Concert: Meanox si Dekadens in Expirat

Dupa recentele concerte Haggard si Amorphis si Havana Lounge,  ne-am gandit sa vedem ce se mai petrece si pe scena romaneasca, asa ca marti seara ne-am hotarat sa facem o incursiune in Expirat  pentru a-i auzi pe cei de la Meanox si Dekadens.

Locul ne-a trezit un sentiment de nostalgie, amintindu-ne cu placere de perioadele in care ne pierdeam noptile pe acolo la concertele sustinute de E.M.I.L. sau Niste baieti. Nu pot spune ca de atunci Expiratul s-a schimbat prea mult.

Pentru ca era marti seara, asta a insemnat un public destul de modest, si ca numar, dar si in reactii, insa datorita celor doua concerte seara a fost una foarte placuta.

Primii pe scena au fost cei de la Meanox (daca inca nu ii stiti, puteti sa faceti cunostinta cu cateva din piesele lor aici)  

Meanox

Asta a insemnat ca timp de o ora ne-am clatit urechile cu un ska destul de ritmat si energic si cu versuri amuzante si inteligente, combinatie care inseamna reteta perfecta pentru a crea agitatie in cluburile aglomerate, insa, cum Expiratul era destul de gol, reactia nu a fost chiar aceea scontata.

Chiar si asa, piese precum Emigrare (vreau o iarba / sa ma soarba) i-au facut pe oameni sa sara si sa mai faca o vizita pe la bar sa mai soarba dintr-o bere. Ca tot suntem la bar, acolo se afla si un CD cu cateva piese (NVSP, Spatii verzi, Emigrare, Trei) semnate Meanox for free. Un gest frumos din partea trupei.  

Intorsi pe scena, sau, mai bine zis, in dreptul ei, ar mai trebui sa mentionam o piesa din aceeasi categorie cu cele care fac multimea sa se miste: Spatii verzi (preferata noastra). Versurile (mai ales refrenele) sunt usor de memorat, destul de catchy si contagioase (hai iubito sa ma veeezi / cum lucrez la spatii veeerzi), lucru care le face usor de fredonat chiar si dupa ce concertul s-a terminat, in drum spre casa.

Asa cum se intampla de obicei, primii pe scena sunt ceva nedreptatiti, deoarece publicul tinde sa se adune si sa devina mai dezinhibat pe masura ce timpul trece (si sticlele se golesc).   

Meanox

Dekadens (daca nici pe ei nu ii stiati, iata cateva piese aici) au avut parte de un public mai activ si ceva mai numeros, din motivele de mai sus, dar, tinand cont de reactii, si din cauza unui numar mai mare de grouppies.

Dekadens

Dekadens suna foarte bine si destul de british pentru Bucuresti (cel mai probabil din cauza solistei si a versurilor exclusiv in engleza). Cand ii asculti pe cei de la Dekadens nu ai cum sa ramai indiferent nici macar cand stai jos; picioarele pur si simplu vor sa tina ritmul. Iar ritmul inseamna un clash inspirat de indie si rock alternativ, cu cateva accente hardcore, punctate de bas, tobe si de accentele acute din vocea solistei. Versurile sunt, si aici, contagioase (16, no affection, fucked up situation).

Kids a fost piesa care ne-a placut cel mai mult, dar nici pe departe singura. Publicul s-a purtat civilizat, adica a aplaudat, a fluierat, a dansat, iar la sfarsit a cerut insistent bis, de care a si avut parte. N-am prea vazut miscari de pogo, chiar daca muzica s-ar fi potrivit.

De remarcat si prezenta scenica a solistei, care noua ne-a adus un pic aminte aminte, ca sound si look,  de Samantha Marie Sprackling de la Republica.   

 
Dekadens

Am plecat deopotriva entuziasmati si dezamagiti de cele doua concerte din Expirat. Entuziasmati pentru ca ne-a placut ce-am auzit si ne-am bucurat ca exista astfel de trupe fresh la ale caror concerte o sa mai mergem cu placere, dar dezamagiti pentru ca publicul nu a fost, de data asta, pe masura.  

Mai multe foto in Galerie