Cum se degusta vinul

Viata e prea scurta ca sa bei vin prost, zice un anonim intelept. Dar pana la a sti daca un vin e prost sau nu, trebuie sa servesti mult timp in slujba lui Bacchus, pentru ca asa cum zicea altcineva, vinul e mai bun cu varsta. Cu cat imbatranesti, cu atat iti place mai mult.



Imaginea unui (o)enolog care ia cu delicatete o cupa cu vin, ii adulmeca aroma, apoi incepe sa povesteasca ce compozitie are licoarea, din ce an este, de la ce podgorie, daca a fost un an secetos si daca a crescut spre vest sau spre est, e familiara multora, dar la modul destul de fantastic.

Oenologia e o stiinta si o arta, nu o poveste. Arta degustarii vinului se invata, iar pentru ea se fac sacrificii. Un degustator profesionist (eventual angajat la o casa producatoare de vinuri) nu mananca prea sarat, prea iute, nu bea alcooluri tari si nici cafea.



Ce iti trebuie ca sa fii degustator? O pasiune pentru vin nu e chiar de ajuns, iti trebuie si... papile gustative. Sigur, toti avem asa ceva, insa cate? Citim cum se face testul: se taie 2 cerculete mici (6 mm diametru) in doua bucati de hartie si se pun pe lateralele limbii, observand printr-o lupa cate papile se vad prin gaurile respective. Daca ai peste 35 de papile, poti sa iti asiguri limba (si nasul) si sa iti schimbi cariera intr-un super-degustator. Intre 35 si 10 - ai potential, sub 10 - n-ai.

Daca n-ai lupa, poti oricand sa iti vopsesti limba in albastru.



Pe langa cunostintele vaste despre podgorii, tipuri de vinuri si producatori, mai este si ceea ce noi percepem ca pe un ceremonial, iar degustatorii ca pe modus operandi al activitatii lor:

- Vinul se toarna in pahar (mai putin de jumatate, ideal cam 1/3);

- Se ia cupa de picior, ca sa nu o incalzesti, se cerceteaza culoarea vinului in pahar (daca degustarea nu se face "in orb" la propriu, adica fara ca degustatorul sa stie macar ce culoare are vinul - pentru asta se folosesc cateodata pahare negre);



- Se roteste paharul (forma ideala si standardizata este de ou, mai mare pentru vinuri rosii, mai mic pentru albe; pentru vinuri spumoase se foloseste cupa prelunga, in care poti analiza firicelul de bule din centru) ca sa ajuti aroma vinului sa iasa;

- Se miroase vinul; mirosul si gustul sunt doua simturi corelate, mai ales in cazul degustarii. Daca esti racit si ai nasul infundat, de multe ori iti piere si simtul gustului;

- Se gusta, fara sa se inghita, se roteste in gura si se analizeaza input-ul papilelor: dulce, amar, acru, uscat, uleios, intepator, acid etc. E un exercitiu util chiar daca habar n-ai vreo iota despre vinuri. Gustul e ceva care poate fi antrenat, cu conditia sa nu ti-l strici cu mancaruri prea condimentate si alcool (spirtoase) sau tutun.



- Se mai soarbe putin vin, care se inghite, si se analizeaza concentratia de alcool, de tanin, buchetul lasat pe cerul gurii si cat timp inca se simte.

La degustari nu se bea, ci se degusta si se scuipa, apoi se curata gura si limba cu apa si cu aperitive lipsite de condimente prea multe sau gusturi pregnante: paine, cascaval sau branzeturi nesarate, putina ciocolata daca se servesc vinuri rosii, eventual fructe.



La o degustare mai sunt insa multe alte detalii de luat in seama, de la ora la care se face degustarea (in functie de ceasul fiziologic al corpului, nici prea devreme, nici prea tarziu), la temperatura la care se serveste in mod ideal fiecare vin.

Conteaza si ordinea in care se degusta vinurile (cele dulci si/sau rosii sunt ultimele)... si evident ca pe langa impresiile gustative si olfactive pe care licoarea le poate produce si unei limbi afone, trebuie sa ai habar ce tipuri de struguri si de vinuri exista, ce proces de fabricare au vinurile, ce compozitie... si multe alte secrete ale meseriei, altfel vei parea doar un papagal cu ifose de oenolog.



fotografii facute si gustate la expozitia de vinuri si spirtoase de la IndAgra Food 2008