Cronica de film: Numarul 23

Mie imi plac filmele americane, un pic ieftine ca bun gust sau ca buget, daca se poate, adica de categoria a doua sau indie. Uneori sunt de-a dreptul S&M si ma incapatanez sa ma uit la super productii foarte proaste, in care actritele sunt retusate in asa hal incat nici nu mai conteaza ce scot pe gura, iar actorii sunt Ken-i gelati in cap, injectati cu botox, lucrati la pectorali si luciosi, iar efectele speciale abunda la fiecare 10 minute pentru a va atrage atentia de la cat de prost joaca actorii si de la cat de slab e scenariul. Si, ma rog, etc.

Uneori sunt si mai S&M si imi chinuiesc creierii cu filme psihlogice, asa de dragul culturii mele generale. Deci, in aceasta noapte, doamnelor si domnilor, despre Numarul 23.

Atentie, spoilers!  ------ Walter (Jim Carey) e criminalul!

Sursa

De curand am vizionat Numarul 23, un film ca lumea, ca sa zic asa. Te tine cu sufletul la gura si te baga in tot felul de chestii psihologice. Transpiri, ti se face pielea de gaina, te face sa te gandesti la numarul de pe tricoul lui Beckham sau al lui Jordan, te baga in tot felul de ecuatii si adunati si inmultiri si, de exemplu, daca te face sa mergi atat de departe incat incepi sa aduni numere de prin casa sau de prin buletin si astea iti dau un 23, atunci cu siguranta o sa exclami un "f**k me dead!" si asta inseamna ca te-a prins filmul si ca iti place si ca atunci cand o sa te intalnesti cu prietenii o sa le zici ceva de genul "deci, frate, am vazut un super film...".

Sursa

Numarul 23 e o combinatie reusita de schizofrenie a la Hide and seek , obsesie paranoida in legatura cu numerele, de genul celei din Pi sau din A Beautiful Mind si The Salton Sea, prin faptul ca personajul principal din 23, Walter Sparrow/Fingerling, interpretat de Jim Carey, seamana destul de mult cu Danny Parker (Val Kilmer), detectivul sub acoperire din The Salton Sea - amandoi au tatuaje intrigante, amandoi canta la la un instrument de suflat (saxofon/trompeta) si ambii au acelasi stil de a povesti din off.

De aceasta data, Jim Carey nu se mai maimutareste ca in Ace Ventura: Pet Detective, desi joaca tot rolul unui fel de detectiv de animale - un animal control officer cum zice englezul, adica un hingher, pe romaneste. Jim ne-a mai demonstrat ca poate sa joace si roluri serioase, in care face mai mult decat sa isi expuna dantura intr-un zambet tamp, in filme precum The Eternal Sunshine of the Spotless Mind, The Truman Show sau Man on the Moon.

Sursa

Despre film pe scurt: Walter Sparrow (Jim) este un hingher cu o viata fericita (sotie frumoasa si un baiat ajuns la pubertate), care atunci cand este muscat de un caine si, de ziua lui, intarzie la o intalnire cu sotia (Virginia Madsen) se trezeste cu un cadou de la aceasta, un roman intitulat 23. Walter se pune pe citit si, cu fiecare capitol parcurs, are impresia ca personajul principal din carte (Fingerling) este chiar el - asa se intampla in cazul lecturilor de placere, unde identificarea cu personajul inseamna o lectura subiectiva, nerecomandata cititorilor profesionisti, cica. Fingerling este un detectiv care la un moment dat o ia razna din cauza blestematului de numar 23, pe care il incepe sa il intalneasca peste tot, si are impresia ca tot ce se intampla are legatura cu acest numar malefic (23 de secunde ca sangele sa sa se coaguleze; Cezar a fost injunghiat de 23 de ori; cavalerii templieri a avut 23 de Comandanti Supremi; Titanicul s-a scufundat pe 15.04.1912, adica 4+1+5+1+9+1+2=23; maiasii credeau ca lumea se va sfarsi pe 23 decembrie 2012 - 20+1+2=23; Kurt Cobain s-a nascut in 1967 - 1+9+6+7=23 - si a murit in 1994 - 1+9+9+4=23; Charles Manson s-a nascut pe 12.11 - 11+12=23 etc.). In carte, Fingerling isi omoara iubita din gelozie si din cauza obsesiei pentru nr. 23. Walter isi da si el seama ca intreaga lui viata sta sub semnul numarului 23 si ca ceva rau o sa se intample. O cam ia si el razna. Pana la urma isi da seama ca, de fapt, este vorba de o crima care s-a intamplat pe bune si incepe sa faca si el pe detectivul. La final, sotia lui Walter descopera ca acesta este schizofrenic si ca el este cel care a scris cartea si, deci, criminalul.

Sursa

Filmul te prinde la inceput, mai ales pentru schimbarea de planuri si jocul de 1-2 cu mintea spectatorului: prezent-viitor/ lume imaginara-realitate; pentru faptul ca personajele din lumea reala sunt transpuse in lumea fictiva generata de romanul 23 pe care-l citeste Walter; pentru vocea hipnotizanta care povesteste din off; pentru imaginea foarte buna, spectaculoasa pe alocuri; pentru perversitatea cuplului Fingerling-Fabrizia decupat parca din Sin City si altele, care, acum, probabil ca imi scapa.
 
Sursa

Insa, spre sfarsit te cam prinzi ca Jim e pe Xanax si Zoloft si ca s-a lungit atat de mult cu lectura incat a uitat sa isi mai ia pastilele si ca la un moment dat a facut cunostinta cu David Callaway (Hide and Seek) pe la vreun azil de schizo. Oricum, una peste alta, 23 e un film destul de misto. Asta chiar daca la inceputul articolului ziceam ca mie imi plac filmele care sa-mi insulte inteligenta.