Diana Krall - Quiet Night la Sala Palatului

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Nu cred ca Diana Krall stie cine e Mircea Geoana (sau soacra lui). Si mai cred ca e bine ca e asa si ca, pentru aproape doua ore, nici publicul din Sala Palatului nu mai stia cum ii cheama pe candidati. Diana Krall a fost ca linistea himerica de dupa si de dinainte de furtuna. Intr-o zi agitata, electorala, unde singurul subiect de discutie parea sa fie cine intra in turul doi sau ce fraude au mai fost, Diana Krall a fost o aparitie care a reusit sa ne rupa fermecator de tumultosul cotidian (ok, cu exceptia orei 21:00, cand telefoanele s-au aprins de la intratul pe net sa vedem rezultatele oficiale. Atat.).

Diana Krall Diana Krall

Desi extrem de feminina, Dianei Krall ii lipsesc dulcegaria, sentimentalul si un anumit tip de atitudine ostentativa, provocatoare, obisnuita la reprezentantele sexului frumos cand se urca pe scena. Asta nu inseamna ca Diana Krall nu e seducatoare, din contra. Numai ca e altfel. Te lasa sa o descoperim, se joaca, provoaca, e misterioasa, ba e dura, ba scoate limba cand loveste puternic in pian, ba pare in transa, ba incepe sa spuna cu o voce joasa publicului povesti din viata ei.

Diana Krall Diana Krall

Vocea profunda, ragusita, sfredelitoare a Dianei Krall a fost completata perfect de pianul pe care-l manuia cu tandrete si de muzicienii ce ii erau alaturi, dar si, subtil, de luminile ce se schimbau in spate ca un fundal discret al spectacolului. O chitara, un contrabas, niste tobe, un pian si o doamna eleganta - asa ar fi parut concertul vazut fara sunet. Dar a avut sunet, si inca unul memorabil, unde Diana Krall si muzicienii ei s-au jucat cu melodiile, au improvizat mult si ne-au aratat, pe rand, prin solo-uri, sau impreuna, ca unora le place jazz-ul. Sa-l cante si noua sa-l ascultam.

Diana Krall Diana Krall

Inca de la inceput, artista reinterepreaza, reconstituie si reinventeaza melodii vechi - ascultam o Let's fall in love sincopata,cu treceri bruste, o piesa din prima jumatate a secolului 20, inregistrata apoi de Ella Fitzgerald sau, pe al cincilea sau album - When I Look in Your Eyes - de Diana Krall. Nici So Nice nu e noua, Diana Krall interepreteaza in ritmuri sacadate de jazz o melodie bossa nova din anii '60. Walk on by, si nu numai, e un dialog intre instrumente, cu schimbari de ritm, de la un slow oniric la compozitii instrumentale complexe.

Diana Krall Diana Krall

I've Grown Accustomed to His Face (din musical-ul My Fair Lady) ii aminteste Dianei de sotul ei si de copiii pe care i-a vazut cu putin timp inainte de concert pe webcam. :) Si Quiet Nights, melodia ce da titlul ultimului sau album, ii provoaca amintiri - despre bunici, parinti, primele legaturi cu pianul sau despre ce inseamna Vancouver pentru ea.

Diana Krall Diana Krall

Ritmul devine rapid cu Jockey Full Of Bourbon, strania melodie a lui Tom Waits, ce dadea o atmosfera de suprarealism intunecat. A case of you (interepretata, de-a lungul timpului, si de artisti ca Tori Amos sau the Decembrists) o canta singura, fara instrumentisti, e doar ea si pianul, fara artificii si interventii, profunda si sentimentala. Am ascultat si celebra Cheek to Cheek (Heaven, I'm in Heaven...) in varianta Diana Krall , jucausa, lungita si continand un solo de contrabas excelent.

 Diana Krall Diana Krall

Publicul a iubit-o si a aplaudat-o indelung pe Diana Krall, finalul concertului neinsemnand neaparat, pentru multi, iesirea din transa. Cu un bis scurt, de doar o piesa, The Boy from Ipanema, din nou o melodie bossa nova reinterpetata, puteam sa spunem, impreuna cu ea, ca, la concert,  "I was doing all right / Nothing but rainbows in my sky".




3 comentarii

Diana Krall - Quiet Night la Sala Palatului
Sorin S.
#1 -

concert ok, public mai putin ok

concertul a fost ok, chiar nu am asteptam sa imi placa atat de mult, dar personal vorbind,eu am avut o problema cu publicul. Desi avem un public entuziast, cred ca trebuie un pic educat, pentru a nu aplauda tot timpul, mai ales cand artistii fac un solo sau canta o bucata mia complicata, asa cum s-a intamplat aseara. Nu e muzica de stadion, un concert rock, unde sa apluzi tot timpul. Muzica asta se cere ascultata altfel, iar apluzele se dau doar la finalul melodiei. Un concert jazz e aproape ca o auditie la filarmonica, si nu cred ca acolo se aplauda la mijlocul unei partituri.

Diana Krall - Quiet Night la Sala Palatului
Cristina Foarfa
#2 -

Comentariu nou

mda, asa e, s-a cam aplaudat in momente nepotrivite. nu-i bai, per ansamblu a fost faina atmosfera. poate e si datorita faptului ca nu prea avem exercitiul evenimentelor de genul asta.

Diana Krall - Quiet Night la Sala Palatului
gummo
#3 -

Comentariu nou

N-as spune ca s-a aplaudat in momente nepotrivite. S-a aplaudat cand s-a simtit iar mie mi s-au parut total intemeiate toate rafalele intense totusi scurte care urmau fiecare solo mai indelung crosetat la corzi sau aprig batut la tobe.

Ca un contraexemplu, iata ca se putea si mai si: The Boy from Ipanema insotit de aplauze sustinute, ritmice. http://www.youtube.com/watch?v=usH4nVyy9A4

Cat priveste trimiterea la filarmonica, as spune ca lipsa aplauzelor intre segmente de muzica clasica e mai degraba o opreliste constienta decat o pornire fireasca inspre absorbtie tacuta. Uman e sa iti exprimi trairea emotionala si sa-l onorezi pe muzicant cu singurul instrument la indemana: aplauzele. Restul e snobism. :) La care totusi ne supunem cand e vorba de Ateneu, insa de la care ne putem sustrage fara probleme cand e vorba de un concert de jazz care, prin definitie, ar trebui sa fie relaxat si cu unda verde pentru emotii si exprimarea lor.

Ah, felicitari pentru articol, insa pe cand o recenzie a unui concert de jazz fara sintagma "unora le place jazzul"?.. :)

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera