Update: Europavox 2009 - festival de muzica la Clermont-Ferrand

Anul acesta s-a tinut ce-a dea patra editie a festivalul Europavox, in perioada 27-31 mai. La fel ca anul trecut, Clermont-Ferrand a adunat amatorii de muzica la un loc pentru nopti de rock, pop, indie, electro si folk, impartite pe 3 scene La Cooperative de mai - Polydome, Magic Mirrors si Le Cabaret.

Cu o asa oferta, zona era una de trafic intens, cu oameni ce mergeau de la o scena la alta, de la un concert la un DJ set, via un unplugged in parc. Debutul a fost asigurat de Olivia Ruiz si Okou, care au deschis concertele festivalului cu o seara de chansons. Mai soft, cat sa se pregateasca lumea pentru beaturile de weekend.



Cand lumea s-a dezlantuit pe muzica celor de la I'm from Barcelona din Suedia, care a fost considerata printre cele mai bune trupe de la festival datorita show-ului pe care l-au avut. Imaginati-va peste 20 de oameni in frunte cu creierul trupei, Emanuel Lundgren, plimbadu-se dintr-un colt in altul al scenei, cantand cand la instrumente, cand la voce si dansand de mama focului. Cu chitari, saxofoane, banjo, tamburine si trompete, jocuri de lumini, confetti si baloane rosii, au tintuit publicul in sala pana la sfarsitul concertului.

 

I'm from Barcelona

Seara la Coop s-a incheiat cu Charlie Winston (UK) si al sau Like a hobo. Desi nu a avut o prezenta la fel de numeroasa pe scena, Winston si-a castigat aplauzele si laudele celor prezenti, pe care i-a captivat cu sarmul sau, palaria pusa sui pe cap si miscarile de dansator de twist.


Charlie Winston

Dar la Magic Mirrors distractia era in toi cu Ebony Bones (UK), care continuat traditia impusa de Triggerfinger (Belgia) si zZz (Olanda) la Soiree Power Rock. Multe chitari, tobe si clape, un electro-punk galagios si antrenant. Ebony Bones plusau cu afro beats si un look unic, plin de culoare si eclectic.


Ebony Bones

Sambata a fost seara indie si a curs cu brit-pop si punk, de la polonezii Renton si pana la capul de afis, Bloc Party. Desigur cu mici pauze de chill in vizita la Le Cabaret pentru Soy un Caballo sau la Magic Mirrors pentru Soap&Skin, o tanara austriaca ce a facut ravagii doar cu un pian si un latop. Bloc Party au fost pe buzele tuturor celor ce calcau in Clermont-Ferrand, dar parca nu au reusit sa capteze tot publicul, desi Kele Okereke a dat tot ce era mai bun si fanii nu s-au lasat fara crowd-surfing si incantatii.



Iar duminica a fost seara beaturilor electro. Cu South Central (UK), un fel de Justice dar de peste balta, Cartonnage (Cehia) si Nobody Beats The Drum (Olanda), care au dat drumul la beaturi nebune si au umplut scena de echipamente tehnice si monitoare. De la vocea obsedanta a Vandei Choco Jamova de la Cartonnage si pana la mixul de hip-hop cu break beat a NBTD, sala a fost in permanenta miscare.



 
Nobody Beats The Drum

Scena folk nu a avut acelasi succes, poate si pentru ca era ultima seara, lumea era usor obosita si incerca din rasputeri sa nu adoarma in picioare, iar un concert linistit le-ar fi stins becurile definitiv. Mai mult succes au avut baietii de la Araban, localnici din Clermont-Ferrand, care au sustinut o serie de concerte unplugged fix langa Magic Mirrors.



Europavox este un festival al descoperirilor. Un loc unde se strang oameni ce iubesc stiluri diferite de muzica, dar care nu se rusineaza sa schimbe scena rock pentru una de pop, sa faca atmosfera, sa cante cu o trupa ce le era necunoscuta pana atunci si sa se simta bine pana tarziu in noapte la after-parties.

Update: Un cuvant de la ambasadorul Metropotam la Europavox

In perioada 27 mai-1 iunie trupe din toata Europa au participat la unul din cele mai inovatoare proiecte sustinute de Uniunea Europeana. Unul din principalele obiective ale acestui festival consider ca a fost apropierea tinerilor europeni avand ca numinor comun muzica.

Aici intram in scena noi, "ambasadorii", cate 2 din fiecare tara europeana, in total 54 de tineri avand culturi si medii de provenienta variate, uniti prin muzica si de dorinta de a ne cunoaste. Fie ca faceam small talk sau ca discutam politicile tarilor noastre, cu totii am rezonat pe aceeasi frecventa, am invatat lucruri noi si ne-am distrat la maxim.

Trupele pur si simplu s-au dezlantuit pe cele 3 scene, show-ul fiind exploziv . Desi editia de anul trecut trecea in revista niste act-uri mult mai experimentale pot spune ca nu am fost dezamagit din nici un punct de vedere. Ma pot mandri chiar cu un interviu privat cu cei de la "I'm from Barcelona" care sunt incredibili, dau totul pe scena si garanteaza reactii din partea publicului. Pe langa ei as mai vrea sa recomand si Maximo Park, Airfare, Trigerfinger, Get well soon, Haris Pilton si Justice.



Din punct de vedere al organizarii, am avut un program variat care alterna intre interviuri, conferinte si gig-urile care se terminau cu afterparty-uri la care participau si artistii invitati. Dintre obiectivele turistice as dori sa mentionez biserica si catedrala neagra, fabricile Michelin, cladiri in stil gothic, stradutele inguste care te purtau in alt timp, fantanile si cafenelele peste care adiau boemul unei alte lumi. Una din cele mai placute momente a fost excursia la vulcanul adormit de langa Clermont, are o panorama de 360 grade care iti taie respiratia. Am fost atat de prins intr-un moment incat am ratat primele 2 autobuze la coborare, drumul fiind mult mai interesant pana la baza vulcanului unde erau restul ambasadorilor.

Ajunsi la finalul festivalului, eram cu totii tristi deoarece formasem prietenii, aveam deja amintiri care ne legau. Dupa doar cinci zile eram o familie, radeam, povesteam si promiteam ca vom tine legatura. Nu voi uita uita niciodata cat de roscat era Ewan (Irlanda) sau cum Elias (Austria) avea accentul lui Arnold sau cum Richard (Estonia) invita pe toata lumea sa incerce carnatii lui de elan, nu voi uita aceste zile in care oameni care nu aveam nimic in comun in afara de dragostea pentru muzica au ajuns in Clermont Ferrand si au plecat prieteni .

Ambasadorul Romaniei
Popa Dumitru Catalin

Mai multe fotografii in Galerie
Lista completa a trupelor aici