Concert: Tudor Gheorghe, NU degeaba
Eroii Revolutiei romane zac la Bucuresti intr-un cimitir protocolar, paziti de soldati de teama sa nu iasa de acolo. Cum ar fi sa iasa si sa povesteasca tot ce s-a intamplat. In tara, nu au atata marmura pe ei si mai ies si povestesc. Concertul lui Tudor Gheorghe de aseara de la Sala Palatului a fost in memoria acestor eroi.
Desi Metropotamul este tanar si nu a prins prea mult din tumultoasele evenimente din 1989, nu a putut sa nu se emotioneze la concertul "20 de ani... degeaba".
Tudor Gheorghe a pregatit acest moment omagial acum 15 ani; de atunci, nu s-a schimbat nimic in gandirea lui. Nici nu prea avea ce pentru ca nu s-a intamplat mai nimic. Elogiile, supararile, indignarile si micile revolte interioare au ajuns ieri seara la fiecare membru al publicului si, credeti-ma, erau multi oameni de atins doar prin vorbe si prin muzica.
Tudor Gheorghe a reusit sa faca asta cu ajutorul corului si orchestrei filarmonice Oltenia, conduse de dirijorul Marius Cristescu.
O armata de oameni a venit ieri seara pe scena de la Sala Palatului (un loc reprezentativ pentru multimi si pentru o cantare patriotica, asa cum a specificat chiar maestrul Gheorghe) ca sa aminteasca de Revolutie, de eroi si ca sa traga o concluzie deprimanta: totul a fost... degeaba. Solemnitatea concertului te intrista pe de-o parte, dar iti si dadea de gandit. Tudor Gheorghe a vorbit despre cei din Timisoara "ofranda cea mai grea pe care a trimis-o tara", a vorbit despre actualii parlamentari, a discreditat fara pudoare sistemul politic romanesc, a incercat sa spere alaturi de public in schimbare si in generatia tanara.
Concertul omagial a avut momente amuzante, dar si exagerat de profunde. Maestrul ne-a amintit si de Mircea Dinescu, Petre Roman, Sergiu Nicolaescu si Silviu Brucan. Cand erau "razvratiti", fiecare purta un pulover. Acum au uitat de pulovere pentru ca au dat de costum. Tudor Gheorghe isi linisteste publicul, spunandu-i ca cineva tanar va gasi acele pulovere din '89 si ca le va imbraca pentru o noua revolutie. Tot in procesul de "terfelire" a fetelor politice publice, artistul a explicat teatral de ce nu se mai ingrasa politicienii desi se tot indoapa din banii nostri: au descoperit salile de fitness.
Spectacolul a avut mici monologuri intepatoare si adanci. Cand nu canta sau cand nu recita, Tudor Gheorghe avea grija de publicul sau din primele randuri care era orbit de lumini. Artistul a rezolvat repede problema prin niste indicatii tehnice pe tipul "stanga-dreapta, sus-jos".
Nu am simtit nimic "craciunesc" la acest spectacol si asta m-a bucurat. Pana si colindele aveau un aer omagial si de aducere aminte (spiritele soldatilor care colinda din casa-n casa, lumina lina care indulceste moartea celor care au cazut la Bucuresti). Ca sa sublinieze gravitatea momentului, maestrul a adus si niste chitare electrice pe scena pentru ca nimic nu se compara cu tipatul acestui instrument. Si au tipat chitarele si a tipat si Tudor Gheorghe si a urlat si publicul.
Te pierdeai usor in emotii care mai de care mai diferite la acest spectacol. Am vazut in sfarsit un show cu implicatii politice care isi merita toti banii si pentru care as plati si a doua oara, nu ca toate porcariile de la TV. Tudor Gheorghe a lasat o urma de speranta in "degeaba-ul" revolutiei din '89. A multumit celor care au cazut pentru ca el e acum pe scena si ca se poate exprima liber; a regretat ca eroii nu pot fi in public sa le multumeasca. A vorbit despre generatia tanara si nervoasa care va imbraca puloverele si va schimba totul. Cel putin in asta spera si are si un motiv:
"Am vazut doi copii care faceau un om de zapada. Am intrat in vorba cu ei si i-am intrebat ce fac acolo. Ei mi-au raspuns: il facem pe Boc". A concluzionat ca speranta este.
Si noi am zis la fel. Avem speranta cand vedem show-uri de o asemenea calitate si de o asemena profunzime. Nici nu mai stiam cand trebuie sa aplaud sau nu, pentru ca imi venea sa-i multumesc artistului incontinuu pentru ceea ce a oferit aseara: teatru dur cu replici taioase, o drama si o comedie la care scenaristii de la Hollywood nici nu ar putea visa si, desigur, muzica. Asa ca, nu, aseara nu a fost degeaba; a fost Tudor Gheorghe.
Desi Metropotamul este tanar si nu a prins prea mult din tumultoasele evenimente din 1989, nu a putut sa nu se emotioneze la concertul "20 de ani... degeaba".
Tudor Gheorghe a pregatit acest moment omagial acum 15 ani; de atunci, nu s-a schimbat nimic in gandirea lui. Nici nu prea avea ce pentru ca nu s-a intamplat mai nimic. Elogiile, supararile, indignarile si micile revolte interioare au ajuns ieri seara la fiecare membru al publicului si, credeti-ma, erau multi oameni de atins doar prin vorbe si prin muzica.
Tudor Gheorghe a reusit sa faca asta cu ajutorul corului si orchestrei filarmonice Oltenia, conduse de dirijorul Marius Cristescu.
O armata de oameni a venit ieri seara pe scena de la Sala Palatului (un loc reprezentativ pentru multimi si pentru o cantare patriotica, asa cum a specificat chiar maestrul Gheorghe) ca sa aminteasca de Revolutie, de eroi si ca sa traga o concluzie deprimanta: totul a fost... degeaba. Solemnitatea concertului te intrista pe de-o parte, dar iti si dadea de gandit. Tudor Gheorghe a vorbit despre cei din Timisoara "ofranda cea mai grea pe care a trimis-o tara", a vorbit despre actualii parlamentari, a discreditat fara pudoare sistemul politic romanesc, a incercat sa spere alaturi de public in schimbare si in generatia tanara.
Concertul omagial a avut momente amuzante, dar si exagerat de profunde. Maestrul ne-a amintit si de Mircea Dinescu, Petre Roman, Sergiu Nicolaescu si Silviu Brucan. Cand erau "razvratiti", fiecare purta un pulover. Acum au uitat de pulovere pentru ca au dat de costum. Tudor Gheorghe isi linisteste publicul, spunandu-i ca cineva tanar va gasi acele pulovere din '89 si ca le va imbraca pentru o noua revolutie. Tot in procesul de "terfelire" a fetelor politice publice, artistul a explicat teatral de ce nu se mai ingrasa politicienii desi se tot indoapa din banii nostri: au descoperit salile de fitness.
Spectacolul a avut mici monologuri intepatoare si adanci. Cand nu canta sau cand nu recita, Tudor Gheorghe avea grija de publicul sau din primele randuri care era orbit de lumini. Artistul a rezolvat repede problema prin niste indicatii tehnice pe tipul "stanga-dreapta, sus-jos".
Nu am simtit nimic "craciunesc" la acest spectacol si asta m-a bucurat. Pana si colindele aveau un aer omagial si de aducere aminte (spiritele soldatilor care colinda din casa-n casa, lumina lina care indulceste moartea celor care au cazut la Bucuresti). Ca sa sublinieze gravitatea momentului, maestrul a adus si niste chitare electrice pe scena pentru ca nimic nu se compara cu tipatul acestui instrument. Si au tipat chitarele si a tipat si Tudor Gheorghe si a urlat si publicul.
Te pierdeai usor in emotii care mai de care mai diferite la acest spectacol. Am vazut in sfarsit un show cu implicatii politice care isi merita toti banii si pentru care as plati si a doua oara, nu ca toate porcariile de la TV. Tudor Gheorghe a lasat o urma de speranta in "degeaba-ul" revolutiei din '89. A multumit celor care au cazut pentru ca el e acum pe scena si ca se poate exprima liber; a regretat ca eroii nu pot fi in public sa le multumeasca. A vorbit despre generatia tanara si nervoasa care va imbraca puloverele si va schimba totul. Cel putin in asta spera si are si un motiv:
"Am vazut doi copii care faceau un om de zapada. Am intrat in vorba cu ei si i-am intrebat ce fac acolo. Ei mi-au raspuns: il facem pe Boc". A concluzionat ca speranta este.
Si noi am zis la fel. Avem speranta cand vedem show-uri de o asemenea calitate si de o asemena profunzime. Nici nu mai stiam cand trebuie sa aplaud sau nu, pentru ca imi venea sa-i multumesc artistului incontinuu pentru ceea ce a oferit aseara: teatru dur cu replici taioase, o drama si o comedie la care scenaristii de la Hollywood nici nu ar putea visa si, desigur, muzica. Asa ca, nu, aseara nu a fost degeaba; a fost Tudor Gheorghe.
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Concert: Tudor Gheorghe, constiinta
Clipele in care un artist reuseste sa se ridice la gradul de constiinta sunt foarte rare. Conceptul muzical al zilei de azi este dedicat futilului, superficialitatii, ridicarii ostentative...
Interviu - Tudor Gheorghe - Cei ce canta n-apuca sa-njure!
La margine de octombrie, spectacolul cu parfum interbelic Calvarul unei inimi pribege ne plimba prin lumea unui Bucuresti din vremea cand eram europeni. Tudor Gheorghe sapa adanc in lada...
Expozitie: "Portret in istorie", portrete din istoria Romaniei
Cand am fost la Muzeul de Istorie sa vedem masinutele vechi de un secol care s-au plimbat pe drumurile Romaniei acum mai bine de 100 de ani si exponatul lunii,...
16 cantece de la Revolutie
Nu stim cati dintre cititorii Metropotamului isi amintesc ziua de 21 decembrie de acum 22 de ani, adica de Revolutie. Probabil majoritatea o percep si o accepta prin perspectiva indirecta...
10 filme romanesti in competitie la Festivalul Anonimul
Anul acesta sunt 10 filme romanesti in competitie la Festivalul Anonimul , care se desfasoara saptamana aceasta la Sfantu Gheorghe. Dupa ce am aruncat un ochi pe program si...
Fuel the city
#1. mda
nu stiu cum sa incep,dar incep cu partea proasta a lucrurilor,chiar cand tinea discursul maestrul T Gheorghe la ora 19-25 antena 3 a bagat reclama ce-a ce mi spare o lipsa de fair-play si respect din partea antenei 3,iar pt transmisia acestui concert ofer postului nota 10. Un concert minunat