Concert: Under the...Moonspell
Cu chef de plete agitate sanatos, distors sever si pedala dubla apasata cu simt de raspundere, n-aveam cum rata Moonspell la Amfiteatrul Mihai Eminescu din Capitala. Din timp la fata locului ca sa ma imbib cu "rezonantele" de metal harsait, mi-am bucurat privirea cu de toate: pletosi insetati, formand un rand ce parea la un moment dat nesfarsit catre portiile evident intotdeauna prea mici de bere, rock-damzels cu bocanci de armata si plete pana-n pamant. Totul era perfect - asteptam acum concertul.
Din pacate, Sincarnate si Indian Fall n-au avut parte de un sunet perfect. Amfiteatrul zacea risipit intre cozile la bere si toaletele ecologice, asteptand "the main attraction", dar ai nostri au cantat curajos, Indian Fall reusind chiar sa ii faca pe cei atenti, in cateva momente, sa cante cu ei. Pe la opt si jumatate amfiteatrul s-a cufundat in intuneric iar furnicile portugheze din echipa Moonspell au dat ultimele retusuri scenei.
Fernando Ribeiro a intrat ultimul pe scena. Colegii lui de echipa ridicasera deja la punctul de fierbere micutul amfiteatru care, desi n-a fost plin, a creat pe aproape toata durata concertului sezatia unui vulcan stavilindu-si cu greu dorinta de a se pravali peste favoritii lor. Evident, zidul fonic ridicat excelent de portughezi a iesit invingator in lupta cu strigatele pletosilor bucurosi sa-i vada inca o data favoritii dupa reprezentatia din 2005 de la Timisoara.
Confirmand asteptarile, Moonspell s-au dovedit inca o data o excelenta trupa live. Ajutati de una dintre cele mai bune sonorizari pe care am auzit-o in ultima vreme, Ribeiro si compania s-au sincronizat aproape perfect cu dansul lunii inecate in nori de sambata seara, oferind o retrospectiva precisa a trupei de la debuturi pana la ultimul album, "Night Eternal".
Ca veni vorba de album: sincer sa fiu, discul de studio nu mi-a placut atat de mult. Oarecum constant in sound si apropiat mai de graba de inceputurile din "Under Satanae" decat de sonoritatile de pe "Memorial", discul imi lasase impresia unei inutile intoarceri la inceputuri. Live, insa, cele doua piese de pe noul disc, "Night Eternal" si "Scorpion Flower" s-au incadrat surprinzator de placut in cursul concertului, facandu-ma sa revin, acasa, asupra noului material cu alti ochi.
Excelente au fost sambata seara si variantele live ale unor clasice Moonspell precum "Opium", Nocturna", "Vampiria" sau "From Lowering Skies". Dupa aproape o ora si douazeci de concert propriu-zis, portughezii au disparut in culise, lasandu-se chemati aproape 10 minute inainte de a reveni pentru un bis consistent. Perla serii, imposibil de omis, "Alma Mater" a incheiat intalnirea la paroxism: Ribeiro a indemnat publicul sa cante la unison cu trupa, infasurat in tricolor. Din public, cativa fani i-au raspuns, fluturand fulare si steaguri ale Portugaliei.
M-am dat greu dus din amfiteatrul care se golea incet dar sigur. Am urmat totusi chemarea ratiunii catre ultimul metrou unde - surpriza: negrul asaltase si cucerise peronul statiei Piata Muncii. Cu siguranta ce a urmat a fost cea mai placuta calatorie in inghesuiala din istoria drumurilor mele cu transportul in comun capitalist - un final potrivit pentru o seara careia, cu siguranta, ii voi duce dorul.
Moonspell live la amfiteatrul Mihai Eminescu, Bucuresti, 17 mai 2008 - setlist:
1. Wolfshade
2. Love Crimes
3. Opium
4. Awake
5. Tenebrarum Oratorium
6. Night Eternal
7. Memento Mori
8. Everything Invaded
9. Nocturna
10. Scorpion Flower
11. Vampiria
12. Mephisto
encore:
13. Full Moon Madness
14. Finisterra
15. From Lowering Skies
16. Alma Mater
Din pacate, Sincarnate si Indian Fall n-au avut parte de un sunet perfect. Amfiteatrul zacea risipit intre cozile la bere si toaletele ecologice, asteptand "the main attraction", dar ai nostri au cantat curajos, Indian Fall reusind chiar sa ii faca pe cei atenti, in cateva momente, sa cante cu ei. Pe la opt si jumatate amfiteatrul s-a cufundat in intuneric iar furnicile portugheze din echipa Moonspell au dat ultimele retusuri scenei.
Fernando Ribeiro a intrat ultimul pe scena. Colegii lui de echipa ridicasera deja la punctul de fierbere micutul amfiteatru care, desi n-a fost plin, a creat pe aproape toata durata concertului sezatia unui vulcan stavilindu-si cu greu dorinta de a se pravali peste favoritii lor. Evident, zidul fonic ridicat excelent de portughezi a iesit invingator in lupta cu strigatele pletosilor bucurosi sa-i vada inca o data favoritii dupa reprezentatia din 2005 de la Timisoara.
Confirmand asteptarile, Moonspell s-au dovedit inca o data o excelenta trupa live. Ajutati de una dintre cele mai bune sonorizari pe care am auzit-o in ultima vreme, Ribeiro si compania s-au sincronizat aproape perfect cu dansul lunii inecate in nori de sambata seara, oferind o retrospectiva precisa a trupei de la debuturi pana la ultimul album, "Night Eternal".
Ca veni vorba de album: sincer sa fiu, discul de studio nu mi-a placut atat de mult. Oarecum constant in sound si apropiat mai de graba de inceputurile din "Under Satanae" decat de sonoritatile de pe "Memorial", discul imi lasase impresia unei inutile intoarceri la inceputuri. Live, insa, cele doua piese de pe noul disc, "Night Eternal" si "Scorpion Flower" s-au incadrat surprinzator de placut in cursul concertului, facandu-ma sa revin, acasa, asupra noului material cu alti ochi.
Excelente au fost sambata seara si variantele live ale unor clasice Moonspell precum "Opium", Nocturna", "Vampiria" sau "From Lowering Skies". Dupa aproape o ora si douazeci de concert propriu-zis, portughezii au disparut in culise, lasandu-se chemati aproape 10 minute inainte de a reveni pentru un bis consistent. Perla serii, imposibil de omis, "Alma Mater" a incheiat intalnirea la paroxism: Ribeiro a indemnat publicul sa cante la unison cu trupa, infasurat in tricolor. Din public, cativa fani i-au raspuns, fluturand fulare si steaguri ale Portugaliei.
M-am dat greu dus din amfiteatrul care se golea incet dar sigur. Am urmat totusi chemarea ratiunii catre ultimul metrou unde - surpriza: negrul asaltase si cucerise peronul statiei Piata Muncii. Cu siguranta ce a urmat a fost cea mai placuta calatorie in inghesuiala din istoria drumurilor mele cu transportul in comun capitalist - un final potrivit pentru o seara careia, cu siguranta, ii voi duce dorul.
Moonspell live la amfiteatrul Mihai Eminescu, Bucuresti, 17 mai 2008 - setlist:
1. Wolfshade
2. Love Crimes
3. Opium
4. Awake
5. Tenebrarum Oratorium
6. Night Eternal
7. Memento Mori
8. Everything Invaded
9. Nocturna
10. Scorpion Flower
11. Vampiria
12. Mephisto
encore:
13. Full Moon Madness
14. Finisterra
15. From Lowering Skies
16. Alma Mater
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Rock portughez in Capitala: Moonspell cuceresc Bucurestiul
Saisprezece ani au trecut de cand Fernando Ribeiro decidea, alaturi de Mike Gaspar si Ares , schimbarea numelui trupei " Morbid God " in " Moonspell ". Avea sa fie,...
Interviu: Moonspell
Before the interview with Moonspell, actually only three of them, we made a little chit chat with Mike, while Fernando was away for a minute. Mike admires the Queen T-shirt...
Sub vraja lunii: Moonspell la Bucuresti
Daca n-ati obosit sa tot calculati banii de pus la pusculita pentru concertele verii, va mai anuntam ceva care va va incurca planurile de vacanta: Moonspell au confirmat ca vor...
Moonspell la B'Estfest 2012
Moonspell este cea mai noua trupa confirmata pentru B ' Estfest 2012. " Moonspell este una dintre cele mai cunoscute trupe de gothic metal din lume, stilul...
FilthFest la Cluj: The Darkest Tour cu Moonspell si Cradle of Filth
Turneul FilthFest a ajuns joia trecuta si la Cluj, avandu-i pe afis pe Dead Shape Figures , Turisas , Moonspell si Cradle of Fith . Metropotamului placandu-i tare...
Fuel the city
#1. true
indivizii care au cantat in deschidere au fost palizi, dupa parerea mea.
moonspel in schimb au fost absolut dementziali. desi in ultima vreme m-am mai departat de metale suparate, au fost prima mea mare iubire. si sunt al naibii de bucuros ca nu m-au dezamagit.
in rest... locatie geniala, sonorizare aproape flawless si, de ce sa nu o zic, un public al naibii de civilizat (sic!).
#2. Comentariu nou
bai, a fost extraordinar! ce sa zic... ma bucur ca am autografele lor ca sa-mi aminteasca de seara aia :P si-mi pare rau ca n-a fost luna chiar plina. dar se vedea superb pe la inceput, din punctul unde stateam eu. imi tremurau mainile de emotie la inceputul concertului si asa a fost si pana la alma mater... sunt incredibili oamenii.