare documentar al lui Michael Moore plec cu acelasi sentiment: ce bine ca traiesc in Romania, nu vreau sa plec niciodata de aici. Inca o data, regizorul care sfideaza teoria conspiratiei reuseste sa gaseasca gaurile din sistemul american si reuseste sa arate cu degetul si niste vinovati. In ultimul documentar, "Capitalismul: o poveste de dragoste", Moore prezinta povestea de dragoste dintre americanii bogati si capitalism. Oamenii normali, fara actiuni pe la cine stie ce multinationale importante, stau la coada sa primeasca o bucata de iubire de la sistemul capitalist.
Filmul incepe cu niste scene de la diverse jafuri din banci; in acest ton optimist si salvator pe ideea "aici sunt banii dumneavoastra, poftiti de-i luati", pasim pe un drum alunecos unde clasa de mijloc nu mai are ce cauta asa ca este lasata in vazul tuturor: pe strazi. Urmatoarea secventa face o analogie intre Imperiul Roman si USA unde similaritatile sunt zdrobitoare: sclavia nu a fost abolita, inca exista o prapastie intre clasa bogata si cea saraca, iar guvernul (forul de altadata) face toate deciziile intelepte.
Capitalismul a lovit in cetatenii Americii ca o iubita geloasa care a simtit ca e pe cale sa fie inlocuita. A facut-o si pe vremea presedintelui Jimmy Carter care si-a dat seama ca e intr-o relatie bolnava cu acest sistem; capitalismul a sarit in bratele unui alt presedinte care stia s-o aprecieze si s-o incurajeze: Ronald Raegan.
Iubita periculoasa a reactionat asa de fiecare data cand s-a simtit in primejdie. Cel mai recent, si-a gasit un aliat in randul guvernantilor si, impreuna, au creat artificii de dragoste cu un nume cunoscut si temut: CRIZA, RECESIUNEA.
Moore ne induioseaza, ca de fiecare data, prin prezentarea unor cazuri real de dramatice. Vedem familia care trebuie sa-si paraseasca casa in care a locuit si care era o mostenire din mosi-stramosi. Ii vedem pe membrii familiei impachetand ca sa lase casa curata in schimbul fabuloasei sume de 1000$.
Vedem case parasite in Philadelphia si in alte state care sunt acum in proprietatea bancilor; desi sunt goale si gata sa fie mancate de mucegai, oamenii de pe strada nu au voie sa calce pragul fostelor lor proprietati. Moore ne plimba printr-o America saraca, un stat falimentat la nivelul populatiei care pune la dispozitia cetatenilor asfaltul rece al strazilor.
Informatiile devin din ce in ce mai socante ca sa ne sensibilizeze si ca sa ne creasca iubirea de propria tara. In America exista un nou trend in multinationale: Dead Peasant Insurance. Aceasta este ultima moda pe care managerii o poarta cu stil; mai exact, companiile fac polite de asigurare in numele angajatilor si, dupa moartea acestora, se aleg cu milioane de dolari. Angajatul nu stie nimic despre asta; cert e ca moartea lui e foarte valoroasa pentru companii.
Exista chiar o rata a moratlitatii care trebuie atinsa in cadrul unor companii. Ca adevarati pradatori care vor sa atinga glorie si faima, companiile pun un pret mai mare pe capul angajatului tanar sau de sex feminin. In functie de aceste criterii se stabileste si suma primita si compania creste vertiginos in grafice.
Dezvalurile lui Moore acopera cu maiestrie toate domeniile prin care supravietuieste un stat. Conexiunile le face tot el ca sa-ti dai seama ce e in neregula cu un centru de delincventi juvenili (copiii inchisi aici s-au certat cu prietenele lor in Mall, au fumat marijuana la o petrecere sau au creat un cont pe o retea de socializare in care isi ridiculizau un profesor), cu o banca ce te incurajeaza sa pui gaj casa ta ca sa traiesti bine (dar sa nu mai ai unde sa traiesti) sau chiar cu aparitia misterioasa a crizei.
Toate indiciile il conduc la pretentiosul Wall Street, unde se duce sa ceara inapoi banii poporului american; umbla din usa in usa cu un sac ca sa poata returna banii celor saraci. De data asta, Robin Hood-ul modern nu reuseste sa ia de la cei bogati si sa dea la saraci. Pe Wall Street ajunge si la finalul filmului ca sa incercuiasca centrul business cu rola galbena pe care scrie "Crime Scene". Regizorul ii incurajeaza pe cei care au ramas fara dragoste pentru capitalism sa i se alature.
Dupa toate povestile pline de drama in care oamenii sunt evacuati, sunt concediati fara sa fie platiti si nu exista jena in toata minciuna capatelor inalte fata de cei amarati, Moore ne lasa cu o concluzie pline de speranta: masele, cei saraci, vor reusi la un moment dat sa se revolte si sa se indragosteasca de ceva cu mai putin venin decat capitalismul.
Documentarul nu lasa loc de intrebari, ca orice alta realizare a regizorului; Moore pune realitatea pe masa si o ofera multimii intr-un mod agresiv de realistic. Analogiile adevar-fictiune dau o tenta comica acestui documentar destul de deprimant. Felul in care Moore este primit peste tot primeste alte hohote de ras din partea publicului.
Chiar daca in timpul filmului regizorul a primit sfatul "Stop making movies" de la un "costum" de pe Wall street, noi il incurajam sa dea cu chit peste toate gaurile din economia Americii si, inainte sa le acopere, sa ne spuna si noua ce a gasit acolo.
Povestea romantata a capitalismului ne-a distrat, ne-a ingrijorat, ne-a revoltat, ne-a intristat si ne-a speriat; asadar, a facut pe placul tuturor gusturilor de cinefil, asa ca il recomandam. Apare in cinematografe de la 15 ianuarie.
Filmul incepe cu niste scene de la diverse jafuri din banci; in acest ton optimist si salvator pe ideea "aici sunt banii dumneavoastra, poftiti de-i luati", pasim pe un drum alunecos unde clasa de mijloc nu mai are ce cauta asa ca este lasata in vazul tuturor: pe strazi. Urmatoarea secventa face o analogie intre Imperiul Roman si USA unde similaritatile sunt zdrobitoare: sclavia nu a fost abolita, inca exista o prapastie intre clasa bogata si cea saraca, iar guvernul (forul de altadata) face toate deciziile intelepte.
Capitalismul a lovit in cetatenii Americii ca o iubita geloasa care a simtit ca e pe cale sa fie inlocuita. A facut-o si pe vremea presedintelui Jimmy Carter care si-a dat seama ca e intr-o relatie bolnava cu acest sistem; capitalismul a sarit in bratele unui alt presedinte care stia s-o aprecieze si s-o incurajeze: Ronald Raegan.
Iubita periculoasa a reactionat asa de fiecare data cand s-a simtit in primejdie. Cel mai recent, si-a gasit un aliat in randul guvernantilor si, impreuna, au creat artificii de dragoste cu un nume cunoscut si temut: CRIZA, RECESIUNEA.
Moore ne induioseaza, ca de fiecare data, prin prezentarea unor cazuri real de dramatice. Vedem familia care trebuie sa-si paraseasca casa in care a locuit si care era o mostenire din mosi-stramosi. Ii vedem pe membrii familiei impachetand ca sa lase casa curata in schimbul fabuloasei sume de 1000$.
Vedem case parasite in Philadelphia si in alte state care sunt acum in proprietatea bancilor; desi sunt goale si gata sa fie mancate de mucegai, oamenii de pe strada nu au voie sa calce pragul fostelor lor proprietati. Moore ne plimba printr-o America saraca, un stat falimentat la nivelul populatiei care pune la dispozitia cetatenilor asfaltul rece al strazilor.
Informatiile devin din ce in ce mai socante ca sa ne sensibilizeze si ca sa ne creasca iubirea de propria tara. In America exista un nou trend in multinationale: Dead Peasant Insurance. Aceasta este ultima moda pe care managerii o poarta cu stil; mai exact, companiile fac polite de asigurare in numele angajatilor si, dupa moartea acestora, se aleg cu milioane de dolari. Angajatul nu stie nimic despre asta; cert e ca moartea lui e foarte valoroasa pentru companii.
Exista chiar o rata a moratlitatii care trebuie atinsa in cadrul unor companii. Ca adevarati pradatori care vor sa atinga glorie si faima, companiile pun un pret mai mare pe capul angajatului tanar sau de sex feminin. In functie de aceste criterii se stabileste si suma primita si compania creste vertiginos in grafice.
Dezvalurile lui Moore acopera cu maiestrie toate domeniile prin care supravietuieste un stat. Conexiunile le face tot el ca sa-ti dai seama ce e in neregula cu un centru de delincventi juvenili (copiii inchisi aici s-au certat cu prietenele lor in Mall, au fumat marijuana la o petrecere sau au creat un cont pe o retea de socializare in care isi ridiculizau un profesor), cu o banca ce te incurajeaza sa pui gaj casa ta ca sa traiesti bine (dar sa nu mai ai unde sa traiesti) sau chiar cu aparitia misterioasa a crizei.
Toate indiciile il conduc la pretentiosul Wall Street, unde se duce sa ceara inapoi banii poporului american; umbla din usa in usa cu un sac ca sa poata returna banii celor saraci. De data asta, Robin Hood-ul modern nu reuseste sa ia de la cei bogati si sa dea la saraci. Pe Wall Street ajunge si la finalul filmului ca sa incercuiasca centrul business cu rola galbena pe care scrie "Crime Scene". Regizorul ii incurajeaza pe cei care au ramas fara dragoste pentru capitalism sa i se alature.
Dupa toate povestile pline de drama in care oamenii sunt evacuati, sunt concediati fara sa fie platiti si nu exista jena in toata minciuna capatelor inalte fata de cei amarati, Moore ne lasa cu o concluzie pline de speranta: masele, cei saraci, vor reusi la un moment dat sa se revolte si sa se indragosteasca de ceva cu mai putin venin decat capitalismul.
Documentarul nu lasa loc de intrebari, ca orice alta realizare a regizorului; Moore pune realitatea pe masa si o ofera multimii intr-un mod agresiv de realistic. Analogiile adevar-fictiune dau o tenta comica acestui documentar destul de deprimant. Felul in care Moore este primit peste tot primeste alte hohote de ras din partea publicului.
Chiar daca in timpul filmului regizorul a primit sfatul "Stop making movies" de la un "costum" de pe Wall street, noi il incurajam sa dea cu chit peste toate gaurile din economia Americii si, inainte sa le acopere, sa ne spuna si noua ce a gasit acolo.
Povestea romantata a capitalismului ne-a distrat, ne-a ingrijorat, ne-a revoltat, ne-a intristat si ne-a speriat; asadar, a facut pe placul tuturor gusturilor de cinefil, asa ca il recomandam. Apare in cinematografe de la 15 ianuarie.
cam asa e in multe locuri...
filmul asta ar trebui vazut de intreaga planeta. iti deschide ochii asupra realitatilor pe care potentatii actuali incearca sa le ascunda sau sa le vopseasca in roz. pacat ca nu da si solutii... as vrea sa sper ca se mai poate face ceva... pozitiv...