Concert aniversar la Clubul taranului roman: Byron, un vagabond nobil

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Un concert live nu e un furnizor de trairi revelatorii, de adevaruri existentiale. E o ocazie sa fii aproape de un artist care iti place, care te face fericit, care stie sa te puna pe ganduri cu sarm. Un concert live cu Byron e o ocazie sa asculti muzica romaneasca de foarte buna calitate, sa te lasi fermecat de vocea si flautul lui Dan Byron, de tobele vulcanice ale lui Cristi Matesan, bass-ul bine temperat al lui Gyegyay Szabolcs, chitara eleganta a lui Costin Oprea si de degetele magice ale lui Six Fingers.

De 1 decembrie la Clubul taranului roman nu am sarbatorit pompos ziua Romaniei, ci intim si cu bun gust un an de muzica semnata Byron. Dan Byron vorbeste despre lucruri esentiale (The essential piece si nu numai) dar nu declama pentru ca nu-i place dramatismul ieftin, conventional (nu degeaba piesa intitulata forbidden drama da si numele ultimului album). Muzica lui este o confesiune nuantata: nostalgica, furioasa, senzuala, uneori si cu influente de jazz (Far Away).


Byron

Foto: Andrei Dascalescu

Byron, flautul fermecat& comp spun povesti, creeaza stari, induc o atmosfera. Versurile lui sunt complexe, fraza incarcata, tonul se pastreaza intim, atat in schimbarile furtunoase de ritm, cat si in solo-uri. Melodiile acumuleaza tensiune pana cand muzica izbucneste fara cuvinte, o repetitie de onomatopee melodioase, ca la improvizatiile cantaretilor de jazz. De obicei acesta e punctul culminant cantecului: publicul canta impreuna cu Byron sau vocalul lasa sala sa preia melodia. In astfel de clipe, cand toata lumea canta pentru ca stie melodia, iti dai seama cat de mult a crescut Byron intr-un an.

Concertul aniversar de la Clubul taranului roman a inceput la 10 seara, dupa ce sala s-a umplut de fani, cunoscuti si prieteni, muzicieni (printre ei l-am zarit si pe Alexandru Andries). Ne-am incalzit cu Losing Control, Forbidden drama, si fake Life pentru ca mai tarziu sa avem parte de un cover furtunos dupa Audioslave (Show me how to live) pe care toata lumea s-a dezlantuit.

Pe langa melodiile pe care le stiam de pe ultimul album (Crossroads, Blow up my tears, Watercolor, No man’s land) am fost rasfatati si cu doua cantece noi, Blinded by sunshine si A peaceful mind, care au avut priza la public.

La un concert live ai ocazia sa surprinzi gesturi care demonstreaza profesionalismul artistilor: cand chitara lui Dan s-a dezacordat, acordurile i-au fost preluate de Costin Oprea, iar Byron a continuat a cante cu vocea in timp ce-si acorda instrumentul.

Ne-am dat seama ca si Byron se simte warm& cosy alaturi de noi atunci cand ni s-a confesat: “maine dimineata vom canta the Dawn of a drunk Dan”.

Byron

Foto: Andrei Dascalescu

Un alt moment deosebit din concert a fost atunci cand un fan i-a daruit lui Byron un cadou minuscul: cand a fost despachetat in fata publicului, am crezut ca e vorba de o scoica; de fapt obiectul s-a dovedit a fi ceva mult mai folositor: o pana de chitara!!!

“Why you go away…”
Concertul s-a incheiat cu doua randuri de bisuri, din care n-a lipsit “Why you go away”, un cantec care farmeca sala de fiecare data. Apoi a fost randul publicului sa cante un  prietenos “multi ani traiasca”, sustinut puternic de Cristi Matesan la tobe si de Gyegyay Szabolcs la bas. Mi-a placut iesirea eleganta la rampa a intregii formatii (momentul plecaciunii artistilor in fata publicului).

Byron

Foto: Andrei Dascalescu

Desi pe afis scria ca Byron sarbatoreste un an, muzica lui e matura (vezi contributiile consistente de la Kumm si Urma) si originala. La noi in tara, Byron& comp sunt printre putinii care fac o muzica nobila: prin asta inteleg combinatia de instrumente de pe ultimul album Forbidden Drama, mesajul spiritual al textelor-poezii scrise de Dan, complexitatea cantecelor, constructia albumului pe acte, ca o piesa de teatru sau opera. Nobilitatea lui Byron vine mai ales din faptul ca nu vrea decat sa fie el insusi: in fata microfonului, alaturi de prietenii lui: o tigara, flautul si chitara, colegii de trupa si publicul.

Byron

Foto: Andrei Dascalescu

Dupa concert lumea a mai ramas la un pahar de vin, la o vorba cu artistii, la un dans.




4 comentarii vrei sa comentezi?

Concert aniversar la Clubul taranului roman: Byron, un vagabond nobil
Mirrrou
#1 -

Noir Desir

"Why you go away" este un citat aproximativ dintr-o piesa, forma sa corecta fiind, de fapt, "while you go away"... vers din "Lazy", care le apartine celor de la Noir Desir. De altfel, cover-urile lui Byron au acoperit melodii extraordinare si ale altor formatii pe care el le are la suflet (si eu :)): Radiohead - "Paranoid Android" si Crimson King - "One time".
Imi pare rau ca am ratat cover-ul Audioslave - "Show me how to live"...pe alta data, atunci. :)

Concert aniversar la Clubul taranului roman: Byron, un vagabond nobil
Mirrrou
#2 -

King Crimson

... e numele corect al formatiei... :)

Concert aniversar la Clubul taranului roman: Byron, un vagabond nobil
Prajitorul din Oz
#3 -

Comentariu nou

intr-adevar fantastic concert, mi-a placut review-ul, mi-a amintit de momente placute :)
the dawn of a drunk Dan :)) da, faza aia a fost priceless.

Concert aniversar la Clubul taranului roman: Byron, un vagabond nobil
Vlad
#4 -

Comentariu nou

Super concert! Si a sunat incredibil de bine pentru locul ala, unde si un part suna a black metal! Sant extraordinar, iar albumul e cel mai tare podus din 2007!

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera