Cum ne incalzeam pe vremuri - o poveste zgribulita

Cazutul din copac al primului cercopitec fara coada a fost categoric un pas de-a busilea inainte. Asta a atras dupa sine insa numai probleme, pentru ca fundul rosu si ros de blana al maimutoiului a inceput sa dardaie si sa simta nevoia caldurii, cu atat mai mult cu cat specia pe cale de a deveni antropoida suferea de alopecie galopanta.

De cand si-au pierdut complet blana, bimergatoarele sapiens nascocesc tot felul de sisteme avansate de incalzire. Daca iernile de azi sunt tinute afara cu aere conditionate, celule solare si podele incalzite, oare cum se protejau de frig oamenii dinaintea noastra?

Primul pas inapoi - Epoca de Aur. Fara curent, fara gaze, fara apa calda, fara caldura. Din fericire, rar toate in acelasi timp. Iernile din Romania au fost mai mereu geroase, dar inventivitatea romanului, ascutita de frig, a dat roade:

Resourile. Clasice sau improvizate in blocuri de bca, consumau mult, se raceau repede, ardeau sigurante si iscau incendii. Foc > caldura > buuun!

Caloriferele si aerotermele electrice. Rare, scumpe, consumau foarte mult, se foloseau cu parcimonie, in caz de urgenta: copii si bunici. La fel de rare erau pernele si paturile electrice si mult mai scumpe.

Sfantul aragaz. Daca frigiderul se muta in calorifere, se dadea drumul aragazului. Atmosfera devenea irespirabila, toxica, aspra si uscata, dar calduta. Avantaj: scapai de igrasie. Dezavantaje: puteai scapa de casa si chiar de viata.

Sobele cu lemne. Chiar daca stateai "modern" si aveai calorifere, o solutie de control direct al temperaturii din casa era soba cu lemne, montata pe furis, care implica si costul suplimentar al lemnelor si problema procurarii lor, dar macar nu faceai oameni de zapada pe covor.

Alte instrumente ajutatoare:
- sticle cu apa calda in pat;
- salamuri de burete intre geamuri si la usi, sa tina crivatul afara;
- o solutie rar folosita, dar, din cate am auzit, foarte eficienta, era montarea in casa a unui cort (de camping)si instalarea patului inauntru (cu resou, paturi, etc).


Si in vremurile de demult exista metoda incalzirii patului. In timpul somnului, corpul uman pierde caldura, deci e foarte important sa se mentina o temperatura acceptabila. Inainte de sticlele cu apa se foloseau pungi si burdufuri din piele de animal. Chiar Cartarescu, intr-o nuvela de-a sa, povesteste cum - aflat intr-un castel friguros din Irlanda la o tabara de creatie - a gasit in pat in prima seara ... o oaie. Hmm, Irlanda - oaie, ce e surprinzator? (ce victime ale stereotipurilor suntem, nu?) Oita era de fapt un burduf blanos plin cu apa fierbinte, bun de luat in brate noaptea.

Secole mai devreme paturile se incalzeau si cu tigai fierbinti, umplute cu taciuni (foto aici), cu caramizi tinute in semineu sau cu... menajera, plus o dusca.

Milenii mai devreme, in antichitate, sistemul roman era foarte ingenios. Folosit cu precadere pentru baile publice, unde exista si problema incalzirii apei, sistemul (numit hypocaust - caldura de dedesubt) arata cam asa. Vatra era la un nivel inferior si incalzea camera de deasupra, bazandu-se si pe curentii de aer cald.

O alta metoda era cea a busteanului. Direct sub podeaua baii exista un tunel, unde se vara un bustean enorm, care incalzea foarte tare bazinul direct deasupra focului, ultima oprire a romanului in cautare de relaxare, in timp ce bazinele de la intrare, dispuse si ele pe lungimea busteanului, erau incalzite slab, ca sa se poata face treptat acomodarea cu fierbinteala apei.

Ne intoarcem azi, la maimutoii fara par, dar cu sapienta. O gaselnita deosebit de simpatica sunt pachetelele de incalzire instant, carora limba romana nu le-a gasit inca un termen potrivit. Intr-un buzunar de plastic, inchis ermetic, se afla o solutie concentrata de acetat de sodiu, plus o feliuta subtirica de metal. Daca indoi putin metalul, acetatul lichid incepe sa se cristalizeze, emitand foarte multa caldura. Dezavantaj: acetatul nu revine la starea lui initiala, lichida, decat prin fierbere.

Cat timp noi ne gandim cum sa facem metropotami de iarna, care pot fi incalziti la microunde, precum papucii si jucarelele de la British Gallery, voi poate ne povestiti cum se incalzeau bunicii si parintii vostri in vremuri de iarna, secolul trecut.