Film: 10.000 i.Chr.

Imediat dupa ce am iesit din sala de spectacol, am avut sentimentul ca am fost fraierit, ca atunci cand un vanzator te face din vorbe si parasesti magazinul entuziasmat de produsul pe care tocmai ai dat o carca de bani, dar odata ajuns acasa iti dai seama ca, intr-adevar, e colorat frumos, dar materialul din care e facut e foarte prost. Cam asa stau lucrurile si cu 10.000 i.Chr.

Pe parcursul filmului am rontait popcorn si am urmarit cu sufletul la gura cum eroul se lupta cu tot felul de creaturi imense dotate cu o dantura ascutita si periculoasa, mi-au cazut cateva floricele din gura in timp ce vanatorii alergau dupa mamuti, iar la sfarsit aproape ca am varsat o lacrima pentru reintalnirea celor doi indragostiti.

10000 i.Chr. e un film cu o poveste bazata pe clisee. Daca nu lasi garda jos, nu are cum sa te surprinda in nici un fel. Stii de la bun inceput cum o sa decurga totul, cine si in ce moment trebuie sa moara pentru a-ti atinge glanda lacrimogena, cine o sa fie salvat, stii ca natura simpatizeaza cu eroul in momentele cheie etc.

Daca nu te lasi furat doar de scena de pe afis si observi si numele regizorului, Roland Emmerich, adica from director of Independence Day, Eight Legged Monsters si Godzilla, o sa stii ca nu trebuie sa te astepti la o poveste nemaipomenita sau la una care sa aiba in spate ceva documentare istorica sau, in acest caz, antropologica si arheologica, ci mai degraba o sa se mizeze foarte mult pe imagine si efecte speciale.

Inca de la inceput eram dispus sa trec peste toate gafele istorice, geografice, zoologice etc. (you name it... nu o sa le enumar pentru ca sunt foarte multe), voiam sa ma bucur de o poveste slabuta, de cateva scene bine realizate si condimentate la greu cu efecte speciale, lasand la o parte chestiile de umplutura dintre. Insa si acest lucru s-a dovedit la fel de dificil, pentru ca machiajul este de multe ori ridicol, aproape suparator pentru retina, iar personajele sunt foarte superficial construite, sunt lipsite de orice dimensiune, plate, neconvingatoare. Pur si simplu este iritant sa le vezi stand pe loc si discutand, singurele lor momente mai bune fiind atunci cand alearga, cand se pun in miscare.

Cu toate astea, nu stiu daca o sa va vina sa credeti, de fapt, nici mie nu-mi prea vine, mi-a placut 10.000 i.Chr. Pana la urma e un film de aventuri si cand ai in fata un astfel de film, e cam greu sa nu te prinda.

Atentie spoilers!

Pe scurt:
Un trib din niste tinuturi muntoase si inzapezite, care care vaneaza mamuti pentru a-si procura hrana se trezeste cu o profetie care ii da peste cap si cu o fetita cu ochi albastrii gasita nu se stie unde. Fetita este promisa celui care va reusi sa rapuna primul mamut. D'Leh, eroul, se indragosteste inca de mic de fetita cu ochi albastrii, Evolet. Trece mult timp, cei doi cresc si se indragostesc si mai tare. D'Leh participa la vanatoarea de mamuti si, printr-o intamplare, mai mult din noroc, reuseste sa rapuna un mamut, insa la scurt timp vanatorii sunt vizitati de o hoarda de calareti care rapesc mai multi membrii ai tribului, printre care si Evolet.

D'Leh impreuna cu inca seful de trib, Tic'Tic, si cu fiul acestuia, Ka'Ren, pornesc intr-o operatiune de salvare in care se imprietenesc cu numeroase alte triburi pradate de aceiasi calareti si care li se alatura in misiunea lor de salvare. In cele din urma, acestia ajung la locul unde erau dusi toti prizonierii si dau peste celebrele piramide in constructie - calaretii erau egipteni...

D'Leh pune la cale un plan pentru a-i elibera pe toti cei asupriti de egipteni si reuseste sa faca asta omorandu-l pe faraonul pe care toti il credeau zeu, isi elibereaza oamenii, o salveaza pe Evolet (care desi moare, invie la sfarsit pentru a oferi spectatorilor un happy-end) si se intoarce la tribul sau.

Cu alte cuvinte, parasesti sala de cinema cu un placut sentiment de eliberare, fericit ca masele au reusit sa se rascoale impotriva asupritorilor si ca cei doi indragostiti s-au regasit si iubirea lor va dainui forever. Povestea nu reuseste sa te prinda cu totul, fiindca e mult prea in your face si fiindca efectele speciale, in virtutea carora ai putea da credit filmului, nu sunt chiar atat de spectaculoase. Scena in care D'Leh si colegii sai de drum sunt vanati de pasari uriase pare scoasa din desene animate, de pilda, desi momentul era oarecum tensionat. Cu mai multe eforturi de imaginatie din partea echipei, 10.000 i. Ch. ar fi putut fi un film ok, numai bun de o iesire la cinematograf intr-o vineri dupa-amiaza.