Cum a fost la Noaptea Muzeelor 2011 in Bucuresti
Ca in fiecare an la Noaptea Muzeelor, cuvantul de ordine a fost "coada", lunga, groasa si de durata. Ca in fiecare an insa, ne facem ca uitam acest aspect si mergem si noi la cateva dintre muzeele deschise noaptea.
coada la MNAR si cea la Muzeul Labirint
Aseara am inceput cu unul dintre focarele atentiei publicului, Piata Enescu si Piata Revolutiei. La MNAR era o coada impresionanta si n-am vrut sa cedam asa de usor o ora din viata, asa ca ne-am asezat la una "care mergea mai repede" la...
Anuntat ca o colaborare inedita intre doua muzee de la sosea, mai precis Antipa (care se va deschide, speram si noi, si ei, la vara) si MTzR, Muzeul Labirint era o constructie moderat labirintica in mijlocul Pietei Enescu, dintre Ateneu si BCU. Ideea unui mic muzeu in strada ne atragea, cu atat mai mult cu cat era vorba de unul care ar putea combina (cum?, ne intrebam) cele doua domenii de activitate, viata satului si viata... cum e ea de milenii, adica istoria naturala.
Timp estimat coada: 20min. Timp petrecut in muzeu: 10 min. Iar raportul calitate-durata coada nu trage decat pe talerul timpului. A fost dragut pentru copii, poate. Un adult care a vazut deja de cateva ori ambele muzee nu mai gasea in aceasta "instalatie" prea mule lucruri interesante, cu exceptia sectiunii care prezenta viata si activitatea lui Grigore Antipa.
Dupa Labirint, hai la BCU sa vedem Brauneriana. Deschideau la 22:00, asa ca am adastat pret de un pahar de vin la Readers Cafe, deschis pentru o noapte in fata bibliotecii, unde am avut placerea de a ne uita la multimea plimbareata (sau adastatoare, ca si noi, sub coada calului lui Carol), intr-o cacofonie stereo de Mozart de la documentarul bibliotecii si jazz-ul de la MNAC.
Muzeul National al Hartilor si Cartilor Vechi
Am ajuns foarte devreme la Muzeul Hartilor si a trebuit sa mai pierdem o jumatate de ora prin zona strazilor cu nume de capitala din apropierea Pietii Dorobantilor. Noroc ca nu mai era cald afara, aleile erau liniste si multi copaci inverziti oriunde te-ai fi uitat. Timpul a trecut pe nesimtite. Cand am revenit in fata muzeului hartilor de pe strada Londra 39, deja se formase o coada mica. Ulterior, ne-am dat seama si de ce proportia a fost astfel fata de MNAR sau Labirint, spre exemplu.
Muzeul Hartilor a fost deschis in urma cu aproximativ 10 ani si nu are in dotare o colectie impresionanta. Nu sufera comparatie cu Muzeul Hartilor din Viena, spre exemplu. Inauntru am descoperit 3 incaperi care erau dedicate celor 8 cruciade, cateva figuri sculptate, un ceas si un glob pamantesc de proportii considerabile, cadou facut de Jacques Chirac presedintelui Iliescu (putem asadar aproxima perioada).
Inauntru nu am stat mai mult de 15 minute. Nu am avut ghid, dar a fost un domn care explica unor tineri, elevi de liceu probabil, cum pedestrasii masurau distantele si isi calculau cu aproximatie suprafata unei regiuni.
Timp estimat coada (am prins-o de mica): 15 minute. Timp petrecut inauntru: ~25 min. Avand in vedere ca au fost incluse in tur (am fost dusi in grupuri, cu ghid) si sali pe care altfel nu le-am fi vazut (rotonda sau biblioteca profesorilor), ne consideram castigati.
La iesire ne-a picat fisa ca, suferind temporar de orbul gainii, nu vazuseram ca Brauneriana nu era in biblioteca, ci in galeria Galateca de alaturi.
Brauneriana a fost (si este in continuare la galeria Galateca) o expozitie a afiselor expozitiilor lui Victor Brauner, 55 de exponate, care, desi au rol documentaristic, nu fac totusi cat o expozitie intreaga Brauner.
intre timp, cozile pentru BCU si Muzeul Labirint cresteau
La iesire, era deja intuneric. Ce bine, hai la cimitir!
Una dintre atractiile principale ale noptii, dat fiind ca nu oricand ai ocazia sa faci o plimbare de noapte printr-un cimitir. Si nu oricand ai ocazia sa faci poze in Bellu. Si nu oricand ai un tur ghidat prin Bellu. Avand in vedere atatea "nu oricanduri", Bellu era plin, atat de cocalarasi de cartier care scuipau seminte pe morminte, cat si de turistul local, venit la plimbare.
Noi in schimb eram veniti la explorare si la poze. Mare dezamagire: era intuneric-bezna, cu exceptia catorva reflectoare puse in "punctele de interes". Traseul recomandat de plimbare era marcat cu lumanarele rosii, in rest... buhuhu. Si nici macar atat, deoarece printre sutele de vizitatori care ciripeau si trageau blitzuri in toate directiile, ce senzatii sa mai incerci in cimitir la miezul noptii?
nu va lasati inselati de lumini, aveam trepiedul cu noi, iar expunerile sunt de cate 15 secunde.
Apropo de Bellu, am vorbit cu o angajata neasteptat de amabila care ne-a facut rost de unul din ultimele pliante-harta si ne-a povestit ca Bellu nu e inca muzeu, ci "entitate muzeala", si asteapta aprobari si alte hartoage. Pana atunci, nu avem voie sa facem poze in Bellu, decat cu aprobare de la Primarie (un simplu e-mail, ni se spune). Iar dupa ce va fi muzeu, vom plati bilet la intrare (speram insa ca atunci sa se renunte la scrisorica pentru domn' primar).
mormantul Iuliei Hasdeu si cel al lui Toma Caragiu
La mormantul lui Eminescu (alaturi de Cosbuc, Caragiale, Preda) - o coada incredibila.
La iesire, cascand ochii la o mica expozitie foto (facuta pe lumina) si intrebandu-ne de ce n-or fi scris sub imagini ce vedem si unde se afla in cimitir, am dat nas in nas cu o ceata de vreo doua duzini de biciclisti. Care, dat fiind statutul napastuit si lipsit de toate drepturile (si obligatiile) din lume al biciclistului in Bucuresti, au intrat cu toate bicicletele direct in cimitir.
La Muzeul Aviatiei, tristete mare. Fiind pus departe de tot ce misca (undeva in zona Pipera intersectie cu Barbu Vacarescu), aici nici ca am dat peste aceeasi imbulzeala manifestata intr-o coada interminabila. Liniste in cimitirul de avioane, destul de liniste si inauntru, doar cativa trecatori care pozau si se pozau cu tot ce prindeau.
Despre acest muzeu v-am povestit mai multe cand l-am vizitat pe timp de zi si nici ca s-au schimbat prea multe in bezna, doar ca bezna a ramas bezna iar afara puteai doar sa banuesti ca acolo stau expuse masinariile cu aripi, dar nici ca aveai vreo lumina care sa-ti confirme asta.
Neplacut sa dibuiesti pe intuneric ce se prezinta in curtea muzeului asa ca declaram Muzeul Aviatiei dezamgitor si mult prea rustic pentru vizitatori.
Noaptea tarziu, cand ne-am intors acasa, in fata Observatorului Astronomic asteptau sa intre cateva sute de oameni...
Mai multe fotografii in slideshow-ul de mai jos:
coada la MNAR si cea la Muzeul Labirint
Aseara am inceput cu unul dintre focarele atentiei publicului, Piata Enescu si Piata Revolutiei. La MNAR era o coada impresionanta si n-am vrut sa cedam asa de usor o ora din viata, asa ca ne-am asezat la una "care mergea mai repede" la...
Muzeul Labirint
Anuntat ca o colaborare inedita intre doua muzee de la sosea, mai precis Antipa (care se va deschide, speram si noi, si ei, la vara) si MTzR, Muzeul Labirint era o constructie moderat labirintica in mijlocul Pietei Enescu, dintre Ateneu si BCU. Ideea unui mic muzeu in strada ne atragea, cu atat mai mult cu cat era vorba de unul care ar putea combina (cum?, ne intrebam) cele doua domenii de activitate, viata satului si viata... cum e ea de milenii, adica istoria naturala.
Timp estimat coada: 20min. Timp petrecut in muzeu: 10 min. Iar raportul calitate-durata coada nu trage decat pe talerul timpului. A fost dragut pentru copii, poate. Un adult care a vazut deja de cateva ori ambele muzee nu mai gasea in aceasta "instalatie" prea mule lucruri interesante, cu exceptia sectiunii care prezenta viata si activitatea lui Grigore Antipa.
Dupa Labirint, hai la BCU sa vedem Brauneriana. Deschideau la 22:00, asa ca am adastat pret de un pahar de vin la Readers Cafe, deschis pentru o noapte in fata bibliotecii, unde am avut placerea de a ne uita la multimea plimbareata (sau adastatoare, ca si noi, sub coada calului lui Carol), intr-o cacofonie stereo de Mozart de la documentarul bibliotecii si jazz-ul de la MNAC.
Muzeul National al Hartilor si Cartilor Vechi
Am ajuns foarte devreme la Muzeul Hartilor si a trebuit sa mai pierdem o jumatate de ora prin zona strazilor cu nume de capitala din apropierea Pietii Dorobantilor. Noroc ca nu mai era cald afara, aleile erau liniste si multi copaci inverziti oriunde te-ai fi uitat. Timpul a trecut pe nesimtite. Cand am revenit in fata muzeului hartilor de pe strada Londra 39, deja se formase o coada mica. Ulterior, ne-am dat seama si de ce proportia a fost astfel fata de MNAR sau Labirint, spre exemplu.
Muzeul Hartilor a fost deschis in urma cu aproximativ 10 ani si nu are in dotare o colectie impresionanta. Nu sufera comparatie cu Muzeul Hartilor din Viena, spre exemplu. Inauntru am descoperit 3 incaperi care erau dedicate celor 8 cruciade, cateva figuri sculptate, un ceas si un glob pamantesc de proportii considerabile, cadou facut de Jacques Chirac presedintelui Iliescu (putem asadar aproxima perioada).
Inauntru nu am stat mai mult de 15 minute. Nu am avut ghid, dar a fost un domn care explica unor tineri, elevi de liceu probabil, cum pedestrasii masurau distantele si isi calculau cu aproximatie suprafata unei regiuni.
BCU
Timp estimat coada (am prins-o de mica): 15 minute. Timp petrecut inauntru: ~25 min. Avand in vedere ca au fost incluse in tur (am fost dusi in grupuri, cu ghid) si sali pe care altfel nu le-am fi vazut (rotonda sau biblioteca profesorilor), ne consideram castigati.
La iesire ne-a picat fisa ca, suferind temporar de orbul gainii, nu vazuseram ca Brauneriana nu era in biblioteca, ci in galeria Galateca de alaturi.
Brauneriana a fost (si este in continuare la galeria Galateca) o expozitie a afiselor expozitiilor lui Victor Brauner, 55 de exponate, care, desi au rol documentaristic, nu fac totusi cat o expozitie intreaga Brauner.
intre timp, cozile pentru BCU si Muzeul Labirint cresteau
La iesire, era deja intuneric. Ce bine, hai la cimitir!
Cimitirul Bellu
Una dintre atractiile principale ale noptii, dat fiind ca nu oricand ai ocazia sa faci o plimbare de noapte printr-un cimitir. Si nu oricand ai ocazia sa faci poze in Bellu. Si nu oricand ai un tur ghidat prin Bellu. Avand in vedere atatea "nu oricanduri", Bellu era plin, atat de cocalarasi de cartier care scuipau seminte pe morminte, cat si de turistul local, venit la plimbare.
Noi in schimb eram veniti la explorare si la poze. Mare dezamagire: era intuneric-bezna, cu exceptia catorva reflectoare puse in "punctele de interes". Traseul recomandat de plimbare era marcat cu lumanarele rosii, in rest... buhuhu. Si nici macar atat, deoarece printre sutele de vizitatori care ciripeau si trageau blitzuri in toate directiile, ce senzatii sa mai incerci in cimitir la miezul noptii?
nu va lasati inselati de lumini, aveam trepiedul cu noi, iar expunerile sunt de cate 15 secunde.
Apropo de Bellu, am vorbit cu o angajata neasteptat de amabila care ne-a facut rost de unul din ultimele pliante-harta si ne-a povestit ca Bellu nu e inca muzeu, ci "entitate muzeala", si asteapta aprobari si alte hartoage. Pana atunci, nu avem voie sa facem poze in Bellu, decat cu aprobare de la Primarie (un simplu e-mail, ni se spune). Iar dupa ce va fi muzeu, vom plati bilet la intrare (speram insa ca atunci sa se renunte la scrisorica pentru domn' primar).
mormantul Iuliei Hasdeu si cel al lui Toma Caragiu
La mormantul lui Eminescu (alaturi de Cosbuc, Caragiale, Preda) - o coada incredibila.
La iesire, cascand ochii la o mica expozitie foto (facuta pe lumina) si intrebandu-ne de ce n-or fi scris sub imagini ce vedem si unde se afla in cimitir, am dat nas in nas cu o ceata de vreo doua duzini de biciclisti. Care, dat fiind statutul napastuit si lipsit de toate drepturile (si obligatiile) din lume al biciclistului in Bucuresti, au intrat cu toate bicicletele direct in cimitir.
Muzeul Aviatiei
La Muzeul Aviatiei, tristete mare. Fiind pus departe de tot ce misca (undeva in zona Pipera intersectie cu Barbu Vacarescu), aici nici ca am dat peste aceeasi imbulzeala manifestata intr-o coada interminabila. Liniste in cimitirul de avioane, destul de liniste si inauntru, doar cativa trecatori care pozau si se pozau cu tot ce prindeau.
Despre acest muzeu v-am povestit mai multe cand l-am vizitat pe timp de zi si nici ca s-au schimbat prea multe in bezna, doar ca bezna a ramas bezna iar afara puteai doar sa banuesti ca acolo stau expuse masinariile cu aripi, dar nici ca aveai vreo lumina care sa-ti confirme asta.
Neplacut sa dibuiesti pe intuneric ce se prezinta in curtea muzeului asa ca declaram Muzeul Aviatiei dezamgitor si mult prea rustic pentru vizitatori.
Noaptea tarziu, cand ne-am intors acasa, in fata Observatorului Astronomic asteptau sa intre cateva sute de oameni...
Mai multe fotografii in slideshow-ul de mai jos:
In Noaptea Muzeelor...
... imi programasem doar 3 vizite: prima, la Muzeul Militar, m-a ingrozit si distrat in acelasi timp: un labirint de incaperi fara niciun fel de ghidaj, sageti, NIMIC. Nici macar catre iesire. Autobuzul special al RATB mi-a oferit o baie de multime absolut nedorita, m-am frecat de toti si toate si aproape ca mi-am pierdut cunostinta de la lipsa aerului. Am coborat la Romana, spre Observator. Era ora 23:00. Coada incepea, fara gluma, cam de la vreo 200 m de curtea cladirii (cozile romanilor sunt late de minim 4 persoane, in caz ca nu stiati). Stiind cum se merge si inauntru, pe acele scari micute, si pe terasa, la coada la telescoape, am luat direct un taxi pana la Muzeul de Istorie. Aici s-a intrat fara coada, insa in holul mare nu mai erau acele costume frumoase de anul trecut; in interior, o coada inspaimantatoare la Tezaur; aceeasi copie a columnei lui Traian, inca vreo mie de pietre pe langa, la etaj, si cam atat. Nimic nou, spectaculos, nici macar de bun simt, avand in vedere ca romanii trebuie sa calareasca orice piatra sculptata care arata a animal, doar pentru a-si pune poza pe facebook. Prefer sa merg in orice alta zi, asa cum am facut ieri, duminica, la Muzeul Satului. Am platit 6 lei intrarea, o suma infima, daca va ganditi bine, si nu m-am calcat in picioare cu nimeni. In anii care vor urma, Noaptea Muzeelor va fi pentru mine doar o noapte de iesit in oras, in club, la terasa, oriunde numai in muzee nu.