Festivalul National de Folclor

Am ajuns ieri in Cismigiu intamplator. Trebuia sa pierd 2 ore si m-am gandit ca e mai placut sa citesc o carte la racoare decat sa ma plimb printre betoane... numai ca pe drum mi-am adus aminte ca totusi in parc se intampla ceva interesant: Festivalul National de Folclor. Recunosc, muzica populara nu se afla printre pasiunile mele, dar o experienta noua nu strica niciodata.



Inceputul n-a fost promitator: am ajuns fix cand termina de cantat un grup, in pavilionul de la Buturuga (in consecinta nici nu stiu cine erau respectivii). Micii si berea din mini-restaurantul de alaturi nu pareau prea folclorici, asa ca m-am mutat mai incolo dupa ce am reusit sa ii fotografiez pe artistii care pozau pentru o mica sesiune foto ceruta de audienta.



Din pacate, afisele prin care era anuntat programul festivalului nu erau prea clare privind locul unde aveau loc manifestarile. Din fericire, difuzoarele erau destul de puternice, asa ca am reusit sa identific dupa zgomot una dintre scene.

Asa cum am aflat ulterior, era un moment dedicat minoritatilor nationale, iar eu am ajuns chiar de la prima: cea greceasca. Mie, una, imi place foarte mult cum suna muzica din Grecia, si se pare ca spectatorii erau de aceeasi parere. Dansatorii de la Ansamblul Ellas din Bucuresti au fost spectaculosi si plini de energie, si aplaudati in consecinta.


Ansamblul Ellas, Bucuresti

Spectacolul s-a terminat cu un nelipsit sirtaki, iar apoi spectatorii mai curajosi au fost invitati pe scena sa incerce si ei. S-au incumetat o tanara si o doamna mai in varsta si, alaturi de prezentatoarea Iuliana Tudor (foarte naturala si gresind pasii fara sa se jeneze, cu zambetul pe buze), au incins din nou dansul.


Sirtaki

Desi credeam ca nu poate nimeni atinge nivelul de energie al celor de la Ellas, urmatoarea minoritate, cea maghiara, a demonstrat contrariul. Ansamblul National Secuiesc Harghita a fost aplaudat indelung, in ciuda unor comentarii destul de neplacute pe care le-am auzit prin jurul meu (nu inteleg de ce vii la un spectacol al minoritatilor din Romania daca esti plin de prejudecati impotriva lor...) Din fericire, indiferent de parerea unei sectiuni a publicului, dansurile prezentate de maghiari au fost spectaculoase, muzica foarte potrivita cu ziua insorita, iar reactia entuziasta a celor prezenti a avut ca urmare si primul bis pe care l-am vazut intr-un spectacol folcloric.


Ansamblul National Secuiesc Harghita


Ansamblul National Secuiesc Harghita

Minoritatea germana, reprezentata de Ansamblul de Dansuri Sasesti din Sibiu, avea o sarcina destul de grea: sa impresioneze publicul dupa aproape o ora de dansuri deosebit de saltarete. Daca publicul se astepta la acelasi lucru, probabil a avut o surpriza neplacuta: dansurile germane au fost mult mai potolite (iar dansatorii vizibil mai emotionati).


Ansamblul de Dansuri Sasesti din Sibiu

Pentru ca in programul festivalului erau anuntate si bunatati traditionale, mestesuguri si obiecte artizanale, am plecat sa le caut. Poate n-am gasit eu locul potrivit, dar singurele mancaruri pe care le-am vazut au fost niste mezeluri, turta dulce (frumos ornamentata si delicioasa - a trebuit sa o testez pentru o relatare cat mai fidela, evident) si suc natural de mere. In schimb, doua alei ale parcului erau pline de masute care imbiau vizitatorii sa cumpere icoane, bijuterii, obiecte din lemn sau lut, haine traditionale, covoare, chiar si magneti de frigider pictati de mana. Atmosfera ar fi fost si mai placuta daca una dintre doamnele care isi vindeau creatiile nu ar fi fost deranjata de faptul ca i-am facut poza. Explicatia: "Pai nu stiti ca se fura?" Mda, se pare ca n-am talent la spionaj industrial; firma de tablouri naive care ma trimisese sa le evaluez rivalii va fi dezamagita de esec.



In drum spre iesire am trecut si pe langa scena dinspre bulevardul Elisabeta, care fusese pustie mai devreme. Acum in jurul ei era mare agitatie: multi copii (si multi adulti) care urmareau cu interes Capra cu trei iezi de pe scena. Lupul parea destul de confuz si uitase cum era poezia cu cei "trei iezi cucuieti", asa ca si cei care stiau deja povestea se amuzau foarte tare de scenariul adaptat.



Am fost impresionata de numarul mare de spectatori, mai ales ca pareau a fi acolo de buna-voie, nu pur si simplu pentru ca se nimerisera sa treaca intamplator prin zona. Spectacolele organizate cu grija, costumele superbe, prezentatoarea care s-a lipsit de limbajul de lemn gen "Mamaia", programul incarcat, fara timp morti... o prima editie foarte reusita. O asteptam cu interes si pe a doua.

(Mult) Mai multe poze in galerie.