De ce vampirii nu sug sange romanesc: Ep. 1

Raducu se barbarieste si se uita atent in oglinda din baie. E speriat. Normal, nu stie la ce sa se astepte. Si se tot gandeste la mesajul lui Charlie, subiectul sau incendiar cu care vrea sa-i rupa pe colegii de la gazeta. "Stai linistit, nu sugem romani", era SMS-ul de la C., englezul stabilit de cativa ani in Romania, sub acoperirea ca ar fi un afacerist cu electronice, de fapt, vampir "retras", cum s-a intitulat cand l-a abordat prima oara la telefon.

De ce retras? Ei, pentru ca "palinca ardeleneasca, no, ii mai faina decat un pahar de sange regal”, asta era explicatia lui Charlie. Plus ca, regula nr. 1, "nu sugem romani". Ce dracu o vrea sa insemne si asta?, se gandeste Raducu.

Se-mbraca rapid, isi ia cheile, telefonul, reportofonul pentru interviu, ceva banet, caciula ruseasca, foarte importanta in povestea noastra, isi face cruce si iese pe usa, tremurand tot de groaza.

Pana sa ajunga in Cismigiu, se razgandeste de vreo cinci ori. In total a urcat si-a coborat din patru taxiuri, pana sa-si ia inima-n dinti si sa hotarasca ca n-are nimic de pierdut in afara de, in cel mai sinistru caz, cativa litri de sange, care ar duce sigur spre moarte.

- Ti-e frica de mine, nu? e prima intrebare a lui Charlie.

Cei doi stau pe-o banca in mijlocul parcului. E pustiu si frig de-ti ingheata si sufletul.

- Mi-e. Dar nu d-aia tremur, sunt minus si ceva de grade.

- Ia o gura de palinca, prietene, si C. ii intinde o sticla de Fanta la kil, umpluta cu palinca de tara. E de la voi, din Bihor.

Raducu ia sticla si da pe gat patru guri fara sa clipeasca. E terifiat, ce mai, dar incearca prin toate felurile sa ascunda asta.

- Cum de... Vrei sa-mi acorzi interviul pentru gazeta? il intreaba imediat R.

- Hmmm... Pai, prietene, cred ca e timpul sa dam cartile pe fata. Si sa terminam cu prostiile-astea, mai ales in Romania, aici e tara noastra de vacanta, de relaxare, daca vrei.

- Cum asa?

- Ei, cum asa? Foarte simplu. Romanii manca ustoroi de-ti vine sa te tii de nas, si daca nu esti vampir. Riscul de a ataca un roman e aproape sinucidere curata. Romanii manca usturoi cu orice, shaorma cu de toate!

- Ha, zambeste Raducu, intrebandu-se in gand de ce naibii nu adusese ceva usturoi sau nu halise un catel intreg pentru intalnire.

Charlie zice:
- De-aici a pornit. Si nu de azi, nu de ieri, de cateva sute de ani. Vampirii nu se ating de romani, pricepi? Asa ca linisteste-te.

- Aaa, sa dau drumul la reportofon, isi aminteste R. Da...

- Dar de ce esti tu atat de curios de vampiri, cand ai avea atatea teme... Si oricum, cine o sa creada ca ai stat de vorba cu un vampir adevarat?

- Cine vrea bine, cine nu, nu. M-am saturat sa scriu despre politic, iti zic sincer. Ce politic? O adunatura de rahati. Vreau subiecte tari, cu adevarat importante, ma-ntelegi tu?

E luna plina. Zgomote ciudate se aud de prin tufisurile uscate si-nghetate din parc. Prea bezna sa-ti dai seama de ceva. Raducu nu stie daca-i vantul sau vreun amic varcolac de-al lui Charlie.

C, deodata:
- Hai, sa-ncepem, e deja doua. Stau doar pana la cinci.

- Incepem, dupa care Raducu mai trage o gura de palinca.

Si zice:
- Cand am vazut mesajul, m-am gandit ca e o chestie rasista, gen, asta cu romanii, stii? Xenofoba adica.

- Ei, drace! Si C. rade. Vampirii, rasisti?

- Nu, nu exista vampiri xenofobi?

- Da de unde, prietene? Crezi ca avem timp sa uram o rasa sau un popor? Poate unii mai tineri, eu stiu? Poate. De fapt, na, de cand populatia umana e intr-o puiere, pardon, crestere continua, acum ne permitem si fite. Dar eu, la cei sapte sute douaj doi, n-am timp de fite si vanatul, sa stii, ma cam si plictiseste in ultimul timp, adica de vreo saizeci incoace.

- Cum... adica te plictiseste?

- Pai asa. Tie-ti place pizza?

- Aha.

C intreaba:
- E, si cum ar fi sa mananci doar pizza pentru sapte sute de ani?

- A...

- Be... Ce...

Raducu, putin nedumerit:
- Pai stai asa, si... Nu aveti nevoie de sange ca sa traiti?

- O, ba da. Dar nu mai vanam asa mult si nu este singurul nostru fel de-a supravietui.

- Adica?

- Adica clonam. Producem. Suntem impartiti in lume intr-o societate foarte organizata, prietene, unii au fabrici intregi. Produc sucuri cu esente de sange, care nici nu a apucat sa fie vreodata-n vreun om. Si nici nu mai are acelasi gust oricum, avem diferite arome.

- Arome?

- Da, arome. De mancare adevarata, de mancati voi. Da’ fara usturoi. Arome de orice in afara de usturoi.

- De cocos?

- Da, avem si dulcegarii. Dar astea prind iar la cei tineri. Ne strica dintii. Las’ ca vad ei.

- Si... cum le tineti ascunse?

- Pai, evident, prietene, ca nu scrie pe ele fabrici de sange artificial. Sunt mascate de alte biznisuri.

R intreaba:
- Cum ar fi?

C., nervos:
- Te-ntreci cu gluma, pri e te ne!

- Ok, ok... se retrage Raducu, speriat putin.

Charlie nu stie ca in locul insignei de pe caciula lui comunista, Raducu are si o mica camera de inregistrat, super-sofisticata. A luat-o de la var-su, care lucreaza la niste servicii secrete. Si, de fapt, clipul pe Youtube spera sa-i aduca succesul, nu articolul. Deja-i vede titlul: "Stand de vorba cu un vampir in centrul Bucurestiului". O sa-i pregateasca si niste titrari in engleza.

- Sfarsitul episodului 1 -

sursa foto