Exit - ziua a patra (si ultima)

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Ultima zi la Exit a inceput cu o surpriza, trezindu-ne abordati in romaneste pe strada care ducea spre festival de catre un domn respectabil care s-a dovedit a fi reporter la televiziunea din Novi Sad si care ne-a propus cat se poate de serios sa fim actorii principali intr-un material despre Exit, pe care el il pregatea pentru emisiunea in limba romana de care se ocupa. Din pacate programul nostru nu s-a potrivit cu programul lui, si astfel am ratat sansa de a ajunge celebri in randul comunitatii romanesti din Novi Sad.

Tinand cont ca finala World Cup avea loc in aceeasi seara, organizatorii au avut grija sa-i multumeasca si pe iubitorii de fotbal pregatind mai multe zone dedicate vizionarii meciului. Noi am ales scena de raggae "Positive Vibrations", unde, asezati pe busteni alaturi de alti 3000 de microbisti, am urmarit finala intr-o atmosfera foarte groovy, fara sonor, acesta fiind inlocuit de un playlist de raggae evergreens, in care predominau piesele "taticului" Bob Marley.

Si daca in primele 3 seri am avut norocul de a scapa de ploaie, aceasta nu ne-a mai iertat in ultima seara, facandu-si aparitia exact la inceputul primei reprize a meciului, moment in care ne-am felicitat pentru ideea de a lua totusi pelerinele cu noi (pelerine pe care le consideram initial inutile, tinand cont ca toata ziua a fost perfect senina, cu 34 de grade la umbra). Din fericire ploaia ne-a parasit repede, cam imediat dupa pauza, lasandu-ne sa ne bucuram de meci si de "spectacolul tribunelor" improvizate. Ca pe orice stadion, publicul era impartit in tabere, majoritatea tinand (surprinzator) cu Franta. Atmosfera a fost de mare exceptie, golurile fiind subliniate regulamentar de catre DJ-ul rasta cu un "Gooooooooooooolllll!" de minim 30 de scunde, a la Ilie Dobre, iar fazele mai aprinse primind ropote de aplauze sau fluieraturi, dupa caz.

Singurul aspect negativ al finalei (in afara de faptul ca a castigat Italia :)) a fost faptul ca s-a ajuns la prelungiri si penalty-uri, fapt care ne-a facut sa pierdem prima parte a concertului Pet Shop Boys, programat sa inceapa la 30 de minute dupa finalul normal al meciului. Tot din cauza meciului am pierdut si concertul fetelor de la Chicks On Speed, care a avut loc pe main stage exact in acelasi timp cu finala.

Imediat dupa ultimul penalty inscris de Italia am tasnit spre main stage, fara sa mai asteptam festivitatea de premiere. Acolo am ajuns exact cand baietii de la Pet Shop Boys isi faceau de cap cu niste cover-uri in versiune disco, alternand "Where The Streets Have No Name" cu "I Love You Baby" intr-un mix surprinzator de reusit si de electrizant.

      

Overall, show-ul Pet Shop Boys a fost incredibil, flamboyant, si foarte, foarte disco, atat din punct de vedere al playlistului (din care n-a lipsit aproape nici un hit de-al lor) cat si din punct de vedere al costumelor (extravagante si stralucitoare) si al animatiei de pe scena (dansatori, ecrane mobile, proiectii si back singers de exceptie). Cum era de asteptat, cei 30.000 de spectatori au avut parte de un final de mare exceptie, piesa "Go West", care a incheiat concertul la miezul noptii, avand parte si de un show de artificii impresionant.

La o ora dupa miezul noptii au urmat americanii Scissor Sisters, care au reusit sa tina stacheta la acelasi nivel la care fusese ridicata de Pet Shop Boys, lucru nu foarte usor de realizat, tinand cont de succesul fulminant avut de duo-ul britanic cu o ora mai devreme. Programul Scrissor Sisters a inceput exploziv, cu "Take Your Mama Out" (oarecum surprinzator, deoarece acesta fiind unul dintre hit-urile trupei ne-am fi asteptat sa-l auzim la final, eventual la bis) si a continuat in forta atat cu piese de pe primul (si singurul, so far) lor album cat si de pe noul album ("Ta-dah"), pregatit pentru lansare in septembrie. Spre finalul show-ului in care baietii (sau, ma rog, fetele, sau ce-or fi ei de fapt, lucru oarecum greu de precizat si pe care ei nu se obosesc prea tare sa-l clarifice) ne-au aratat ca nu degeaba albumul lor a fost declarat albumul anului 2004 in UK, Jake, liderul trupei, a rugat publicul sa cante "Happy Birthday to You" pentru nimeni altul decat pentru Neil, unul din cei doi Pet Shop Boys, a carui zi de nastere era chiar atunci. Intr-o atmosfera de frenezie generala, acesta a aparut pe scena sa multumeasca publicului si celor de la Scissor Sisters, pe care i-a gratulat cu un "fabulous!" cat se poate de britanic.

Atmosfera a fost incinsa si de Ana Matronic (singura fata pe bune din trupa), care a reusit sa impresioneze audienta cu o multime de fraze rostite intr-o sarba aproape perfecta (dupa cum ziceau localnicii) si care n-a repetat greseala facuta de Morrissey in a doua seara, care a tinut neaparat sa le spuna sarbilor cat de bine s-a simtit el la Budapesta si la Zagreb, motiv pentru care a fost huiduit copios. 

Scissor Sisters si-au incheiat show-ul la fel de in forta precum au inceput, cu un "Filthy / Gorgeous" provocator, urmat de un medley de piese de pe noul album, moment punctat de aparitia pe scena a unor dansatoare ultra-disco, un fel de drag queens pe picioroange de 3 metri care au complimentat intr-un mod cat se poate de nimerit extravagantele sonore si vizuale de pana atunci.

Tinand cont de ora inaintata la care s-a terminat concertul (si de faptul ca trebuia sa ne trezim pentru trenul de Belgrad dimineata la 6), am mai dat o fuga pana la Fusion Stage, unde din pacate n-am mai avut norocul sa-l prindem pe Junkie XL (DJ-ul care a ajuns #1 in topuri cu remixul dupa "A Little Less Conversation", celebra piesa a regelui Elvis), deoarece acesta prestase cam in acelasi timp cu Scissor Sisters, dar in schimb am avut ocazia sa-i vedem pe Anti-music Band & Rambo Amadeus, o trupa care se pare ca este foarte celebra in Serbia, desi ei sunt, dupa cum le spune si numele, exact anti-muzica (o cacofonie de instrumente dezacordate si voci afone, care probabil ca este foarte funny daca stii limba sarba, dar care a fost foarte stranie pentru noi). 

Inainte de a pleca am mai dat o ultima tura prin cetate ca sa ne mai bucuram putin ca ne-am numarat printre cei peste 150.000 de oameni care au trait muzica dimp de 4 zile la Exit. Exact la iesirea din cetate ne-am intrebat retoric de ce la ei se poate (si inca de sase ani) si la noi nu. Poate la anul...




2 comentarii

Exit - ziua a patra (si ultima)
pati
#1 -

well...kinda

" Overall, show-ul Pet Shop Boys a fost incredibil, flamboyant, si foarte, foarte disco[...] "...dar overall noi l'am ratat in mare parte ca aveam treaba sa facem ce am fi facut si in buc in vreo bomba oarecare b-(

" Inainte de a pleca am mai dat o ultima tura prin cetate ca sa ne mai bucuram putin ca ne-am numarat printre cei peste 150.000 de oameni care au trait muzica dimp de 4 zile la Exit "...dar in final ne-am dus sa facem nani ( plus ca incepuse sa ne supere si reumatismul )

cati ani are fry ? =))) 'cause FRY RULZ :p

Exit - ziua a patra (si ultima)
fry
#2 -

New comment

dear pati, chestia nasoala in viata este ca you have to make choices all the time.

la finala World Cup vs. Pet Shop Boys am ales finala pt. organizatorii au scris in leaflet ca Pet Shop Boys va incepe DUPA finala, uitand sa mentioneze ca daca se intra in prelungiri => tzeapa.

poate n-a fost suficient de clar, dar ne-am retras in vastele apartamente pe la 3 dimineata, in conditiile in care trebuia sa ne trezim la 6 pentru tren.

si Fry are suficienti ani in buletin incat sa-si aminteasca perfect chiar si finala dinre Argentina si Germania, din Mexic, 1986. :)

anyway, thanx for feedback!

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera