Cum se distrau femeile pe vremea comunismului in Bucuresti

Cei care ne-au povestit cum se distrau in vremea comunismului se considera bucuresteni pentru ca locuiesc de zeci de ani in capitala si au ajuns sa o cunoasca, in anumite privinte, mai bine decat multi dintre noi. Fie ca vin din Barlad, Iasi, Ploiesti sau Constanta - ei si-au intemeiat o familie si au trait in Bucurestiul comunist, despre care suntem curiosi sa aflam mai multe.

Cum se distrau bucurestecele pe vremea comunismului? Unde ieseau? La ce restaurante mancau? De unde se imbracau si ce stil abordau? Care erau temerile si bucuriile lor? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile la care am incercat sa raspundem, vorbind cu mai multe persoane care au acum peste 50 de ani.

Pentru ca materialul strans nu incapea intr-un singur articol, am decis sa il impartim in 2 tabere: Cum se distrau barbatii pe vremea comunismului, respectiv cum se distrau femeile, in aceeasi perioada. O sa fiti mirati, probabil, dar povestile difera.

Majoritatea femeilor cu care am vorbit ne-au spus lucruri asemanatoare, asa ca am ales 2 povesti reprezentative pe care vi le prezentam.


In poza asta, cel de langa mine imi tot tragea ocheade si sotul meu a facut intentionat fotografia.

Iulia (78 ani) - despre perioada 1965-1989

Sun la interfon. Urc la etajul 2. In casa miroase a gutui "Fac dulceata de gutui, va trebui sa ma scuzi un pic, trebuie sa prind momentul potrivit in care sa opresc focul. Ca daca o las prea mult, se face beton. Iar daca il opresc mai devreme, iese prea apoasa. Hai sa iti arat." Si imi arata o demonstratia cu picatura care trebuie sa ramana teapana pe farfurie.

Dupa ce oprim focul, intram in sufragerie. Ma asez pe canapea. Iulia imi aduce 3 albume prafuite. Le sterge cu o carpa fina, special aleasa ca sa nu zgarie suprafata copertei. Pe masa din sufrageria are o lupa "pentru textele scrise prea marunt, pe care nu le pot citi" si un supliment TV cu o tipa semi-dezbracata "ca sa imi fac cate o steluta in dreptul filmelor pe care vreau sa le vad".

Sotul ei e pictor, toate tablourile din casa sunt pictate de el. Are un atelier in care mestereste: repara obiecte de prin casa, intr-o vreme a confectionat curele si basti din piele.

Plasma e singura care ne arata ca suntem in anul 2013. In rest, fara internet, fara calculator. Dimineata pune ceasul sa sune "pe la 8 si un sfert", apoi urmareste un matinal la Tv. Si-a cumparat telefoan mobil, insa nu reuseste sa invete cum se scriu SMS-urile "Am degetele prea mari pentru tastele astea, uite, vreau sa apas pe A si imi iese AD. Apoi dau sa sterg si se sterge tot."

E imbracata intr-un capot elegant, cu imprimeu floral. Poarta un ruj rosu-visiniu care o prinde bine, se asorteaza cu nuanta din par: castaniu-visiniu. Se vede ca a fost o femeie cocheta. Intr-o bomboniera, asezata pe vitrina, tine mai multe margele "pe care nu mai am unde sa le port acum".

Incepem sa discutam despre vremea comunismului. "Am trait in multe orase, incepe ea, m-am nascut dincolo de Prut, mama era rusoaica, o rusoaica frumoasa si tantosa" - imi arata o poza. "Tata era militar roman si i-a interzis sa vorbeasca rusa in casa, asa ca ea vorbea pe furis cu mine, cand nu era el acasa. Apoi ne-am mutat la Barlad."


Mama Iuliei, Ludmila (1914-2004)

Imi arata mai multe fotografii. Facultatea a facut-o la Iasi. Chimie, la fel ca sotul ei. S-au casatorit imediat dupa ce au absolvit si au primit post amandoi la Combinatul din orasul Victoria, aflat la poalele muntilor Fagaras. Apoi au ajuns la Bucuresti in 1972 si de atunci locuiesc in apartamentul in care ne aflam.

Intre 1957 si 1972 au locuit in orasul Victoria si se distrau cu colegii de la Combinatul Chimic: "Se acordau fonduri pentru excursii, de la stat si mergeam cate 30. Era ca un fel de premiu pentru rezultatele in munca: recompensarea prin acordarea de fonduri sectiilor fruntase din fabrici. Apoi, in 1972, am fost repartizati la Bucuresti. Noi nu ne doream asta, am fi vrut la Iasi."


Fetele de la combinatul chimic din orasul Victoria, intr-o pauza de munca, 1965.

Dar de distrat, cum va distrati in Bucuresti? insist eu vazand ca discutia se indeparteaza.

Nu prea ieseam la restaurant in Bucuresti, decat cand aveam intalniri cu colegii de munca sau cu barladenii. In rest, mergeam la padure sau la cineva care avea curte, se taia un animal si se facea gratar. Cineva aducea bautura din productie proprie. Si stateam la povesti pana se facea noapte. Iar la zile de nastere, ne vizitam acasa, faceam mancare ca la carte: aperitive, felul 1, felul 2, felul 3, desert.

Ce desert? intreb eu.

Negrese, clatite, papanasi, chec, prajitura cu gem, prajitura cu crema de lamaie - depinde ce preferau invitatii.

Din pozele pe care mi le arata si din povesti inteleg ca cel mai bine se distrau la gratar - mai un vinisor de tara, mai o bere, un sifon. Le placea sa mearga la padure la Snagov, stateau la ponton.


Intr-o livada, la un sifon

Ma tot intrebi de distractie, imi zice, dar cata distractie crezi ca putea sa fie? Faceam copii pe la 24-26 de ani si se cam ducea distractia. Cat despre ce faceau oamenii bogati, nu prea stiu, ca nu stateam cu ei. Ma bufneste rasul; rade si ea.

Le mai placea sa stea la povesti in livada, la un sifon sau un sprit. Se adunau mai multi, faceau o masa lunga - ca de nunta - si vorbeau pana apunea soarele. Iar la restaurante dansau.


La o zi de nastere, Restaurant, Bucuresti

Doamnele mergeau periodic la coafor sau aveau o coafeza care venea acasa: "Nu se purta parul lung ci scurt si ondulat, cu bucle." Iar de imbracat, isi cumparau haine de la Magazinul Unirea, Romarta (se afla pe Calea Victoriei), magazinul Eva. Ne uitam la o fotografie de la o zi de nastere: "Mama, ce par aveam, unde s-a dus parul meu?" Face o pauza. "Pe apa sambetei..."

Ia uite - imi arata o poza - moda cu dantela pe material. Se poarta si acum, ii zic. Am vazut la televizor, imi raspunde.

Trebuie sa recunosc, cand am editat textul, am fost tentata sa elimin multe din divagatii. Insa mi-a ramas in cap replica Iuliei, spusa spre final "Te-as pune in legatura cu mare drag cu alti prieteni care sa iti povesteasca despre comunism, dar, din pacate, nu mai sunt printre noi." . Asa ca am pastrat povestea de mai sus, exact cum a fost, o mostra din 2013 a unei vieti incepute in 1935 - dincolo de Prut.

Liliana (50 ani) despre perioada 1970-1989

Liliana are 50 de ani, dar nu ii arata. E cocheta, se coafeaza si se machiaza zilnic, se imbraca modern, lucreaza in mai multe locuri si isi conduce masina in fiecare zi. Este nascuta cu crescuta in Bucuresti.


Acasa la un prieten, toata lumea avea postere lipite pe pereti

Casa de Cultura Preoteasa

"In vremea studentiei ieseam la Casa de Cultura Nicolae Preoteasa, de la Eroilor. Joi, sambata si duminica era muzica de cea mai buna calitate."

Tot atunci, tinerii mergeau la sarbatorirea zilelor statelor: "Mergeam la spectacole de ziua Frantei, Angliei, vedeam tot felul de obiceiuri si cantece autohtone, asa reuseam sa vedem straini invitati din toate tarile astea."

E entuziasmata cand vorbeste despre toate aceste lucruri. Ochii ii stralucesc si vorbeste din ce in ce mai repede, ca si cand i-ar  fi frica sa nu uite ceva.

Atunci era la moda Ion Luchian Mihalea - muzicianul care facea repetitii cu SONG, tinea si concerte. "Cele mai minunate seri cu cei mai buni prieteni" - asa isi aminteste despre acea perioada.


O zi de nastere si o cununie civila a unor vecini.

Petreceri de apartament

Revenim la discutia legata de distractie. Zilele de nastere se faceau in apartamente, totul era gatit de casa: prajituri, salata de boeuf, tort de casa, chiftele. Faceam multa mancare...si salata de cruditati, pate de ficat, salam cu soia - nelipsit!

Ce tort faceati?

Din acela cu pandispan, unt si crema de ciocolata.

Petrecerile de apartament tineau pana pe la 4-5 dimineata. In zilele de sfinti, mai ales de Sf Ion Gheorghe, Constantin si Elena - urlau boxele pe geam, toata lumea petrecea. Tot atunci se faceau mese festive la ministere, se prelungeau pana pe la 8 seara.


Tort de ciocolata, gatit in casa

Ceaiuri

De obicei, ne adunam in apartamentul celui care se oferea. Jucam table, remi, carti, spuneam glume si bancuri.

Teatru

Se mergea la Teatrul de Revista - sala era plina, iar biletul nu era scump. Elevii si studentii aveau reduceri mari. La matineu era mai ieftin - se dadeau multe bilete in fabrici. Cele mai multe piese de la National se jucau cu casa inchisa. Biletele pentru Opera si Opereta se vindeau mai ales prin scoli si prin licee - se mergea cu clasa.


Cu niste prieteni la tigata si cafea. Era iarna, iar vecina noastra nu isi dadea caciula jos cand vedea in vizita pe la noi.

Cofetarii

Cea mai scumpa si mai buna era Scala de la Romana. Se mai mancau prajituri bune la Athenee Palace si la hotel Bucuresti, pe Calea Victoriei: Erau foarte bune produsele, de calitate - facute cu frisca naturala, unt.

In timp, s-au pierdut prieteniilor, camaraderiile cu vecinii de bloc, iesirile cu colegii de munca. Unii s-au mutat in alt cartier sau in alta tara, iar cu altii pur si simplu nu am mai pastrat legatura. Oamenii vin si pleaca.

Locuri in care se distrau femeile pe vremea comunismului

1. Casa de Cultura Preoteasa

2. Petreceri de apartament

3. Ceaiuri

4. Teatru de Revista, Opera si Opereta

5. Cofetarii: Scala, Athenee Palace

6. La cineva care avea gradina, la un sprit sau un sifon

7. La padure la Snagov

Vedeti mai multe poze aici.

Pe aceeasi tema:



1 comentariu vrei sa comentezi?

alexandraalexandra
#1 - pe 22.11.2013

aiureala, prima poveste.

fara suparare, dar atat stilistic, precum si documentaristic, materialul este varza.
probabil intentiile au fost bune si le salut, dar executia...

d'ale zilei...

Cum arata pauza ta de pranz dintr-o zi lucratoare?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera