Cool in Bucuresti: aparatele foto

Am aparat foto, deci exist! Exist, deci demonstrez asta! Demonstrez, deci uploadez! Uploadez, deci dau linkuri! Dau linkuri, deci sunt apreciat! Sunt apreciat, deci sunt artist!


foto de aici

Numarul aparatelor foto (semi)profesionale a crescut intr-un ritm cu care nici Fat Frumos nu poate tine pasul. Productia de SLR-uri a inregistrat noi recorduri la hectar, unde fiii si fiicele patriei au trudit cu o mana pe buton si cu alta pe obiectiv. Fenomenul se datoreaza in mare parte micsorarii preturilor la produse, lipsei cozilor la lapte si a acestui minunat mediu de comunicare, numit plastic Internet, care ne faciliteaza aratatul capodoperelor prietenilor, mai ales cand acestia nu au chef.

Fotografia s-a democratizat si se democratizeaza in continuare pana va atinge, probabil, Nirvana democratiei. O planeta de artisti, care mai mult surprinde realitatea in cadre fixe decat o traieste.

Dar ce comentez eu aici? E cool sa ai un SLR la gat, sa discuti despre distanta focala, sa economisesti pentru un nou obiectiv si sa-ti pui pozele pe Flickr sau, cand simti ca oceanul flickarist nu te individualizeaza suficient, sa-ti faci photoblog. SLR-ul se asorteaza bine cu esarfa, cu conversii, cu aerul cool si boem, cu margelele si cu gentile mari. Incape in gentile mari. E o legatura indisolubila intre SLR si geanta.

De fapt, problema nu sunt aparatele. E ok sa ai un aparat foto performant si sa faci fotografii mai bune decat cu sapuniera anterioara. Problema, in ochii mei profani, e noul val de artisti. Un aparat profesionist de gat iti garanteaza un loc in istoria artei. De la a zecea fotografie incolo cauti laudele prietenilor pentru cum ai focalizat in fata si totul e blurat in spate. Sau invers.

Fotografia e o arta. Faptul ca suntem bombardati zilnic cu seturi de fotografii duce la disparitia criteriilor. Totul devine relativ. Cineva incerca sa ma convinga ca daca am un aparat foarte bun pot sa fac poze foarte bune, in conditiile in care habar n-am de forme, tehnica, incadrare, culori si nici simt fotografic n-am prea mult. E greu sa mai faci diferenta intre o fotografie cu adevarat buna si una facuta de un fotograf aparut peste noapte.

Simtul estetic e inlocuit de un obiectiv bun. Culorile le rezolva aparatul. Daca nu, Photoshop-ul. Mergem in expozitii de fotografie ale profesionistilor recunoscuti si exclamam trufasi: "dar si eu pot sa fac asta cu aparatul meu!" sau "pai da, daca as avea si eu scule de 4000 de euro". Fotografia se reduce la scule?

Dar e cool. Sa nu uitam the cool factor. Aparatul foto e un accesoriu frumos, chiar si cand e tinut pe "auto". Incomod (cui ii place sa stea cu kilogramele de gat?) dar frumos. Iti da un aer artistic, te individualizeza de profani (din ce in ce mai putini si ei, ca isi iau aparate).

Strazile, terasele, plajele, padurile sunt asediate de blitzuri, de incadrari, oameni aplecati si concentrati le privesc prin lentile, bucurandu-se ca sunt, la randul lor, priviti.