Film: Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford

Asasinarea... este deja luat in considerare pentru premiile Oscar pe care este posibil sa-l castige sau nu, dar eu il propun pentru un premiu pe care sigur il va castiga: "cel mai lung si complicat titlu". Pe de alta parte titlul se potriveste de minune filmului care este de asemenea lung dar nu l-as numi complicat. Mai degraba... este ca o ceapa. Are straturi.

Primul strat este povestea de baza. Jesse James il cunoaste pe Robert Ford care se declara "cel mai mare fan al sau". Ford iti aduce uneori aminte de personajul lui Robert De Niro din fillmul The Fan. Este mai mult stalker decat groupie, dar nu este destul de puternic sau nu are destula incredere in sine pentru a face ceva cu adevarat amenintator.



Jumatate din film este fascinat de Jesse James, dar cu cat se apropie mai mult, cu atat ajunge sa-l urasca mai mult pentru ca evident... Jesse James nu are aceleasi sentimente de afectiune gingasa fata de tanar. In plus, dupa ce dau o lovitura impreuna, James este din ce in ce mai sigur de ideea ca cineva din banda lui il va trada. Recompensa pe capul sau este destul de generoasa.

Al doilea strat este cel al povestirii povestii. Adica avem un fir narativ care se desfasoara si din cand in cand este intrerupt pentru a permite inserare unor fragmente asemanatoare cu documentare. Remember Seabiscuit. Se desfasura actiunea si din cand in cand o voce de prezentator de National Geographic iti povestea ce se mai intampla prin era recesiunii.

Daca aceste momente erau binevenite in Seabiscuit, nu au mers la fel de bine in Asasinarea... Asta deoarece lungesc filmul foarte mult, iar povestea este deja destul de lunga si de inceata. Nu are un ritm la fel de alert ca cel din 3:10 to Yuma. Este foarte important sa te lasi absorbit de poveste din moment ce deja ii stii sfarsitul (in mare).

Doar nu se numea "Asasinarea lui Jesse James" daca la sfarsit Jesse James si Robert Ford se saruta si calaresc impreuna in vazduh. De aceea ritmul si captivarea publicului sunt esentiale. Momentele de documentare m-au impiedicat sa ma pierd in poveste. Ar fi putut foarte bine sa lipseasca.

Al treilea si ultimul strat este cel al jocului actoricesc. Brad Pitt este un Jesser James imbatranit inainte de vreme. fermecator dar fricos in acelasi timp. Este un idol defect, un zeu decazut. Casey Affleck il interpreteaza pe Robert Ford si chiar daca la inceput ti se pare creepy rau, trebuie sa recunosti ca Affleck ajunge sa-l puna in mbra pe Pitt. Rolul sau este unul foarte complex dar reuseste sa-l interpreteze realist, fara sa exagereze.

Scena asasinarii in sine se desfasoara aproape ca un vis al carui final il stii si totusi nu-ti vine sa crezi ca se intampla. Cu toate acestea, metamorfoza acestor personaje, a lui Jesse James din erou in om disperat si a lui Robert Ford din devotat in calau, este motorul din spatele filmului si principalul motiv pentru care merita o vizionare. Depinde cat de mult iti plac filmele contemplative in care povestea se dezvolta incet (are o durata de 160 de minute in cazul asta), iar actorii au un stil de interpretare subtil.

Daca esti deschis posibilitatii de a empatiza atat cu victima, cat si cu criminalul (care culmea, tind sa-si schimbe locurile!), filmul iti creaza cadrul perfect pentru aceste legaturi contradictorii.