Cum sa treci cu bine de Pastele in familie

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Oua rosii, familie, vacanta si voie buna sunt coordonatele sarbatorii de Paste, la crestini ortodocsi, sarbatoare care se apropie cu pasi repezi. Credinciosii catolici si (neo)protestanti au sarbatorit deja Pastele anul acesta, dar spiritul sarbatorii e la fel pentru toti.

Stiind ca majoritatea dintre voi va petreceti Pastele cu familia ne-am gandit ca poate exista momente cand intalnirea nu este tocmai placuta, pentru ca se poate isca o cearta din te miri ce.

Cum puteti sa le evitati? Exista o presiune cand va ganditi la sarbatori? La aceste intrebari si la altele ne-a raspuns psihoterapeutul Claudiu Ganciu.

Exista o presiune psihica sau emotionala legata de perioada sarbatorilor religioase?

Este o intrebare dificila. Sa consideram asa lucrurile – daca exista o presiune, ea exista deja in persoana respectiva iar acum ar capata o forma data. Daca o persoana este mai obsesionala, ea va simti nevoia de a se pregati adecvat pentru sarbatorile respective. Daca este mai isterica, va simti o presiune in sensul de a se "gati” pe ea insasi pentru sarbatori. Si exemplele pot continua.

Sarbatorile nu vor fi decat in acord cu modul specific de a fi si de a se comporta ale persoanei respective, niciodata sarbatorile in sine nu vor produce o schimbare majora. Presiunea poate sa fie din partea traditiei, cu alte cuvinte din nevoia de a relua propria copilarie, propriile legaturi familiale.

Presiune care poate sa fie accentuata la romanii ortodocsi aflati in tari preponderent catolice.

Cum se raporteaza romanii la ideea de a petrece impreuna cu familia sarbatoarea Pastelui (dar si altele)?

Nu stiu sigur cat de diferiti sau de asemanatori sunt romanii comparativ cu alte persoane. Aici cred ca exista o "concurenta” cu Craciunul. Sigur ca exista o anumita problematica familiala care este repusa in actualitate cu ocazia sarbatorilor. Din cate am observat exista tendinta de a considera Pastele ca o situatie de vizitare a familiei.

Problema majora este insa Craciunul care este mult mai acut resimtit ca fiind un mod de petrecere cu familia. Ceea ce au specific ambele momente ale anului este disparitia presiunii profesionale, oamenii care in mod obisnuit sunt pusi in situatia sa munceasca, sa isi conduca energia spre sfera profesionala, acum sunt pusi in situatia sa se centreze mai curand pe ei sau pe familie.

Diferenta majora dintre Craciun si Paste este durata. Pastele trece repede, este duminica si luni iar marti este din nou o zi lucratoare. Primavara este si o perioada mai dinamica.

Craciunul in schimb pe langa faptul ca dureaza mult mai mult deoarece este asociat si cu vacanta de iarna, revelionul, etc. este mult mai intens raportat la ideea de familie. Din acest punct de vedere, as putea afirma ca Pastele este un Craciun mai mic ceea ce permite aparari puternice si mult mai functionale.

Exista posibilitatea declansarii unor conflicte in interiorul familiei in perioada sarbatorilor?

Evident ca da. Aceste conflicte exista deja si acum se pot exprima. Dar iarasi Craciunul este un concurent important. In cele doua – trei zile de Paste aceste conflicte nu au timpul necesar pentru a aparea. Sa presupunem urmatoarea familie – copiii sunt plecati sau parintii sunt in alta tara sau locuiesc in alt cartier.

Daca copiii si parintii se intalnesc in prima parte va fi momentul de "lipsa”, de dor, de absenta, etc. Conflictualitatea se va manifesta atunci cand se vor tempera partea de "dor”.

Abia atunci parintii sau copiii se vor arata nemultumiti de diferite lucruri, mereu vechi si eterme, mereu aceleasi dar mereu sub noi pretexte. In varianta cu "alt cartier” unii se vor putea retrage acasa, altii vor ramane prinsi in conflict.

Dar cum 1-2 zile sunt o perioada scurta, ea va trece inainte de a se ajunge la a doua faza. In varianta cu neamurile din alt cartier, se va ajunge din nou in faza in care se vor retrage.

Daca da, ce trebuie facut pentru a evita aceste conflicte?

Sa stabilim ceva – conflictele nu sunt de evitat. O lume in care copiii si parinti se inteleg perfect ar fi o lume in care copiii nu ar pleca niciodata de acasa, ar ramane mereu sub o iubire perfecta, non-conflictuala pe care nu o vor putea gasi nicaieri.

Pentru a putea aparea un nou partener este nevoie de o conflictualitate care sa permita creionarea iluziei ca noul iubit sau iubita va putea sa raspunda cu adevarat nevoilor proprii asa cum parintii nu au putut sa faca.

Asadar sa nu ne propunem sa le evitam, ci sa le intelegem. In spatele conflictului se vor afla mereu nevoi profunde. Daca parintele reproseaza copilului ca acesta nu il asculta deloc, acest lucru poate sa fie inteles in dorinta parintelui ca fiica lor sa ii acorde atentie, sa il iubeasca.

Acest tip de situatie este frecvent. Parintele si-ar dori ca fiica lui sa il iubeasca dar acesta nu va putea sa faca asta pentru ca fiica, la randul ei poate sa aiba un iubit, un partener sau copii pentru care este acordata atentia sa.

Vom vedea deseori in acest tip de conflictualitate ca mereu sunt situatii irezolvabile provenite din situatii reale, naturale, inevitabile. Asadar nu evitati conflictele, ci cautati sa aflati ce exprima ele si ce vor de la voi aceste persoane cu care intrati in conflict.

Si, mai mult de atat, faptul ca se ajunge la cearta inseamna ca acolo este ceva pretios pentru fiecare. Este ceva investit. A evita presupune a pierde aceasta parte de investitie.

Au oamenii o atitudine optimista in perioada sarbatorilor religioase sau din contra?

Nu stiu sa raspund. As spune ca e functie de cum o persoana reuseste sa renunte la propria omnipotenta si la propriile nevoi inconstiente. O atitudine ar capata forma asteptarilor pe care le are. Un optimist considera ca posibilitatea ca un eveniment sa fie in conformitate cu propria dorinta iar un pesimist ca va lua forma opusa.

Putem sa consideram, ca in gandirea pozitiva ca are o omnipotenta prin care poate genera o desfasurare pozitiva a lucrurilor. De asemenea, daca omul resimte nevoia ca iubirea sa fie absoluta, atunci va evalua ca pesimista desfasurarea evenimentului respectiv.

Nu stiu daca da sau daca nu. Pentru unii este o rupere din activitatea rutiniera, pentru altii este un motiv de intalnire, pentru altii este o vacanta.

Cred ca oamenii reactioneaza diferit. Nu cred ca exista o presiune pentru un anumit tip de atitudine. Daca de Sf. Valentin oamenii sunt presati sa fie iubitori si tandri iar de Craciun sa fie buni, umani si intelegatori, nu mi se pare ca exista o cerere similara de Paste.

Nu cred ca din punct de vedere ar marketing-lui Pastele este prea clar definit. Exista niste oua rosii, un iepuras dar nu pare un brand care sa centreze prea mult anumite dorinte.

Ce sfaturi aveti pentru a trece cu bine peste perioada sarbatorilor?

Eu cred ca vor trece cubine indiferent de ce vor face. Poate un sfat este sa fie ei insasi. Dar e un sfat inutil intrucat nu se pune problema sa fie asa pentru ca daca nu sunt in general ei insasi, nu vor deveni acum. Mai este o problema cu Pastele – nu cuprinde pe toata lumea.

Faptul ca exista un Paste catolic si unul ortodox creeaza o diferentiere care are urmari.

Cred totusi ca este un moment care poate sa fie folosit ca un moment de reflectare la propria persoana, la propria familie. De asemenea, poate sa fie si un moment optim de revazut nevoile celor apropiati.

As inlocui intreabarea – oare de ce anume simt oamenii nevoia in aceasta perioada? Faptul ca exista o nevoie, ea poate atrage atentia si asupra perioadei in care nu sunt sarbatori.

Sursa foto1, 2




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera