Concert: Timpuri Noi, mereu tineri in Old School

Recunosc cinstit. Si eu, ca multi altii, simteam cum mi se strange putin inima la ideea ca Timpuri Noi este posibil sa fi imbatranit si, mai rau decat asta, sa nu isi dea seama nici ei de acest lucru. De altfel, in ultima vreme avem parte de din ce in ce mai multe trupe pe care le ascultau si parintii si care nu vor sa se dea batute, cu toate ca la fiecare concert mai pierd cate o mana de fani din cauza incapatanarii de a se mentine pe piata, cu toate ca nu mai au cu ce.


Si totusi aseara, in Old School, am avut parte unul dintre cele mai faine concerte din ultima vreme. Si asta pentru ca Timpuri Noi, in loc sa isi cante cu tristete vremea trecuta, incearca o reinventare, fara a face insa compromisuri care aduc putin a meseria aceea care nu s-a legalizat inca in Romania.

Cu toate ca fanii aveau ocazia sa ii vada si astazi, in Crangasi, pe gratis, sala de la Preoteasa a fost plina. Biletul: 10 lei, mai mult decat decent. De altfel, show-ul a fost un deliciu, m-am simtit ca la o petrecere la care nu este nici inghesuiala foarte mare, dar la care in nici un caz nu te plictisesti tocmai pentru ca au venit in mare parte doar oameni care le stiau piesele si care erau pregatiti sa topaie si sa cante cat ii tineau plamanii.

In fata scenei, paradoxal, loc mai mult decat suficient. De ce? Pentru ca Artanu, in mare forma, a avut nevoie de loc de desfasurare. Asa ca mare parte din concert a cantat din fata scenei, cu publicul in spate, dirijandu-si formatia cu aplomb.

Mai departe, Dan Iliescu ne-a convins inca odata ca este nu numai un maestru al chitarii dar in acelasi timp si un showman desavarsit: a inceput concertul coborand de la etaj, iar solistica de la piesa Perfect a facut-o de sus, ca o Julieta acompaniata de trubadurii care ramasesera pe scena (multumiri cui a inventat wireless-ul pentru chitara).

Din pacate, sau mai degraba din fericire, trupa nu a fost completa. La bass a fost Alexandru Sateanu, colaborator numai pentru acest concert, din cauza ca bassistul trupei a fost indisponibil. Prestatia lui a fost insa excelenta, solo-ul (compus in special din elemente de slap si, aproape sigur, improvizat pe moment) i-a facut o excelenta intrare lui Andrei Barbulescu, care s-a dezlantuit apoi asupra tobelor.

Un alt moment savuros a fost in timpul piesei Namol - daca imi amintesc eu bine - cand Artanu i-a pasat microfonul unui ochelarist timid din fata scenei care statea cam pe picior de plecare, cu rucsacul in spate si geaca in brate, dar care canta de mama focului.



A dus aproape singur in spate piesa (cel putin la microfon), ajutat de restul salii in background, in timp ce Artanu se misca satisfacut de colo-colo pe scena ori ii mai soptea "solistului" cate un vers. De altfel, pe undeva pe la sfarsit, acesta a ramas si fara tigara sau, mai exact, fara un rest din tigara, fiindca era singurul din zona care fuma atunci iar lui Artanu i s-a facut brusc pofta de un fum. Cere si ti se va da, nu asa e zicala? :)

Oricum, trupa nu a fost lasata sa se dea jos de pe scena pana nu a mai cantat trei piese - desi dupa a doua de la bis Dan Iliescu a incercat sa le explice oamenilor ca daca vin vineri in Crangasi, or sa le cante ce vor ei, si pe gratis pe deasupra. Dar cand publicul vrea, publicul trebuie sa primeasca, nu-i asa? :)



Au cantat Adeline, Perfect, Malu` Valu`, Mistretul, Victoria, Tata si mai ziceti voi ce va mai trece prin cap, concertul tinand de la 9 jumate pana pe la 12 fara un sfert, cu o pauza de zece minute.

Se pare ca unii oameni nu imbatranesc niciodata. Poate ca pur si simplu muzica este suficienta pentru asta. Sau poate ca au imbartanit si ei, dar atat de firesc, incat noi nici nu ne-am dat seama.



galeria foto